luni, 21 martie 2011

Un infinit spre prezent



Daca imi inchid ochii, vad Universul. Daca imi tin respiratia, merg mai departe de el. Ma las incet, alunecand spre tine. Expir si te vad privindu-ma ca si ieri. Acel zambet fals ne e atat de cunoscut ca am putea scrie o carte despre el. Daca m-as apropia sa te ating, panza subtire ce ne sustine trupurile s-ar rupe si am pasi in intunericul gol.
Sunetul pianului se aude in surdina si ne acompaniaza pe acea cale spre placere. Dar drumurile noastre s-au despartit cu mult timp in urma iar acum zambesc in amintirea emotiei de atunci.
Nu mai exista un stop asa cum nu exista nici start. Nici infinitul nu ne mai poate opri acum.
with fucking love, miku

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog

Google+ Followers