vineri, 17 mai 2013

Pentru părinți


Scrisoare deschisă către părinţii copiilor de bani gata

Te-ai chinuit două minute lungi ca să-ţi laşi soţia însărcinată? Ai avut răbdare s-o vezi cum îi creşte burta nouă luni apoi, alte luni nesfîrşite, ai aţipit cu greu în urletele celui mic care voia să sugă la ţiţa nevesti-tii şi nu te lăsa nici să pui şi tu gura, nici să adormi deşi ştia că a două zi ai de încheiat nişte contracte importante în urma cărora voiai să-i asiguri un viitor prosper? Te-ai căcat pe tine de fericire văzîndu-l seara cinci minute înainte de a adormi după ce veneai obosit mort de la firmă şi mîndrindu-te în sinea ta că seamănă cu tine, nu cu proasta de mă-sa? L-ai văzut absolvind grădiniţa fraco-germano-americană – specializarea “managementul afacerilor” – şi, văzînd îl el viitorul moştenitor al imperiului economico-financiar pe care l-ai ridicat de la zero, te-ai gîndit să-l dai să umeze şcoala generală undeva la Princeton sau Yale ca să se tragă de puţă de mic cu nepoţii lui Bush? Ei bine, te poţi declara un părinte fericit şi te poţi mîndri, cînd te întorci cu elicopterul la vila cu 500 de camere din satul natal, că ai un copil reuşit, care are de toate şi nu a suferit de foame şi umilinţe, aşa cum ai suferit tu înainte să strîngi gunoaiele dintr-un sector întreg al Capitalei sau să asfaltezi de cîte zece ori la rînd anual aceleaşi şosele proaste din România. Deci e timpul să-i cumperi un bolid, ceva sub 250 de cai nu se merită, se frustrează copilul, preferabil alb, an adevărat aspirator de manechine, cîntăreţe, pizde în general, ideal ar fi din astea cu pedigree, celebre, care au apărut în videoclipuri, în spoturile la răcoritoare sau măcar au prezentat meteo la PRO TV. Să aibă băiatu’ ce fute şi să nu sufere ca tine, care ai futut-o doar pe mă-sa pînă l-ai făcut. Booon… de-acum e timpul să moară. Cum să moară? Păi, simplu: în timp ce rulează cu 250 de km pe oră pe autostrada Soarelui sau pe cine ştie ce drum comunal plin de gropane, asflaltat fix de firma cu care ai ţepuit statul ca să-i cumperi supărarea aia cu nşpe cilindri în V, care soarbe la sută cam cît o autobază. Şi-acum vin să te-ntreb, nefericite şi idiot părinte de copil de bani gata: nu mai bine îl omori cu mîna ta, vorba proverbului, decît să ţi-l culeagă SMURD-ul cu penseta de prin copacii de pe marginea drumului şi să ţi-l bage pixelat în coşciug? În plus, dacă nu-i iei auto bengoasă şi apucă să nu intre cu ea în copac şi să apuce maturitatea, faci şi economie la buget din moment ce, fudul fiind, nu mai trebuie să mai bagi încă nişte zeci de mii de euro în coşciug de lemn de mahon cu încrustaţii şi pomană cu zece popi de la Patriarhie plus icre negre şi somon, asta doar aşa, ca să nu întinezi cu zgîrcenie memoria lu fiu-tău în faţa tovarăşilor lui, care vor veni să-l conducă pe ultimul drum în sunete de claxoane, la volanul bolizilor lor albi, tapiţaţi cu piele albă de vacă de Cordoba şi cu zîmbete tîmpe de vaci celebre, autohtone, de Bamboo. Ajută-ţi beizadeaua să trăiască, dragă părinte de copil de bani gata! Nu-i lua viaţa punîndu-i unui puştan un sub cur un motor pentru bancheri bătrîni!

Alin IONESCU

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers