marți, 20 martie 2012

Eu. O. Sa. Fac. Ceva. Ce. Nu. Stiu. Inca. Dar mai intai sa va spun ce s-a intamplat...

Ok, oficial ma simt prost.
De ce?
Motivul este clar. Si am ales sa scriu si aici pentru ca acest lucru ma raneste. Ma simt prost pentru ca adta asta conta enorm pentru mine. Profesoara de romana era un fel de model pentru mine. Are un vocabular exceptional si cunostinte foarte inalte.
Insa azi am aflat cu adevarat ce fel de om este.
Astazi a fost sedinta cu parintii dupa un timp indelungat de ne-sedinte. Ma rog, nu conteaza. Eu am dormit iarasi de la 6 la 11 jumate seara si abia acum, la 12, cand m-am intalnit cu tatal meu, care a fost la sedinta, am aflat ceea ce gandeste madam.
Va intrebati ce anume?
Va spun.
Eu nu trebuia sa scriu o carte la 16 ani. Dar ce? Voiam sa fiu scriitoare? A vrut tatal meu sa ma faca scriitoare de la 16 ani? Pe ea de ce nu am consultat-o? [iar eu ii spusesem ca as vrea sa public la editura Vremea si ea mi-a raspuns pe atunci ca ar fi bine, pentru ca e o editura foarte buna; acum vad adevarul; ea nu a avut niciodata incredere in mine, toate sunt minciuni spuse din politete]
Nu, madam, iti raspund eu. Eu m-am ocupat de tot, madam. Eu am vorbit pentru tot, madam. Eu am semnat tot, madam. Eu, eu, eu. Eu am facut ceea ce am, nimeni altcineva. Si daca esuez sau castig e meritul meu. Al meu, madam, nu al parintilor mei.
Ei bine, cum ai putea spune mai mult despre caracterul urat al acestei persoane?
Eu nu mai pot spune nimic, pentru ca sunt prea trista si chiar si asa abia vad tastele printre lacrimi. Asta m-a secatuit dintro data. Nu ma asteptam la asa ceva.
Acum inteleg de ce notele mele sunt asa mici la romana. Si de ce apar fara nici un sens in catalog.
In regula, nu sunt un geniu, dar...simplul fapt ca public in fiecare revista a scolii, ba chiar si un ziar si o editie speciala, nu spune nimic?

Acum inteleg ceva mai mare decat existenta mea. Ca poti fi urat si de persoane care nu te-ai astepta niciodata. Ma descurc cu cei care nu ma plac de obicei, pentru ca sunt de varsta mea si am metodele mele, dar cu ea nu am ce face.
Si oricum, am ramas mult prea fara cuvinte ca sa mai pot spune ceva...Probabil ca e prima oara cand vad adevarul in starea lui pura...

`miku

2 comentarii:

Diana Gavrila spunea...

Imi pare rau pentru dezamagirea ta si ca a trebuit sa descoperi astfel. Cred ca profesoarele de romana au fost mereu frustrate de ceva. Pana acum niciuna nu m-a avut la suflet, cu toate ca eu le-am simpatizat pe ambele. Oricum eu te sfatuiesc sa nu te mai necajesti pentru ca ai demonstrat de ce esti in stare. Daca ea e incapabila sa vada este problema ei.
Ps. Imi pare rau de aparatul tau :-(

MikuMyuuki spunea...

Diana >:D< Si la mine s-a intamplat la fel. Trei profesoare de romana am avut si toate 3 m-au displacut :))
Aparatul meu =((

Tuberiu, iti multumesc mult ca ai revenit:) Chiar ma gandeam zilele trecute la faptul ca ai disparut...
Intr-adevar, n-ar trebui sa fiu asa. Am fost prea socata insa, pentru ca am aflat ca in fata zice una si in spate alta...
Iti multumesc! >:D<

`miku

Faceți căutări pe acest blog