joi, 4 aprilie 2013

Pilates & childhood

Nu mă gândisem niciodată serios la asta până acum, dar sportul e unul dintre lucrurile care mi-au plăcut și alături de care m-am simțit bine încă de mică.
Nu mi-am făcut niciodată griji cu privire la greutatea mea, mai ales că de vreo 3 ani mă tot mențin la aceeași greutate. Cu toate astea, în ultimul timp am mâncat o mulțime de chipsuri și am băut o grămadă de Cola, motiv pentru care am ajuns la 46kg. Pentru o înălțime de 152cm, greutatea e relativ în regulă, numai că eu mă simțeam bine la cele 43kg și am decis că e timpul să fac ceva.
Desigur, mai mult m-a împins de la spate faptul că eu nu am mai făcut mișcare (gen jogging, chiar și role, biciletă) decât la intervale de timp foarte mari și asta îmi dădea o stare de incomfort.
Când eram mică mi-am dorit să fac balet. Mă gândesc acum că mai toate fetițele când sunt mici vor să facă balet, dar pentru mine baletul era o fascinație. Balerinele erau pline de grație, aveau o prezență magică în viziunea mea și mi-am dorit enorm să fiu și eu una. La polul opus stătea tatăl meu, care nu a vrut cu nici-un chip să mă ducă la cursuri de balet. Aveam 7 ani și îmi spunea că sunt deja prea mare, că balerinele profesează până la o vârstă de aproximativ 25 și apoi voi rămâne cu portofelul gol. Mai mult, susținea că balerinele nu cresc prea înalte și îi era teamă să nu rămân scundă. Nu știu cum cineva de sus i-a râs în nas și am rămas la 152cm chiar și fără balet. Încă îmi doresc să fi fost balerină, dar acum sunt într-adevăr bătrână pentru acest sport. Din acest punct de vedere îi tot repet soră-mii să-l ducă pe băiețelul ei la toate sporturile pe care dorește să le încerce, de fapt, să-i deschidă drumul spre orice: muzică, artă, sport, pentru că trebuie să aibă o bază pe care dacă va vrea să o fructifice, îi va fi foarte ușor.
Revenind la mine, îmi aduc aminte că în copilările eram sportiva grupului din cartier. Eu eram în frunte când venea vorba de cățărat prin copaci, pe garduri etc. Mai mult de atât, aveam obiceiul să-mi arăt "puterea" prin bătaie. Desigur, nu cu fetele: mă băteam cu băieții. Atât de tare îmi plăcea să mă bat că o făceam ori de câte ori se ivea vreo ocazie. Într-o zi m-am bătut cu "răul cartierului" de care se spunea că are obiceiul să smulgă părul din cap. Vi se pare amuzant? Aflați că m-am ales cu vreo 10 fire smulse, dar și el s-a ales cu ochelarii sparți.
Oricum, nu voiam sa vorbesc despre asta ci despre faptul că am decis să scap de cele 3 kilograme prin diverse exerciții de pilates. Pilates nu necesită un efort excesiv (cu toate că nemaifăcând sport de o grămadă de timp m-a cam pus la pământ) și este o metodă bună de a avea un corp suplu.
Pentru începători, aici găsiți un set de exerciții numai bune. :)

M.

4 comentarii:

Ramona spunea...

Si eu vreau sa slabesc, am mancat ca porcu' pe baza de stress in ultimul timp, imi e rusine sa spun cate kg am, la aceeasi inaltime ca a ta.
Dubios e ca fix acum 2 zile mi-am pus o aplicatie pe telefon care contine clipuri cu pilates cu aceeasi tipa ca cea din linkul tau, de fapt cred ca sunt aceleasi, nu m-am uitat inca pe ele.

MikuMyuuki spunea...

No way:))
E buna tipa, pe toate planurile:))
Azi dimineata aveam o febra musculara de abia m-am ridicat din pat, dar pe la 12 m-am apucat iarasi de exercitii si acum [ironic] nu mai am febra musculara.
Sincera sa fiu, dupa vreo 15 minute de exercitii incepuse sa ma doara corpu in asa hal incat simteam ca nu mai pot sa respir. Dar merita. Ma simt altfel, mai dezmortita.
Daca nu imi permit sa merg la masaj, macar putina gimnastica sa fac si eu.

Ciudata coincidenta, totusi:)) Eu am aflat de ea de la bubzbeauty [pe youtube] - Lindi Tsang - o beauty vlogger celebra pe youtube [o adooooor:X] si am zis ca merita sa incerc si niste pilates:D

bianca m. spunea...

Hmm, Pilates făcea o prietenă (A.) prin vară. Nu s-a ținut. Eram și eu în faza la care mă mințeam că fac yoga.
Și eu mi-aș fi dorit să fac karate... Chiar i-am zis mamei (sau bunicii) de câteva ori când eram mică (prin clasa a 3a) că aș vrea și eu, o prietenă se ducea... dar au spus că ăsta nu-i sport de fete, că nu-i frumos... În final nu m-am ales cu niciun sport... Îmi era teamă pentru nu știu ce motiv (și într-un fel încă mai mi-e) să merg la baschet... deși multă vreme a m trăit cu impresia că joc foarte bine baschet, când de fapt nu eram decât o amatoare...
Acum încerc să alerg, mă tot mint... Mi-aș dori să găsesc plăcere în sport, dar mi se pare dificil. Rezistența mea e praf, eu aș fi fost bună de gimanstă, mă gândesc, sunt flexibilă ca mămăliga...

MikuMyuuki spunea...

Nici eu nu cred c-o sa ma tin prea mult cu pilates, probabil cand incepe scoala o sa ma las.
Am fost si eu la karate o data, m-am certat cu mamicile copiilor de acolo si dupa nu m-am mai dus:))
La basket imi ziceau mereu ai mei sa ma duc dar niciodata nu s-au iteresat de cursuri asa ca niciodata nu m-am dus:-l
Cred ca marii clasici sunt cea mai buna optiune: bicicleta, rolele si alte... din astea. :)

Faceți căutări pe acest blog