luni, 3 octombrie 2011

Dorință


Dorință


Dorind,
te-am închipuit în adâncul meu.
În miezul nopții,
sufletul meu ascuțit te-a creat,
adulându-te.
Lumea mea
odată cu tine a căzut,
odată cu tine a renăscut.
Dorința mea obscură te-a
adus în miezul gheții roșiatice
plină de sângele lacrimilor
ce-mi părăseau ochii închiși.
Mi-am dorit,
mi-am dorit atât de scump,
tu,
îngerul meu căzut,
să fii aici.
Și-ai fost răpit
și schingiuit,
și iarăși tu ai renăscut.
Când libertatea 
sufletului tău amar
va fi ca cioara ce-o păzește
și inima mea 
din calvar
va șterge și renaște.


Enjoy the sacred,
`miku

2 comentarii:

◦kyky™♥◦ spunea...

Miku`? De ce nu mi-ai zis ca scrii poezii? E un lucru pe care`l avem in comun. Foarte frumoasa:x

Myuuki spunea...

Mersi >:D<
Ma tenteaza sa raspund cu: pentru ca nu m-ai intrebat:))

Adevarul e ca nu scriu poezii prea des. Doar cand am ceva dce chiar trebuie sa spun in versuri.

`miku

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers