Nu mi-au plăcut niciodată poeziile, mai ales în școala primară. Totuși, de Apolodor mi-a plăcut... era un fel de poveste, presupun că de-asta. Și faptul că mi-au plăcut mereu pinguinii... Și totuși, acum e prima oară când o citesc integral (în primară cred că am făcut doar primele 13 versuri).
Cartea cu Apolodor
de Gellu Naum
«La circ, in Targul Mosilor,
Pe gheata unui racitor,
Traia voios si zambitor
Un pinguin din Labrador.
-Cum se numea?-Apolodor.
-Si ce facea?-Canta la cor.
Deci, nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator;
Facea si el ce-i mai usor:
Canta la cor.(Era tenor)
Grasut, curat, atragator
In fracul lui stralucitor
Asa era Apolodor.
Dar intr-o zi Apolodor,
Spre deznadejdea tuturor
A spus asa:-Sunt foaaarte trist!
Imi place viata de corist
Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador!
O, de-as putea un ceas macar
sa stau cu ei pe un ghetar...
Apoi a plans Apolodor.
Cand l-a vazut pisoiul Tiț
Plangand cu hohot si sughit
I-a spus:-Prietene, ti-as da
Mustata si codita mea,
As da o litra de caimac ,
As da orice sa te impac
Zau, nu mai plange, te implor!!
Dar el plangea:-Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador!
Si-au incercat sa-l mai impace
Ariciul, daruindu-i ace
Si ursul, cu un pumn de mure
Proaspat culese din padure.
Si iepurele Buza-Lata
(Colegi de-ai lui Apolodor,
Maestri cantareti la cor).
Camila Suzi, cea mai trista,
Plangea cu fata in batista,
Ea ii fusese ca o mama
Il invatase prima gama.
Dar el plangea: -Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador...
Colegii lui Apolodor
S-au dus atunci la dirijor.
Maestrul Domilasolfa
Cu haina lui de catifea
I-a ascultat si, ganditor
S-a asezat pe canapea oftand:
Sarmanul meu tenor...
Se poate prapadi de dor...
Sa plece dar spre Labrador.
Si a plecat Apolodor.
La inceput, a fost usor:
L-a dus spre nord, l-a dus in zbor
Un avion, un bimotor
Si, stand picior peste picior,
Canta , canta Apolodor
Canta cu glasul de tenor
Dar, intre timp, inflacarandu-l
Naucitorul peisaj,
Sari pe-o aripa cu gandul
Sa dea dovada de curaj.
Apoi, cu parasuta in spate
Se zbengui Apolodor
Ba agatandu-se de roate
Ba stand calare pe motor
Asa, cu zborul singuratic,
Ar fi ajuns in Labrador
Dar l-a lovit un nor zanatic
Si a cazut Apolodor…
La capul nord, la capul Nord
Adapostit intr-un fiord
Statea pe tarm Apolodor
Posomorat si ganditor. Sedea pe tarm tacut si trist,
Acest tenor, acest artist
Statea cu parasuta sparta
Nu tu busola, nu tu harta...
In larg vuia clocotitor
Mare potopul apelor.
Si se jelea Apolodor...
O,fratii mei din Labrador,
Adio voua, tuturor,
Pesemne ca mi-e dat sa mor
Aici, pe tarmul marilor
Si ce pacat, eram tenor!
Cantam frumos, cantam la cor...
O,fratii mei din Labrador,
O,fratii mei din Labrador,
Asa jelea Apolodor
Dar iata un vapor
Sirena suiera de zor
Cine esti?
Un calator.
Cum te numesti?
Apolodor
Si incotro?
Spre Labrador
Hai urca-te, Apolodor
Hai urca-te, Apolodor
Ai ceva drum de ocolit
Caci navigam spre Rasarit
Dar tot ajungi in Labrador
Hai urcate, Apolodor
Tunis
Si cum mergea Apolodor
Si se gandea, cuprins de groaza:
'Aicea imi e dat sa mor!'
Dadu in calea lui de-o oaza
Cu umbra multa si racoare,
Cu arbori napaditi de floare,
Cu tufe mari, de iasomie,
Cu apa buna, de izvor.
Si-a baut Apolodor
Si a cantat cu bucurie...
De sus, ascunsa langa cer,
Pe creanga unui palmier
L-a ascultat, intai cu frica,
O foarte mica maimutica
Iar el canta, fermecator,
Cu glasu-i dulce, de tenor...
Si ea simti un inceput
De sentiment necunoscut
Ceva intre alean si dor,
O tulburare, un fior,
Acel ceva, profund si mut
(In orice caz, foarte placut)
Pe care il numim amor.
Tinandu-si coada gratios
Ea cobori pe creanga jos,
Si, inclinandu-se usor
In fata lui Apolodor,
Ii darui trei portocale,
O punga plina de migdale
Si-i spuse cu sfiala:-Ia-le!
Sunt toate, toate, ale tale...
Apoi, aceeasi maimutica
De data asta fara frica
Dar cu sfiala si mai multa-
Il intreba cum se numeste.
(Ca orisice persoana culta
Vorbea, fireste, romaneste.)
Si el a spus:-Apolodor..."
Si-atunci, aceeasi maimutica
Sopti, rosindu-se usor,
Dar fara urma de sfiala:
-Desi sunt inca foarte mica
(Abia la toamna merg la scoala),
Nu am decat un singur dor:
Sa fiu sotie de tenor.
Deci, daca dragoste exista
Si daca nu doresti cumva
Sa vezi o maimutica trista,
As vrea sa fiu sotia ta
Si i-a raspuns Apolodor:
-N-aveam de gand sa ma insor
Dar, fiindca dragoste exista
Si nu mi-ar fi placut nici mie
Sa vad o maimutica trista,
Sunt gata pentru cununie...»
EDIT: nu este postată toată, nu am găsit-o integral
# am mâncat foarte multă înghețată în ultima săptămână și știu ce am de făcut pentru a nu mai face asta: 1. să cumpăr înghețată care nu-mi place; 2. să nu mai cumpăr înghețată deloc. (hehe, ce funny ești Miku, tu chiar crezi că o să faci asta?)
... sau beată, pentru că nu-mi mai aduc aminte nimic
Stop. Cei care se impancientează: n-o faceți. Până nu mă dau ăștia afară la Litere (si intenționez să nu-i las), eu nu plec de aici. Am început, termin.
A treia zi, seara, am găsit abonamentul de luna trecută care (uitasem de el) expira chiar în seara aceea. Am zis să i-l dau lui V., că poate mai merge ea undeva. A patra zi, dimineața, am observat că i-am dat abonamentul nou și pentru că trebuia sa ajung la cursuri și nu mai aveam altă cartelă, mi-am cumpărat una cu 10 călătorii. Desigur, V. știa că abonamentul expiră așa că l-a aruncat. Noroc că n-a aruncat gunoiul. Ghinion, îndoise cartela și nu a mai mers. Așa că în a cincea zi, seara, mi-am luat un alt abonament. Și uite cum am făcut un abonament pe o lună să coste 75 de lei.
Care a fost ultima oară când ați mâncat pufuleți simpli? Da, acei pufuleți simpli care se presupune că sunt din făină de mălai, pe care toți îi știm încă de când eram mici (pe vremea noastră), alături de pufarine (cele mai dezgustătoare creații dulci) și eugenii?
So today I was feeling quite unhappy and I started to open all the Fortune Cookies that came into my google page, but in the end look what one said --->
Easy to say, really hard to do. So I got used to talk about requiem with Red before sleep and the fact that we won't talk face to face for the next 2 months is creeping me out. I love this story and I think it'll be quite nice if I finish it and Red and I have spent a lot of time talking about Tom and David (the main characters) and and and this is how I learned a lot about them.
Ce s-a întâmplat azi? Păi am mers eu frumușel cu maică-mea să cumpărăm o draperie. Și maică-mea a zis: știu că erau în Bănie pe vremuri... Așa că am mers în Bănie. Măi copii, să nu vă duceți acolo; 3 motive pe scurt: produse de cea mai proastă calitate, muzică de fundal groaznică, înghesuială teribilă, vânzători băgăcioși. Am plecat repede din Bănie și maică-mea a zis: hai să trecem prin piață să luăm niște salată verde. Du-te în Piața Mare și n-o să-ți mai vină să mănânci nimic. Oare face cineva vreodată curat acolo?! N-am mai luat nimic și ne-am dus în Sucpi. În Sucpi s-au mai schimbat câteva lucruri, dar vânzătoarele sunt extrem de antipatice (mai întâi se bagă în sufletul tău că uite ce magnificioșenii are ea de vânzare, apoi e supărată că nu cumperi nimic). Am luat o draperie din Sucpi până la urmă, o să vi-o arăt zilele următoare (pentru că e aproape la fel de închisă ca cea de la Craiova).
Oh yea, baby, dacă așa sunt profii din Buzești, atunci sunt cea mai fericită persoană că nu am fost acolo. (Pentru cei care nu sunt din Craiova, Buzești e în primul rând un liceu de centru, fițe, indiferent de ce ar spune cei de acolo; într-adevăr, are rezultatele cele mai bune din oraș, dar profesorii își cam teroriezează elevii olimpici, ca s-o spunem pe-a dreaptă). Nu de alta, dar eu nu suport figurile astea pe degeaba și aș fi fost în stare s-o "drăgălășesc" puțin pe-acea... păpădie. Cu astfel de oameni e clar că n-o să ajungem niciodată nici măcar până la jumătatea groapei în care ne-am aruncat singuri.
vă ziceam că mai scriu ceva numit requiem
Am găsit provocarea asta pe Life as you live it și mi se pare foarte tare. Practic la sfârșitul anului o să ai ~ 1400 lei de cheltuit în voie.
Ideea e că nu a fost o alegere conștientă și azi s-a întâmplat să mi se aprindă beculețul. Visam atât de mult cu ochii deschiși atunci când aveam 12-13 ani, ce s-a întâmplat cu visele acelea? Îmi doream atât de multe lucruri și îmi imaginam atâtea evenimente și vârsta de 19 ani mi se părea fabuloasă.
