sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Nero



Cerul se întinde în depărtare ca o mare purpurie,
Gheruțe mici, pufoase, se zbat într-o bătaie spumoasă,
Nici-o stea nu se-ntrevede și nici-un înger nu-și întinde aripile,
Lumea e pierdută și Nero stă încă o dată admirând focul –
– focul de purpură spumantă –
Și zâmbește, căci lumea lui nu este oricum aici.

Nero stă liniștit și admiră marea.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers