Nu mi-au plăcut niciodată poeziile, mai ales în școala primară. Totuși, de Apolodor mi-a plăcut... era un fel de poveste, presupun că de-asta. Și faptul că mi-au plăcut mereu pinguinii... Și totuși, acum e prima oară când o citesc integral (în primară cred că am făcut doar primele 13 versuri).
Cartea cu Apolodor
de Gellu Naum
«La circ, in Targul Mosilor,
Pe gheata unui racitor,
Traia voios si zambitor
Un pinguin din Labrador.
-Cum se numea?-Apolodor.
-Si ce facea?-Canta la cor.
Deci, nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator;
Facea si el ce-i mai usor:
Canta la cor.(Era tenor)
Grasut, curat, atragator
In fracul lui stralucitor
Asa era Apolodor.
Dar intr-o zi Apolodor,
Spre deznadejdea tuturor
A spus asa:-Sunt foaaarte trist!
Imi place viata de corist
Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador!
O, de-as putea un ceas macar
sa stau cu ei pe un ghetar...
Apoi a plans Apolodor.
Cand l-a vazut pisoiul Tiț
Plangand cu hohot si sughit
I-a spus:-Prietene, ti-as da
Mustata si codita mea,
As da o litra de caimac ,
As da orice sa te impac
Zau, nu mai plange, te implor!!
Dar el plangea:-Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador!
Si-au incercat sa-l mai impace
Ariciul, daruindu-i ace
Si ursul, cu un pumn de mure
Proaspat culese din padure.
Si iepurele Buza-Lata
(Colegi de-ai lui Apolodor,
Maestri cantareti la cor).
Camila Suzi, cea mai trista,
Plangea cu fata in batista,
Ea ii fusese ca o mama
Il invatase prima gama.
Dar el plangea: -Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador...
Colegii lui Apolodor
S-au dus atunci la dirijor.
Maestrul Domilasolfa
Cu haina lui de catifea
I-a ascultat si, ganditor
S-a asezat pe canapea oftand:
Sarmanul meu tenor...
Se poate prapadi de dor...
Sa plece dar spre Labrador.
Si a plecat Apolodor.
La inceput, a fost usor:
L-a dus spre nord, l-a dus in zbor
Un avion, un bimotor
Si, stand picior peste picior,
Canta , canta Apolodor
Canta cu glasul de tenor
Dar, intre timp, inflacarandu-l
Naucitorul peisaj,
Sari pe-o aripa cu gandul
Sa dea dovada de curaj.
Apoi, cu parasuta in spate
Se zbengui Apolodor
Ba agatandu-se de roate
Ba stand calare pe motor
Asa, cu zborul singuratic,
Ar fi ajuns in Labrador
Dar l-a lovit un nor zanatic
Si a cazut Apolodor…
La capul nord, la capul Nord
Adapostit intr-un fiord
Statea pe tarm Apolodor
Posomorat si ganditor. Sedea pe tarm tacut si trist,
Acest tenor, acest artist
Statea cu parasuta sparta
Nu tu busola, nu tu harta...
In larg vuia clocotitor
Mare potopul apelor.
Si se jelea Apolodor...
O,fratii mei din Labrador,
Adio voua, tuturor,
Pesemne ca mi-e dat sa mor
Aici, pe tarmul marilor
Si ce pacat, eram tenor!
Cantam frumos, cantam la cor...
O,fratii mei din Labrador,
O,fratii mei din Labrador,
Asa jelea Apolodor
Dar iata un vapor
Sirena suiera de zor
Cine esti?
Un calator.
Cum te numesti?
Apolodor
Si incotro?
Spre Labrador
Hai urca-te, Apolodor
Hai urca-te, Apolodor
Ai ceva drum de ocolit
Caci navigam spre Rasarit
Dar tot ajungi in Labrador
Hai urcate, Apolodor
Tunis
Si cum mergea Apolodor
Si se gandea, cuprins de groaza:
'Aicea imi e dat sa mor!'
Dadu in calea lui de-o oaza
Cu umbra multa si racoare,
Cu arbori napaditi de floare,
Cu tufe mari, de iasomie,
Cu apa buna, de izvor.
Si-a baut Apolodor
Si a cantat cu bucurie...
De sus, ascunsa langa cer,
Pe creanga unui palmier
L-a ascultat, intai cu frica,
O foarte mica maimutica
Iar el canta, fermecator,
Cu glasu-i dulce, de tenor...
Si ea simti un inceput
De sentiment necunoscut
Ceva intre alean si dor,
O tulburare, un fior,
Acel ceva, profund si mut
(In orice caz, foarte placut)
Pe care il numim amor.
Tinandu-si coada gratios
Ea cobori pe creanga jos,
Si, inclinandu-se usor
In fata lui Apolodor,
Ii darui trei portocale,
O punga plina de migdale
Si-i spuse cu sfiala:-Ia-le!
Sunt toate, toate, ale tale...
Apoi, aceeasi maimutica
De data asta fara frica
Dar cu sfiala si mai multa-
Il intreba cum se numeste.
(Ca orisice persoana culta
Vorbea, fireste, romaneste.)
Si el a spus:-Apolodor..."
Si-atunci, aceeasi maimutica
Sopti, rosindu-se usor,
Dar fara urma de sfiala:
-Desi sunt inca foarte mica
(Abia la toamna merg la scoala),
Nu am decat un singur dor:
Sa fiu sotie de tenor.
Deci, daca dragoste exista
Si daca nu doresti cumva
Sa vezi o maimutica trista,
As vrea sa fiu sotia ta
Si i-a raspuns Apolodor:
-N-aveam de gand sa ma insor
Dar, fiindca dragoste exista
Si nu mi-ar fi placut nici mie
Sa vad o maimutica trista,
Sunt gata pentru cununie...»
EDIT: nu este postată toată, nu am găsit-o integral
Cartea cu Apolodor
de Gellu Naum
«La circ, in Targul Mosilor,
Pe gheata unui racitor,
Traia voios si zambitor
Un pinguin din Labrador.
-Cum se numea?-Apolodor.
-Si ce facea?-Canta la cor.
Deci, nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator;
Facea si el ce-i mai usor:
Canta la cor.(Era tenor)
Grasut, curat, atragator
In fracul lui stralucitor
Asa era Apolodor.
Dar intr-o zi Apolodor,
Spre deznadejdea tuturor
A spus asa:-Sunt foaaarte trist!
Imi place viata de corist
Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador!
O, de-as putea un ceas macar
sa stau cu ei pe un ghetar...
Apoi a plans Apolodor.
Cand l-a vazut pisoiul Tiț
Plangand cu hohot si sughit
I-a spus:-Prietene, ti-as da
Mustata si codita mea,
As da o litra de caimac ,
As da orice sa te impac
Zau, nu mai plange, te implor!!
Dar el plangea:-Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador!
Si-au incercat sa-l mai impace
Ariciul, daruindu-i ace
Si ursul, cu un pumn de mure
Proaspat culese din padure.
Si iepurele Buza-Lata
(Colegi de-ai lui Apolodor,
Maestri cantareti la cor).
Camila Suzi, cea mai trista,
Plangea cu fata in batista,
Ea ii fusese ca o mama
Il invatase prima gama.
Dar el plangea: -Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador...
Colegii lui Apolodor
S-au dus atunci la dirijor.
Maestrul Domilasolfa
Cu haina lui de catifea
I-a ascultat si, ganditor
S-a asezat pe canapea oftand:
Sarmanul meu tenor...
Se poate prapadi de dor...
Sa plece dar spre Labrador.
Si a plecat Apolodor.
La inceput, a fost usor:
L-a dus spre nord, l-a dus in zbor
Un avion, un bimotor
Si, stand picior peste picior,
Canta , canta Apolodor
Canta cu glasul de tenor
Dar, intre timp, inflacarandu-l
Naucitorul peisaj,
Sari pe-o aripa cu gandul
Sa dea dovada de curaj.
Apoi, cu parasuta in spate
Se zbengui Apolodor
Ba agatandu-se de roate
Ba stand calare pe motor
Asa, cu zborul singuratic,
Ar fi ajuns in Labrador
Dar l-a lovit un nor zanatic
Si a cazut Apolodor…
La capul nord, la capul Nord
Adapostit intr-un fiord
Statea pe tarm Apolodor
Posomorat si ganditor. Sedea pe tarm tacut si trist,
Acest tenor, acest artist
Statea cu parasuta sparta
Nu tu busola, nu tu harta...
In larg vuia clocotitor
Mare potopul apelor.
Si se jelea Apolodor...
O,fratii mei din Labrador,
Adio voua, tuturor,
Pesemne ca mi-e dat sa mor
Aici, pe tarmul marilor
Si ce pacat, eram tenor!
Cantam frumos, cantam la cor...
O,fratii mei din Labrador,
O,fratii mei din Labrador,
Asa jelea Apolodor
Dar iata un vapor
Sirena suiera de zor
Cine esti?
Un calator.
Cum te numesti?
Apolodor
Si incotro?
Spre Labrador
Hai urca-te, Apolodor
Hai urca-te, Apolodor
Ai ceva drum de ocolit
Caci navigam spre Rasarit
Dar tot ajungi in Labrador
Hai urcate, Apolodor
Tunis
Si cum mergea Apolodor
Si se gandea, cuprins de groaza:
'Aicea imi e dat sa mor!'
Dadu in calea lui de-o oaza
Cu umbra multa si racoare,
Cu arbori napaditi de floare,
Cu tufe mari, de iasomie,
Cu apa buna, de izvor.
Si-a baut Apolodor
Si a cantat cu bucurie...
De sus, ascunsa langa cer,
Pe creanga unui palmier
L-a ascultat, intai cu frica,
O foarte mica maimutica
Iar el canta, fermecator,
Cu glasu-i dulce, de tenor...
Si ea simti un inceput
De sentiment necunoscut
Ceva intre alean si dor,
O tulburare, un fior,
Acel ceva, profund si mut
(In orice caz, foarte placut)
Pe care il numim amor.
Tinandu-si coada gratios
Ea cobori pe creanga jos,
Si, inclinandu-se usor
In fata lui Apolodor,
Ii darui trei portocale,
O punga plina de migdale
Si-i spuse cu sfiala:-Ia-le!
Sunt toate, toate, ale tale...
Apoi, aceeasi maimutica
De data asta fara frica
Dar cu sfiala si mai multa-
Il intreba cum se numeste.
(Ca orisice persoana culta
Vorbea, fireste, romaneste.)
Si el a spus:-Apolodor..."
Si-atunci, aceeasi maimutica
Sopti, rosindu-se usor,
Dar fara urma de sfiala:
-Desi sunt inca foarte mica
(Abia la toamna merg la scoala),
Nu am decat un singur dor:
Sa fiu sotie de tenor.
Deci, daca dragoste exista
Si daca nu doresti cumva
Sa vezi o maimutica trista,
As vrea sa fiu sotia ta
Si i-a raspuns Apolodor:
-N-aveam de gand sa ma insor
Dar, fiindca dragoste exista
Si nu mi-ar fi placut nici mie
Sa vad o maimutica trista,
Sunt gata pentru cununie...»
EDIT: nu este postată toată, nu am găsit-o integral
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu