duminică, 5 mai 2013

Ați Păscut, mă, fericiți?

Băăăi, să mi se facă rău de la atâtea dulcegării, nu alta. Partea proastă e că toate erau atât de prefăcute că îți venea să vomiți. S-a zis cu zilele purității minții mele, am ajuns să cunosc, înțeleg și să văd prefăcătoria oamenilor cu o asemenea greață că uneori nici nu-mi mai vine să-i privesc în ochi.
Zic și eu aseară să mă duc la biserică vreo oră, că n-am mai fost de Paște de când eram mai mică. Ai mei au o biserică pe care o frecventează și-am mers cu ei. Pentru că atunci când eram mică mergeam des cu ei, mă cunoaște mai toată lumea care vine acolo destul de des, ceea ce mie nu-mi place, dar...
Și pe lângă privirile care spuneau: uoaa, uită-te la aia, ce mare a crescut, cum s-a schimbat, cum e îmbrăcată, are tocuri, vai, cum îndrăznește, la biserică! etcetcetc (date de babele veterane de acolo), am dat și peste D., o altă D. decât cea despre care am vorbit în postările anterioare, pe care n-o mai văzusem de ceva vreme. Băăăăi, noroc c-am dat peste ea, că aș fi plecat după primele 10 minute. Am avut ocazia să mai împărțim păreri despre ce mai e nou/vechi în biserică (băi, n-aș fi zis că bisericile din centru sunt atât de pline de babe băgăcioase și bârfitoare - mai ales că biserica la care am fost eu ieri e Sf. Ilie, care are un decor și o arhitectură absolut uimitoare și mă gândeam că atrage oameni mai...), mai ales că noi avem o istorie în ce privește venirea la acea biserică (pe vremuri făcaem parte din corul bisericii... s-a dus naiba, oamenii aia sunt atât de...).
Și pe la 1 a venit soră-mea după mine și am plecat, că deja mă plictisisem teribil. Când eram mică îmi plăcea slujba asta de la miezul nopții. Oamenii aveau lumânări, eu aveam lumănări, mă jucam cu ceara de la lumânări și îmi plăcea. Aseară nu mă gândeam decât că-mi lasă gura apă pentru tortul pe care l-a făcut mama și în lipsă de ocupație am început să îmi analizez oja de pe unghii, apoi am ajuns la concluzia că trebuie neapărat să merg la dermatolog, pentru că unghiile mele sunt foarte sensibile și am nevoie de un întăritor.
În drum spre casă am căscat ochii la rollerii care încă mai erau la teatru și am salivat și eu după o tură cu rolele.
Pe la vreo 5 dimineața aud buf! buf! prin casă, mă scol repede, mă gândesc: ori soră-mea dă iama-n mâncare, ori au venit ai mei acasă. Era imposibil ca ai mei să vină la ora aia acasă, că nu mai sunt ei genul care să petreacă, dar am deosebit mai bine zgomotele și mi-am dat seama că veneau de la vecina de dedesubt.
Atââââââât de tare se certa cu ta-su (știți voi, certuri adolescentine, că doar avem 18 ani), că se auzea până la mine. Băăăi frățioare, era noaptea Paștelui, cum naiba să te cerți atunci? Eram prea adormită să înțeleg ceva, dar soră-mea-mi zise azi dimineață că cică s-ar fii certat pentru că ta-su a prins-o-ntr-un bar fumând.
Băi, asta mi se pare ipocrizie. Adică ea are pachetu' de țigări în geantă 24/24, plus că cei care fumează se simt mă, și ta-su făcea scandal așa? Nu știu ce încerc eu să demonstrez, dar mă gândesc că ea, K., trebuie să fii fost beată ca să se lase așa ușor prinsă. And what the hell, cum a găsit-o ta-su din toate barurile din Craiova tocmai în ăla?
Trecând peste asta, după ce am visat că luasem 8 și ceva la una dintre probele bacului și eram contrariată pentru că nu greșisem nimic, m-am trezit la 8 dimineața de ăia mici ai soră-mii, care au venit peste mine și-au început să mă gâdile. Halal trezire, mă.
Și mai urmează și un șir lung de vizite la rude, pe care nu mai pot să-l evit pentru că am făcut asta în ultimii 2 ani.
Și tot ce-mi doresc e încă o felie de tort, patul meu și-un film bun.

Miku
P.S. Voi cum ați Păscut?
EDIT: m-am gândit să pun și vreo câteva fotografii cu biserica, pentru că e chiar frumos aranjată, in plus, biserica dateaza de undeva de prin secolele18-19;
N.B.: Fotografiile nu-mi aparțin.


Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers