duminică, 25 martie 2012

Monotonie. Frustrare. Luceafarul. Porcarii

Am o gramada de lucruri de spus si nici nu stiu cu ce sa incep. Si tocmai pentru ca sunt atat de multe nu le pot spune, pentru ca nestiind cu ce sa incep nu ajung sa incep niciodata. Dar...
In primul rand, pentru prima oara, imi fac griji pentru parul meu. Bretonul imi sta de parca as fi Elvis Presley, in loc sa stea in partea opusa si imi e enorm de greu sa-l aranjez pentru ca-mi pica ochii in gura.
In al doilea rand, m-am saturat de monotonia scolii. Nu mai rezist inca doua saptamani pana la vacanta. Si, dupa cum am mai spus, scoala mi se pare inutila atata timp cat nu invatam nimic nou.
In al treilea rand, oricat de mult incerc sa realizez ceva pentru viitorul meu, totul esueaza datorita neincrederii celorlalti. Am icnercat sa nu dau vina pe ei, dar ma simt mai bine daca ii consider pe ei vinovati pentru insuccesele mele. Macar o data. Ca de-aia sunt romanca.
In al patrulea rand, realizez ca nu am nici-o recenzie cu picioarele pe pamant. Toate cartile pe care le-am citit sunt doar carti, simple in existenta lor, bogate pentru cei care vor sa le vada cu adevarat, dar care nu si-au lasat nici-o amprenta fizica asupra existentei mele. Sper ca de acum incolo sa invat sa fac o recenzie in regula.
In al cincilea rand, m-am saturat de orasul pe care-l vad in fiecare zi, am nevoie sa ies din rutina, din locurile astea pline de claxoane, de manele, de aglomeratie. Vreau la tara, sau in alta tara, dar vreau altundeva.
In al saselea rand, nu are nici-o logica sa invat Luceafarul pe dinafara, dar trebuie sa o fac, ca asa doreste profa de romana.
In al saptelea rand, simt o nevoie acida sa fac poze si nu am cu ce. Vechiul aparat lasa de dorit.
In al optulea rand, cartile pe care le citesc zilele astea sunt de o intensitate care ma da peste cap. M-am legat prea mult de personaje iar ele mor pe capete.
In al noualea rand, ma simt dezamagita dar totusi fericita ca exista persoane care nu ma agreaza. Macar asa pot reveni cu picioarele pe pamant.
In al zecelea rand, stiu ce sa scriu la povestea mea, dar nu ma simt in stare sa o fac.

Si lista continua la infinit.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers