luni, 28 ianuarie 2013

co-mu-ni-ca-re

In familia mea exista orice fel de comunicare mai putin cea legata de scrierile mele. De la cele mai tampite idei ale mele la cele mai idoate idei ale alor mei, toate le discutam, iar azi, in timp ce asteptam autobuzul, mi-am dat seama ca singura chestie pe care am scris-o eu si pe care au si citit-o ai mei [ei zic c-au citit-o, dar pun pariu c-au sarit fragmente intregi:))] a fost de fapt Atractie, pe care au citit-o pentru ca le-a bagat-o sora-mea sub nas. De curand taica-meo a mai citit doua poezii, a decis ca-s simbolista [:-??] si apoi maica-mea [citindu-le] a zis ca nu ma intelege.
Imi vine sa le dau vreo doua [si viceversa:))] cand ii aud: "nu te inteleg". Bineinteles ca nu ma intelegi, nici eu nu ma inteleg, dar macar acolo sa descifrezi o idee tot poti sa-ti misti si tu mintea.
Din chestia asta mi-am dat seama ca de fapt comunicarea noastra e de suprafata, ca nu avem nimic profund care sa ne lege [in afara de sange:-j] si ca practic am trait atatia ani impreuna [parca am fi casatoriti=))] degeaba. Daca ea ca mama nu ma intelege, atunci nu stiu cine ar mai putea sa o faca. Nu 100%, ca 100% nici eu nu pot, dar in procent de 50%, doar cat sa-i sune alarma [frate, sunt numai poezii legate de moarte!].
Ironic, a trebuit sa ma scot singura din depresie, ei n-au reusit sa isi dea seama macar c-as da semne de asa ceva [parinti, frate!] si am inceput sa fac misto de mine, ca nici macar in depresie nu pot sa fiu fara sa rad [paradoxal] chiar si cand imi plang de mila.
Dupa cum zice B., ne nastem singuri, murim singuri. Suntem singuri si ar trebui sa intelegem asta odata si odata.

2 comentarii:

Roxana Ştiubei spunea...

Nici eu cu ai mei nu vorbesc despre ceea ce scriu. Doar uneori le mai zic c-o să apar în nu ştiu ce revistă sau chestii de genu. Oricum nu prea îi interesează, le spun de astea când tăcem ca nişte vaci.
Aveau concepţia aia : "vere, vezi-ţi de şcoală şi nu mai scrie căcaturi din care nu înţelegem nimic". Dar am început să iau premii, să mă cheme oamenii pe la diverse întâlniri, să mi se ceară să scriu ceva etc. şi atunci au avut încredere că poate e tare ce scriu.

Plus că spiritul tău a ales părinţii. Cine spune că părinţii nu ţi-i alegi, greşeşte. Spiritul tău a construit trupul tău, a ales persoanele care îţi sunt aproape...
Peste ceva timp o să-i preţuieşti mai mult. :)

Myuuki spunea...

Cam asta zice mama [e de inteles, dau bacu`]: tine-te de scoala, lasa-le deoparte pe celelalte. :-@

Nu cred pe-asta cu spiritul, daca ar fi stiut, ar fi ales altceva. Cu toate astea, chiar ma gandeam mai devreme, chiar o sa le duc lipsa. Na, te obisnuiesti si cu ce nu ti potriveste 100% [macar50%:))], la urma urmei...

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers