joi, 10 ianuarie 2013

No hai c-am văzut și Jocurile Foamei...

La vreo X luni [habar n-am când a fost lansat] de la lansarea oficială a filmului m-am gândit să văd și eu ceea ce alții au numit film genial. Măi, ce-i drept, chiar m-a pocnit plânsul când Katniss și Prim și-au luat 'la revedere', dar în rest... nu m-a prea uimit. Parcă n-a fost cum mă așteptam. Parcă e prea modificat față de carte. Mi-a plăcut mult rochia în care a apărut Katniss la final, cea albă, umflată. Superbă. M-am speriat de Peeta când l-a găsit la râu. Mi-a părut extrem de rău de Gale [îl ador pe Liam] și o consider pe Katniss cam idioată că renunță la el. Dar nu o judec, că dragostea chiar are putere nemărginită. Ar trebui să-mi cumpăr cărțile, chiar merită. În plus, când le-am citit, le-am citit pe nerăsuflate și acum nu-mi mai aduc aminte detaliile. Concluzia e că filmul degenerează, ca întotdeauna. Mi-ar plăcea să-l văd în cinema. Cred că mi-ar lăsa o impresie mai puternică. Ah, și încă ceva. Finalul... nu s-au axat deloc bine pe acei lupi-monștrii. Trebuiau să aibă cumva fețele celorlalți concurenți, ochii lor, Peeta și Katniss trebuiau să fie mai terifiați. Impresia pe care mi-a lăsat-o Katniss pe tot parcursul filmului a fost că mai avea puțin și izbucnea în râs. Cred că la filmări s-a distrat copios. Am văzut și o greșeală de film. Nu mai știu minutul, însă atunci când Katniss se urcă într-un copac să ia alifia de la Haymitch se vede o umbrelă din aceea de se folosesc pe platourile de filmare. Trap. Trap. Trap. Și mortea lui Rue... parcă nu a fost tragică.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers