duminică, 16 septembrie 2012

un ultim...omagiu

Uneori nu putem sa acceptam faptul ca o persoana care obisnuia sa fie parte din noi, chiar si nevazand-o prea des, a murit. Nu o sa te uit niciodata. Cred ca ai fost singura persoana din toata familia mea care a stiut sa aprecieze ceea ce fac. Chiar si pe patul tau de moarte ai vorbit cu mine despre asta. Iti multumesc. Sper ca drumul tau sa fie mai bun acum, si fara durere...
Elena–

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers