miercuri, 22 iunie 2011

E blonda!

Ei bine, mai intai vreau sa va multumesc tuturor pentru urarile frumoase. Deci, Multumesc!
>:D<
In al doilea rand, sunt destul de amuzata de situatia in care ma aflu acum.
Ati fost vreodata gata pentru o schimbare radicala?
Ei bine, poate da, poate nu. Cert e ca daca a-ti fi vrut sa o faceti, a-ti fii fost siguri de orice pana sa obtineti acel lucru.
Cea mai buna prietena a mea s-a vopsit blonda. Plus, in blonzimea ei, m-a pus sa-i fac breton. Da, breton din acela pe frunte, uniform. Si eu...adormita, ca doar era 2 noaptea, i l-am facut.
Cel mai ciudat lucru e acela ca ea e blonda. De ce mi se pare ciudat? Pai nu mi s-ar parea daca pana acum n-ar fi fost bruneta natural.
Ei bine...si eu fac schimbari mari, ciudate, idioate, dar las mereu o portita de iesire. Sau cel putin nu ma uit in spate.
[x_x]
Ideea e ca acum tot ce conteaza e ca desi arata foarte, foarte diferit, ii sta O.K. si trebuie sa se obisnuiasca. [desi probabil nu va iesi din casa o luna...]

Ei bine, cand a-ti trecut ultima oara printr-o experienta de genul?
miku`

Un comentariu:

♥♥ Ioana ♥♥ spunea...

Miku, ceea ce ai scris tu aici, mi-a adus aminte de ceva ce am trait in copilarie :)) ca si prietena ta vroiam sa imi schimb look-ul :)) minte de copil de 10 ani (parca, daca nu mai putin) si vroiam neaparat breton si m-am tuns eu singura, facandu-mi coafura dorita :)) cand am vazut ca nu imi sta bine mi-am taiat parul de la radacina...cred ca iti imaginezi cum arata acesta cand a mai crescut putin :)) oricum eu am iesit din casa cu parul asa, fara sa imi pese de cei din jur ;)

Faceți căutări pe acest blog