joi, 23 august 2012

«Patru anotimpuri» de Ramona Badea

Eu nu sunt o fana a poeziilor. Adica nu citesc poezii. Serios, am incercat, dar Eminescu m-a cam lasat rece. Bacovia parca, parca a mai mers.
Insa poezia de mai jos o ador. Serios, dupa ce o cititi prima oara, recititi ultima strofa, silabisiti al doilea vers din ea in minte. Nu-i asa ca are un romantism cumva sadic? Ma si vad intr-o gradina de trandafiri fara parfum, si doar unul dintre ei raspandeste aroma...


Patru anotimpuri

Plutind prin albul norilor pustii,
Peste aburi de ceaţã strãvezii,
Supravieţuiam într-o lume de gheaţã,
Fãrã flãcãri de iubire ori speranţã.

Ai venit ca o primavera caldã,
Topind gheţarii din inima fadã,
Risipind durerea din sufletul de gheaţã;
Cu un sãrut, m-ai trezit la viaţã.

Am primit vara în sufletul meu,
Zburând printre frânturi de curcubeu,
Am gustat dulceaţa fructului oprit,
Am crezut în fericirea ce mi-ai fãgãduit.

Dar, vai! Toamna vine iar!
M-ai închis în palatal de cleştar
Si întorcându-mi spatele, ai plecat
Pe drumul tãu înegurat.

Anotimpul se schimbã iar,
Ofileşte trandafirul primit în dar,
Iar eu mã întorc pe drumul pustiu,
La albul de gheaţa plumburiu.


`miku^^

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog