miercuri, 14 decembrie 2011

Si pana la urma care e sensul vietii?



Nu o sa vin cu niste definitii emo. Nici macar nu ma refer la ideea aia mortuara.
De fapt, ma gandesc in oarecare masura la moarte, dar acea moarte survenita natural, nu prin accident sau suicid.
Sa luam doua exemple: un cersetor si un mare magnat. Amandoi mor, nu?
Sa spunem ca pe parcursul vietii unul este nefericit, celalalt fericit. Cel nefericit, cersetorul, sta iarna mereu in strada. Ce gandeste?
Bogatul sta bine mersi intr-o casa cu destule. Oricate ar avea, totusi, parca nu este destul.
Cu totii cautam un ceva anume.
Si spre sfarsit, cand bogatul isi poate admira vasta sa avere, iar cersetorul sta tot sprijinit de un zid, cu mana intinsa, amandoi mor.
Mor, si pe urma?
Ce se intampla cu averea bogatului? Rudele incep sa se bata pe ea, dar el e ca si inexistent. Toata viata si-a petrecut-o cautand, strangand, iar acum nu mai poate sa atunga nimic.
Cersetorul...ei bine, pentru el, viata a trecut greu, dar cel putin nu a pierdut nimic, uneori putem spune ca moartea curma chiar si suferinta.
Deci, pana la urma...care e sensul vietii? De ce ne omoram atat pentru ceva ce oricum pierdem? De ce ne stresam atat cand pierdem un lucru minor cand stim totusi ca intr-o zi vom pierde tot, si nu va depinde de noi?

E important oare sa fii fericit, si apoi sa fie ca si cum n-ai existat? Trebuie sa lasam ceva in urma? Trebuie sa putem lua ceva cu noi? Dar cum? Nici macar invatatura nu o luam, nu? De fapt, unde ne ducem noi dupa moarte?

`miku

Un comentariu:

Ramona spunea...

Imi vin in minte 2 pilde, desi nu prea le am eu cu religia.Pilda bogatului nemilostiv şi săracul Lazăr http://ortodoxia.md/articole-si-publicatii/1961-pilda-bogatului-nemilostiv-i-sracul-lazr si mai e una dar nu stiu cum se numeste,o canta Cleopatra in melodia Sansa http://www.youtube.com/watch?v=2sae8dpap2k

In fine, acum depinde in ce crezi tu. Unii spun ca viata asta este doar o punte care ne duce spre una mai buna. Altii cred in reincarnare.
Eu cred ca daca esti OM, si vreau sa spun OM, nu javra, cum sunt unii, daca lasi o amintire frumoasa celor dragi ai lasat destule.

Se spune ca cei morti care sunt pomeniti de cei vii au viata vesnica. Si prin pomeniti vreau sa spun sa se vorbeasca despre ei, asa,in viata de zi cu zi, de exemplu :"Mai stii ce zicea X" sau "Ce s-ar bucura daca ar fi aici."

Si da, acela care e capabil sa lase o amintire frumoasa celor dragi, iar ei sa isi aminteasca de el, e intr-adevar OM.

Faceți căutări pe acest blog