jurnalism

Se întâmplă ce se mai întâmplă și nu mă pot abține să nu comentez câte o "apariție" jurnalistică. Mi se pare mie, sau Antenele sunt pe care să dea colțul? Articolele lor sunt din ce în ce mai jalnice și mai ipocrite. Citeam azi știrea despre avionul malaiezian care se presupune că a fost găsit și mi-au atras atenția (în sens negativ) cele 3 semne de întrebare din titlu, de parcă redactorul ne-ar fi tras pe noi, cititorii, la răspundere în legătură cu distanța la care a fost găsit. Nu mai vorbesc de această discrepanță între timpurile verbale folosite, gen: "După 17 zile de căutări, începeau întrebările." (nu-i așa că și vouă vă sună a compunere de clasa a 3-a?). În fapt, tot textul e un fel de amestec-eșec între o povestire și o încercare de articol jurnalistic. La fel și faptul că editorul se încăpățânează să foloseasă Pekin, care de fapt este chinezescul pentru Beijing, în loc să folosească denumirea clasică pe care omul de rând o știe. Că dacă îl auzi la televizor pe nenea jurnalistu' că zice Pekin, în primă instanță nici nu știi despre ce naiba vorbește și o să schimbi canalul T.V. în căutarea unuia potent.


m.
P.S. aici e articolul

clișee jurnalistice

Jurnaliștii au niște clișee din care nu ies orice le-ai face. Unul dintre ele este "iarna își intră în drepturi", pe care l-au învățat de la doamna învățătoare în clasa I și care li se pare că-i face să parcă mai artiști / mai inteligenți.
Sună atât de urât încât mă întreb ce facultate or fi făcut, pentru că la Jurnalism în București trebuie să îți scrii pe foaie și creierii ca să intri.

M.