un fel de "hamsterul vă salută"

Le-am trimis mai devreme fetelor o poză cu hamsterul meu și le-am scris "hamsterul vă salută". Deși la început nu a fost hamsterul meu și este cel mai țâfnos hamster pe care l-am avut. Mușcă orice prinde. Nu îmi dau seama exact de ce e așa, dar mă gândesc că o posibilitate ar fi aceea că foștii stăpâni nu se jucau cu el, doar îl țineau în cușcă, drept care nu e obișnuit să fie mângâiat. În orice caz, cu ocazia sărbătorilor de iarnă (lel) l-am adus la Craiova (in București ar fi înghețat de frig și de foame) și, având mult timp la dispoziție, l-am terorizat zilnic cu fructe, nuci, biscuiți, plimbări prin casă și l-am lăsat să-mi muște arătătorul oricât a vrut. Oricum e hamster pitic și nu are chiar atât de multă forță încât să mă nimicească.


E ceva frumos, comod, în camera asta a mea din Craiova. Patul pare mai moale și fotoliul mai cald, biblioteca mai atrăgătoare și biroul mai mai că m-a făcut să scriu. Desigur, hiperbolizarea sentimentelor în legătură cu fosta casă (acasă) se datorează lipsei îndelungate de acasă. Probabil la fel o să simt și aranjamentul casei din București peste câteva zile.

Am lenevit, Doamne cât am lenevit. Am alergat după cadouri pentru ceilalți și am fost fericită să îmi cumpăr o carte pentru Crăciunul acesta. Am lenevit intelectual, pentru că, indiferent cât am citit, cărțile trebuie reluate, căci atmosfera asta caldă în care mirosul sarmalelor amestecat cu mirosul cozonacilor, tortului, prăjiturilor etc îmi distrăgeau constant atenția. Și am lenevit.

Mă gândeam mai devreme, în timp ce stăteam pe budă, la prezentarea licenței. It's gonna be fun.


Anii trec mult prea repede. Cât de multe lucruri s-au întâmplat anul acesta și parcă nu s-a întâmplat nimic, așa mă simt acum, gândindu-mă că mâine e Revul. Uneori știm anii buni. 2016 pare a fi genial și plin de momente care adaugă cotituri foarte dese pe apa sâmbetei.

Ați auzit de Malala, fetița din Pakistan, districtul Swat, care la 11 ani a început să scrie un jurnal pentru BBC, iar în anii următori a vorbit cât de mult aputut despre drepturile fetelor și femeilor de a fi educate, până când, într-o zi, un taliban a împușcat-o în cap?
Da, se prea poate să știți mai multe despre ea decât mine, care am descoperit-o ceva mai îndeaproape abia Crăciunul acesta. Auzisem de ea anul trecut, când a primit Premiul Nobel pentru Pace, dar nu citisem nimic despre backgroundul care a făcut-o să câștige acest premiu.
Am citit anul acesta cartea ei, "Eu sunt Malala", și am înghițit în sec imaginându-mi ororile prin care niște fete tinere, copile, au trecut ca să poată învăța. Să învețe, nu să facă altceva. Până când școlile au fost închise. Swatul a fost o regiune turistică cu peisaje atât de frumoase și mine de diamant atât de bogate, încât a fost supranumită Elveția Pakistanului, asta până când, în anii 2000 a fost invadată și preluată de către teroriștii talibani.

O să recitesc cartea Malalei, de data asta pentru a reține mai bine informațiile. Prima citire a fost destul de subiectivă și influențață de tragismul ei. Însă ea a supraviețuit, iar acum stă în Marea Britanie, după ce a avut parte de a o mulțime de operații pentru ca fața ei să arate măcar aproape normal. Își dorește să obțină dreptul femeilor de a fi educate în Pakistan, libertatea de exprimare.

Iar noi chiulim de la școală și ne plictisim la ore. În timp ce România intra în UE, în Pakistan începea războiul.

Noi ne plângem că ne e greu, iar la ei magazinele cu muzică, școlile, frizeriile, practic tot ce ținea de viața socială (și așa d.p.d.v. al unui occidental inexistentă) a fost interzis, iar femeile nu mai aveau dreptul de a ieși din casă decât în situații de maximă urgență (însoțite de un membru de sex masculin al familiei cu care nu exista posibilitatea să se căsătorească, având el chiar și 5 ani).



Cred că suntem proști fericiți. Asta suntem.
Până data viitoare, Sărbători fericite!




Miciulin.

veveriță

sursa foto: http://www.divahair.ro/timp_liber/
acest_pui_de_veverita_iti_va_topi_inima!_

M-am tot gândit în ultimul timp ca vreau un animăluț de casă. Nu mai vreau hamsteri, speranța de viață e mult prea mică; un câine necesită mult prea multă atenție și vizite la veterinar, la pisici sunt alergică, peștii sunt destul de plictisitori, broaștele țestoase sunt cam scârboase... M. are o chinchilla, dar eu aș vrea o veveriță.
Da măi, o veveriță mică și drăguță, exact ca asta: http://themetapicture.com/guy-finds-little-animal-dying-on-a-hot-sidewalk-there-are-no-words-for-what-he-did-next/
După ce am văzut acea postare, mi-am dat seama cât de mult seamănă veverițele cu hamsterii. Sunt mici, pufoase, dar trăiesc mai mult. Se atașează de cel care în a cărui grijă este și încep să se plimbe în voie în compania lui.

m.

mi-am omorat micuta

in momentul asta tremur destul de tare cat sa ma mir ca inca sunt in stare sa scriu ceva. aveam o gramada de lucruri de facut azi, dar am renuntat la toate dupa ce am trecut de cursul de engleza.
azi, cand am fost la vet, am aflat ca puroiul i s-a extins si in restul corpului. de altfel, i se umflase destul de dubios burta...
asa ca doctorii au decis sa o eutanasieze. e o injectie care provoaca somnul si apoi moartea
apoi o sa o incinereze.
asa ca azi, 25.02.2013, naoki a fost abandonata. da, abandonata. practic am lasat-o pe mainile lor. am lasat-o acolo chiar daca ea ma privea cu singurul ochi ramas neatins de puroi cu atata... disperare
si mie imi e frica de abandon. nu imi e teama de moarte. dar imi e teama de singuratate, teama sa nu raman singura intr-un loc unde nu voi mai putea vedea nimic din ce iubesc
daca animalele simt... trebuie sa-i fi fost tare frica
motiv pentru care am plans vreo 10 minute; apoi gata, s-a dus. nu mai sunt in stare sa plang, pur si simplu nu pot; e ciudat, am ajuns sa nu mai simt mare lucru, scurte momente in care simt durere-fericire-iubire; in rest sunt goala, nu ma intereseaza nimic; un robot.

am iubit-o pe naoki. sigur, mi-am iubit fiecare hamster. iubesc animalele. imi pare rau doar de ea, imi este frica pentru ea si imi este teama de durerea ei. doar atat.

a fost un episod din viata. vor fi multe alte intalniri cu moartea.

ma simt de parca as fi dat mana cu moartea. ca si cum as fi iesit la un suc cu ea si as fi incheiat un targ. ma simt mizerabil. mi-am omorat micuta.

dar cel putin nu o mai doare.


miku.

[hamsteri-boli ale hamsterilor] abcesul - partea a II-a

Inca o data pentru detinatorii acestor animale fragile. Mititca a slabit parca si mai mult, imi e si... yuch sa ma uit la ea, sincera sa fiu, dar trebuie s-o fac, ba chiar s-o si curat cu Betadina de cateva ori pe zi.
La doua saptamani jumatate dupa aparitia abcesului e grea cat un fulg si mananca cat o  nefiinta. Adica abia ciugoale cateva bucatele de banana.
Bun, ce vreau sa spun este modul de administrare al hranii in aceasta perioada. Pentru ca nu am stiut si pentru ca nimeni nu s-a gandit sa ma anunte, nici macar veterinarul, am descoperit singura.
Singurul mod prin care hamsterii pot sa manance atunci cand au acest abces este acela de a avea hrana la dispozitie intr-o forma pastuoasa. Asta inseamna ca masele se compun din: banana data pe razatoare - atentie! nici macar banana, care a moale, nu o pot manca daca NU e data pe razatoare in bucatele cat mai mici. pentru ca e un aliment moale se va face un fel de pasta. stiu, arata groaznic,d ar e spre binele hamsterului vostru; morcov - evident, nu intreg ci dat pe razatoare, pe partea cea mai mica; galbenus de u faramitat, albus faramitat sau dat pe razatoare, cartofi pasati, biscuiti inmuiati in lapte... practic tot ce e moale si nu necesita folosirea dintilor.
La hamsteri dintii cresc absolut continuu, in fiecare zi. Daca ei nu si-i folosesc pentru a roade, vor ajunge sa nu si-i mai poata foloseasca si sa le provoace chiar altfel de vatamari. De aceea mergeti la medicul veterinar si rugati-l sa-i taie putin din dinti. Da, exact asta sa faca. Numai asa hamsterul si-i va putea folosi din nou.

M.

[hamsteri-boli ale hamsterilor] abcesul

Acum doua saptamani hamsterita mea dadea semne de nevoiosie, mai ales seara, cand trebuia sa iasa afara si sa se joace. La o examinare mai atenta am descoperit ca are abces, o umflatura cam cat o maslina la gat, plina cu puroi. M-am speriat, am cautat pe internet, am gasit detalii despre ce presupune aceasta boala si am inteles ca exista doua posibilitati: ori se sparge de la sine acea punguta cu puroi, ori trebuie sa merg la medicul veterinar sa i-o sparga el si sa o curete. In saptamana urmatoare nu am avut timp deloc sa merg la veterinar. Intre timp, miercurea, deci la vreo 3 zile de la aparitie, i s-a spart abcesul. Era uda pe burta si pe o parte iar umflatura se diminuase. Chiar si asa, mai ramasese umflat cam de marimea unei alune. Sambata m-am dus la veterina care mi-a spus sa ii dau pe umflatura cu Betadina sau Tinctura de Iod. Timp de 3 zile am folosit aceasta metoda. Intre timp umflatura a crescut si a a juns la marimea unei nuci. Miercuri am mers din nou la veterinar si mi-a spus sa ii dau in continuare si sa merg la control sambata. Nu am putut merge ieri, dar am mers azi. La doua saptamani de la aparitia abcesului, timp in care micuta nu a mancat mai nimic, abia in a doua saptamana mi-am dat seama ca nu poate sa manance si am inceput sa-i dau galbenus de ou, banana maruntita, biscuiti inmuiati in lapte paine faramitata, a slabit asa de tare ca i se vad oasele. Nu a putut sa manance pentru ca umflatura i-a modificat forma dintilor, cei de sus au fost fortati sa coboare in jos ssi nu se putea misc aprea tare, in plus abcesele sunt foarte dureroase, mai ales pentru animalute asa mici.
Astazi doctorul i-a scos puroiul, acum nu mai e umflata deloc si a mancat ceva mai multa banana. Parea sa manance mai usor.
Am scris toata povestea asta in cazul in care cineva care are hamster si i se intampla acest lucru poate ajunge din intamplare pe aici in incercarea de a descoperi ce are micutul. Ideea e ca trebuie sa mergeti la veterinar cat mai repede si eventual sa il rugati sa ii scoata puroiul, e mai bine decat sa asteptati sa i se sparga abcesul singur, deoarece exista posibilitatea sa ramana puroi, asa cum s-a intamplat cu micuta mea si sa i se infecteze din nou. Chiar de cand vedeti aceasta umflatura dati pe tot locul umflat cu Betadina sau Tinctura de Iod, produse pe care le gasiti in farmacii.
Aceste abcese se formeaza de la diverse lovituri, intepaturi. Doctorul mi-a spus ca micutei mele i-a intrat o aschie de la talaj si ca apoi i s-a infectat. Hamsterii sunt animalute mici si foarte sensibile, deci fiti atenti la orice semn pe care il da: oboseala, stranut, neactivitate, ORICE este in contradictie cu modul lor obisnuit de activitate.

Miku.

Misa's drop of Coke

Nu v-am bmai aratat demult poze cu micuta mea, Misa, nu-i asa? A crescut mult, mananca enorm si....e tare pofticioasa, mai ales cand vine aroma de ciocolata. Acum ca s-a obisnuit foarte bine cu mine, o las pe jos prin camera. Se plimba, se joaca, se spala, alearga, topaie, se urca in pat, sare din pat, se urca pe mine, imi atrage atentia muscandu-ma usor de bluza sau de unglie. E adorabila! Nu ma pot oprii din pupacit atunci cand o iau in brate. Si atunci cand vorbesc cu ea e atat de entuziasmata ca aproape se da peste cap.

M.

Sentimentul de singuratate

Multi oameni spun ca animalele nu au sentimente. Ca sunt pur si simplu animale. Iar in ultimul timp, cuvantul animal a luat pur si simplu un sens negativ si se refera la tot ce e mai rau...
Dar animalele au sentimente. Si Doamne, cred ca au sentimente mai puternice decat oamenii.
Ma gandeam initial la caini. Sunt geniali...sunt pur si simplu cei mai simtitori, dar apoi m-am gandit la mine, la hamsterii mei.
Ultima hamsterita a fost complet atasata de membrii familiei. Pe mine nu m-ar fi muscat nici daca i-as fi pus mana in gura sau i-as fi luat mancarea de la gura. E un instinct puternic.
Si-apoi am privit hamsterita de acum, care este enorm de sensibila. Ii este teama de orice, dar este si foarte curioasa. Parca ma vad pe mine. Sare cat colo la cea mai mica atingere, dar se intoarce si cerceteaza. Daca nu e nimic interesant, intoarce spatele si uita ca a fost pe-acolo...
Si-apoi, se urca pe tavanul custii. De cele mai multe ori cade, sau o ajut eu sa coboare. E micuta, comparativ cu lumea din care face parte.
Si e atat de trista...
Nu o sa mai cumpar animale de acum in colo. Se chinuie. Inchise intr-o cusca de cateva ori mai mare ca ele, trebuie sa fie inchisoarea suprema. Mai ales cu apa si mancare la dispozitie.
Un om nu ar rezista nici daca ar avea televizor cu 1000 de programe.
Va spun adevarul pentru ca am testat asta.

Si, exact ca Naoko, uneori intorc si eu spatele si nu mai vreau nimic. Pur si simplu libertate. Puterea libertatii.
Ce nu vedem prea des e ca democratia nu sustine drepturile omului. De fapt, le inchide. Si, la fel ca pe vremuri, sunt doar cativa care chiar au libertatea completa...asta pana se gaseste cineva mai bun si-i ucide in masa.

`miku

Lovely Naoko

Pufosenia mea a stat cateva secunde in doua pozitii dragute doar cat sa-i fac 2 poze.

"Ai niste seminte?"

"De ce ma urmareeeeesti?
Nu-mi place blitzul!"

`miku

Prima privire. Noul meu pufulete

Am cumparat-o. Dupa ce am vazut-o ieri intr-un magazin din mall, nu am putut sa nu ma tot gandesc la cum ar fi sa-mi iau un nou hamster.
Asa ca azi am mers si am cumparat-o. Si am fost data afara din casa. Si pana la urma primita...dar am renuntat la orice privilegiu care venea odata cu ziua mea. In fine. Imi iubesc hamsterita.

`miku

Si a ramas doar o umbra

Am avut doi canari si doua hamsterite. Toti au murit. Mai am poze doar cu ultima hamsterita, Missa.

Cred ca in curand voi cumpara un hamster, cu toate ca probabil va trebui sa-l ascund sub pat, avand in vedere ca ai mei nu-i suporta. :))

Missa a fost cea mai cuminte. Prima, Mikitty, a fost o incapatanata totala. M-am ales cu  doua trei muscaturi pe zi in prima luna. Mai apoi s-a calmat, insa avea toanele ei. Cea de-a doua, din poza, am primit-o de ziua mea. In 2009, cred. A fost complet blanda. Si mancacioasa.

`miku

Animale dragute care se prefac moarte

Pe primul loc sta acest hamster genial. Nu am mai vazut vreun hamster care sa se prefaca mort, insa...cred ca stiu cum functioneaza. :)) Am avut si eu doua hamsterite super super frumoase care insa...s-au dus in raiul hamsterilor. De obicei stateau nemiscate cand erau speriate, si presupun ca acest hamster este si el terifiat de sunetul scos de stapan...

Se vede clar ca acest caine este dresat, dar este pur si simplu adorabil!

Si inca o pisica frumoaaasa cu talente actoricesti...

`miku