joi, 7 februarie 2013

Seringi infundate

Stii momentul cand realizezi ca vrei prea multe, ca ti le doresti pe bune si ca nu pot fi reale? Si momentul in care ti se spune ca esti rasfatat si ca ar fi bine sa te maturizezi? Apoi momentul in care incepi sa tipi, sa plangi, sa iti arunci afara toate nemultumirile, tot ce s-a adunat, tot ce nu ai spus vreodata afara ori din teama de a nu-i rani pe ceilalti, ori pentru ca nu ai vrut sa accepti realitatea?
Da, momentul ala e primul final serios al vietii. Si-or sa tot fie pana ce corpul tau va ceda intr-o zi de tot si o sa te stingi la fel de repede cum te-ai si nascut. Si n-o sa mai ramana nimic din tine. Nici olimpiezi, nici temeri, nici frustrari, nici dileme, nici lucruri bune si nici rele.
O sa dispari pur si simplu, asta daca nu exista un Dumnezeu care sa te trimita in Iad, pentru c-ai fost prea rau cu tine si cu ceilalti, sau bun, pentru ca ti-ai urmat cursul vietii fara sa cazi in gropi. Sunt oameni care nu cad in gropi. Dar parca sunt prea simpli. Seci. Uscati. Ca niste gherute mici de copac sub soarele de vara.

Un comentariu:

Ramona spunea...

E ok sa ai multe dorinte, atata timp cat constientizezi faptul ca trebuie sa muncesti pt a le implini, nu iti pica din cer. Asta e un pas al maturizarii.
Pune-ti putina ordine in ele si alege ce e mai important. Respira adanc, scutura-te de praf si mergi mai departe.

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers