miercuri, 27 iunie 2012

«Renunt la blog»

Nu, nu eu. Eu nu o sa renunt pana ca nu o sa se gaseasca vreun destept sa mi-l inchida cu forta. Sau pana ce o sa ma plictisesc de el.
Dar am vazut mii [bine, doar zeci] de boggeri care renunta la blogurile lor.
Primul dintre acestia este de fapt unul dintre fostii mei colegi. Ii placea sa scrie pe blog. Dar apoi am vazut ca o facea pentru faima. Avea o gramada de cititori. De cand a intrat la liceu postarile s-au rarit si la fel si comentariile. Pam-pam-pam, a renuntat la blogging. Apoi, o fosta colega. A scris ea ce a scris, a vazut ca nu i se prea comenteaza blogul, gata, a inchis.
Bine, asta o parte. Sunt altii bloggeri care renunta pentru ca primesc o data in viata un comentariu in care sunt criticati.
Stiti ce mi s-a spus mie cand am scris pentru prima oara o poveste: e un cliseu!
Da mă, dar chiar era un cliseu. Stiti ce am zis? Nu-mi pasa, mie-mi place. Nu stiti voi.
Adevarul e ca povestea aia era proasta. Si stiam si eu asta. Tipic fan-ficurilor Tokio Hotel. Dar serios, nu am renuntat. Pentru ca imi placea, nu pentru ca as fi vrut sa le demonstrez lor ceva.
Niciodata n-am vrut sa demonstrez ceva. Viata e prea scurta ca sa o irosesti cu dorintele altora.
Si asa am ajuns sa-mi fac un blog si din blog in blog am ajuns aici....
Revenind. Cum sa renunti pentru ca cineva critica munca ta? Nici nu se poate numi critica. Sunt doar idioti gelosi pe faptul ca tu faci ceva ce-ti place si ca ai si succes.
[Si eu sunt geloasa, da-mi trece repede ca am lenea mare. :))]
Oameni buni, nu mai renuntati!
Sau poate nu sunt idioti gelosi ci au dreptate si trebuie sa schimbi ceva.
Dar nu schimba daca tie iti place. Nu schimba decat daca consideri ca e spre binele tau.
Si intreaba-te daca faci asta pentru ca-ti place sau pentru ca vrei sa atragi atentia.
Uneori, sansa este egala.

`miku

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers