Cerul e-aprins albastru
de un răsărit iernatic,
Nu ninge, dar cad din
cer lacrimi albe de înger
Rostogolindu-se peste
Pământ și oameni.
O cioară neagră sparge
liniștea ce a cuprins cerul,
Și se aude strigătul ei
prelung în ecouri sacadate mult timp după.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu