un fel de "hamsterul vă salută"

Le-am trimis mai devreme fetelor o poză cu hamsterul meu și le-am scris "hamsterul vă salută". Deși la început nu a fost hamsterul meu și este cel mai țâfnos hamster pe care l-am avut. Mușcă orice prinde. Nu îmi dau seama exact de ce e așa, dar mă gândesc că o posibilitate ar fi aceea că foștii stăpâni nu se jucau cu el, doar îl țineau în cușcă, drept care nu e obișnuit să fie mângâiat. În orice caz, cu ocazia sărbătorilor de iarnă (lel) l-am adus la Craiova (in București ar fi înghețat de frig și de foame) și, având mult timp la dispoziție, l-am terorizat zilnic cu fructe, nuci, biscuiți, plimbări prin casă și l-am lăsat să-mi muște arătătorul oricât a vrut. Oricum e hamster pitic și nu are chiar atât de multă forță încât să mă nimicească.


E ceva frumos, comod, în camera asta a mea din Craiova. Patul pare mai moale și fotoliul mai cald, biblioteca mai atrăgătoare și biroul mai mai că m-a făcut să scriu. Desigur, hiperbolizarea sentimentelor în legătură cu fosta casă (acasă) se datorează lipsei îndelungate de acasă. Probabil la fel o să simt și aranjamentul casei din București peste câteva zile.

Am lenevit, Doamne cât am lenevit. Am alergat după cadouri pentru ceilalți și am fost fericită să îmi cumpăr o carte pentru Crăciunul acesta. Am lenevit intelectual, pentru că, indiferent cât am citit, cărțile trebuie reluate, căci atmosfera asta caldă în care mirosul sarmalelor amestecat cu mirosul cozonacilor, tortului, prăjiturilor etc îmi distrăgeau constant atenția. Și am lenevit.

Mă gândeam mai devreme, în timp ce stăteam pe budă, la prezentarea licenței. It's gonna be fun.


Anii trec mult prea repede. Cât de multe lucruri s-au întâmplat anul acesta și parcă nu s-a întâmplat nimic, așa mă simt acum, gândindu-mă că mâine e Revul. Uneori știm anii buni. 2016 pare a fi genial și plin de momente care adaugă cotituri foarte dese pe apa sâmbetei.

Ați auzit de Malala, fetița din Pakistan, districtul Swat, care la 11 ani a început să scrie un jurnal pentru BBC, iar în anii următori a vorbit cât de mult aputut despre drepturile fetelor și femeilor de a fi educate, până când, într-o zi, un taliban a împușcat-o în cap?
Da, se prea poate să știți mai multe despre ea decât mine, care am descoperit-o ceva mai îndeaproape abia Crăciunul acesta. Auzisem de ea anul trecut, când a primit Premiul Nobel pentru Pace, dar nu citisem nimic despre backgroundul care a făcut-o să câștige acest premiu.
Am citit anul acesta cartea ei, "Eu sunt Malala", și am înghițit în sec imaginându-mi ororile prin care niște fete tinere, copile, au trecut ca să poată învăța. Să învețe, nu să facă altceva. Până când școlile au fost închise. Swatul a fost o regiune turistică cu peisaje atât de frumoase și mine de diamant atât de bogate, încât a fost supranumită Elveția Pakistanului, asta până când, în anii 2000 a fost invadată și preluată de către teroriștii talibani.

O să recitesc cartea Malalei, de data asta pentru a reține mai bine informațiile. Prima citire a fost destul de subiectivă și influențață de tragismul ei. Însă ea a supraviețuit, iar acum stă în Marea Britanie, după ce a avut parte de a o mulțime de operații pentru ca fața ei să arate măcar aproape normal. Își dorește să obțină dreptul femeilor de a fi educate în Pakistan, libertatea de exprimare.

Iar noi chiulim de la școală și ne plictisim la ore. În timp ce România intra în UE, în Pakistan începea războiul.

Noi ne plângem că ne e greu, iar la ei magazinele cu muzică, școlile, frizeriile, practic tot ce ținea de viața socială (și așa d.p.d.v. al unui occidental inexistentă) a fost interzis, iar femeile nu mai aveau dreptul de a ieși din casă decât în situații de maximă urgență (însoțite de un membru de sex masculin al familiei cu care nu exista posibilitatea să se căsătorească, având el chiar și 5 ani).



Cred că suntem proști fericiți. Asta suntem.
Până data viitoare, Sărbători fericite!




Miciulin.

Un țăran cu un Merțan

Avand in vedere ca m-am trezit la ora 7 jumate ca sa strang rufele de afara pentru ca ploua, apoi ca am inghetat vreo 15 minute strangandu-le, apoi reintinzandu-le pe chestia aia speciala de tinut rufe pe balcon, m-am hotarat sa mai scriu si pe blog cate ceva. Daca va intrebati de ce nu m-am culcat inapoi dupa, raspunsul este pentru ca nu mi-am facut tema pentru meditatia la romana si o am in cateva ore, asa ca...
Abia astept sa ma culc inapoi, ceva mai tarziu, dupa-amiaza.
Nu-i asa ca s-a racorit si la voi? Mie-mi place vremea asta rece. Imi place imbracaminea asta fina si calduroasa, cu gulere generoase.
Ce putem face cand e rece afara? Pai..in timp ce scriam la romana, ascultam melodia Bubble Pop a Hyunei si mi-am adus aminte de Justin Bieber [ciudata comparatie, nu?:))] pentru ca in acelasi timp mi-au venit in minte si cateva secvene de vara trecuta de la tara. In fiecare seara un țăran de vreo 19 ani trecea cu decapotabila lui din `99 [era Merțan, vă rog] si avea melodia Boyfriend a lui Justin Bieber data foarte tare. In fiecare seara la ora 8 el trecea pe toate ulitele satului cu melodia asta data tare. In fiecare seara eu aveam program de prapadit de ras.
Cum sa faci asa ceva?!
Era atat de penibil baietelu`!
Am uitat sa mentionez ca mergea incet, foarte incet, aproape pas de om, ca sa-l vada toata lumea, si mai avea si o pereche de ochelari de soare din aia gen man in black. =)) Cat timp am fost cu A. ne-am prapadit de ras, dupa...devenise cam monoton si am uitat.
V-am mai spus despre asta? Eh, nu conteaza, eu rad si acum asa ca nu strica sa radeti si voi. Romanica noastra, plina de fițe incompetente:))

M.

un ultim...omagiu

Uneori nu putem sa acceptam faptul ca o persoana care obisnuia sa fie parte din noi, chiar si nevazand-o prea des, a murit. Nu o sa te uit niciodata. Cred ca ai fost singura persoana din toata familia mea care a stiut sa aprecieze ceea ce fac. Chiar si pe patul tau de moarte ai vorbit cu mine despre asta. Iti multumesc. Sper ca drumul tau sa fie mai bun acum, si fara durere...

Elena–

rămăsița numită ideatic «școală»

Am un gand obsedant: scoala scoala scoala. Serios, atat de importanta e? Nu, scoala nu mai e importanta, nu prin ceea ce inseamna si se intampla acum in scolile romanesti. Eu consider ca liceul, ca si facultatea, au insemnatate doar prin acele cartoane  "diplome"  pe care le primim la final. Daca nu ar fi acele hartii, atunci poate ca guvernul si-ar da seama ca scoala chiar nu mai inseamna nimic.
Serios. Profesorii sunt indiferenti. Elevii si mai si. Directorii sunt doar niste statui care din cand in cand iau viata si incep sa spuna ca nu se face totul pe placul lor sau ca nu au suficente fonduri sau alte baliverne.
Urasc invatamantul acesta. As prefera sa merg intr-o scoala stricta unde sa ma aleg cu informatii coerente, de bun augur, cu idei bune si gata pentru viitor.
Dar asta nu se poate, cel putin nu per total.
E atat de frustrant!

Miku

viata.lamai.storcator.

Daca viata iti da lamai, ar trebui, intr-adevar, sa faci limonada.
Dar cei mai multi uita ca au nevoie de un storcator.
Si exact cand e mai necesar, storcatorul nu e de gasit.


m.

Nutella - drumul catre rai

Ador Nutella. Evident, am micile [enormele] mele placeri, cum ar fi toata gama de produse Dove sau imbracamintea de la H&M, dar Nutella e o adevarata savoare. E mai ceva decat Cola. De fapt, Cola a cam ramas in urma...

Daca as gasi in Romania, as vrea un asemenea produs:

cand o sa fiu mare
o sa imi creez propriul borcan
de nutella
atat de mare!

si, ca intotdeauna, mi-as ingropa fata in borcan...

as face o baie de Nutella...

Nutella e un drog. Un drog suplu, aromat, cremos, gata de savurat:

Nimeni nu-i rezista!

Finally,

`miku^^

tu. [si eu]

Să muncești pentru o viață mai bună, dar să te mulțumești cu ce ai. Cel mai important: încearcă să faci cat mai puțin rău altora.

Miku.

Internet. Life. Money. Almost everything.

Ati fost vreodata complet deconectati de lumea...internetala? [asta ar trebui sa insemne internet]
Ei bine, indiferent ca ati fost sau nu, eu tot va spun: este cel mai rau, malefic, oribil, dezagreabil, degradant .... .... .... ingrozitor, tampit lucru ce ti se poate intampla, mai ales cand ai mai multe calculatoare, mai ales in propria-ti casa.
Ei bine da, sunt complet rupta de lume. Mi-am stricat singura [de fapt, stiu sigur ca am stricat doar unul dintre calculatoare] calculatoarele, evident, neintentionat, iar acum stau in...sapa de lemn.
Adica serios, am citit doua carti uriase in doua zile.
Am rezolvat aproape o carte intreaga de exercitii la engleza.
Am ascultat toate CD-urile cu muzica.
Am facut curat. De 2 ori.

Doar pentru ca nu am internet. Sunt nula fara internet. Sunt un mare mare mare zero. Pentru ca tot ce am important e pe net: concursuri, publicatii, muzica, o parte din viata...
In plus, tot ce nu stiu, gasesc pe net. Adica daca am o problema, negru sub unghie, netul e raspunsul. Netul reprezinta 99% din aplicatiile mele. Celalalt 1% reprezinta somnul. :D

Evident, mi-am stricat si telefonul [e impropriu sa spui: mi s-a stricat telefonul, nu?] si acum am o rabla de prin 2005 care se conecteaza la internet cu viteza cu peste prajit.
Evident, nu stau eu fara net, azi am chemat pe prietenu` ITist, care face de toate, da` weekendu asta, cand nu mi-am permis sa-l sun, am fost moarta. Moarta de-abinelea. Si scurtele momente, ca asta de exemplu, in care merg la vacina si mai pierd timpu pe net, sunt ingeresti.
Parca mananci Rafaello, asa de bune sunt momentele astea. Magnifice.

Lasa ca vine nenea ITistu`...
`miku

In sfarsit am un model in viata

Nu stiu daca pe parcursul vietii voastre ati intalnit oameni care sa va uimeasca de cat de determinati sunt sa faca un anumit lucru si de cat de puternici sunt, de cat de mult lucreaza si de cat de multe realizeaza intr-un timp scurt.
Eu l-am intalnit pe profesorul  Stefan Bogdan – imi e asa de greu sa-i spun profesor cand el se poarta ca unul dintre noi, adolescentii, si dupa spusele soramii, s-a purtat asa inca de cand era si el un adolescent – care in nu mai mult de un an a reusit sa isi creeze propria scoala privata, numita Simone Educational Center, unde a predat de la inceput engleza si japoneza, iar incepand cu anul acesta in scoala a ajuns si o profesoara de germana. Cum spuneam, a creeat scoala, apoi a reusit ca scoala lui sa devina centru de pregatire si examinare Cambridge si LCCI.
Nu stiu cum de unii oameni au o viziune atat de mare, iar altii o minte atat de inchisa.
Il respect pe acest om pentru ce a realizat si sunt sigura ca in viitor isi va realiza si maretul vis de a crea o Universitate.
Si am avut impulsul de a scrie acest articolas dupa ce asta seara am participat la ceremonia de inmanare a diplomelor Cambridge unde toti cei peste o suta de elevi au trecut examenul cu note uimitoare, o ceremonie la care a participat reprezentata Cambridge pe Romania si reprezentata LCCI pe Romania.
In sfarsit am un model in viata.

`miku

Un elefant, o girafa si un frigider...

1. Cum pui o girafa intr-un frigider? 
Raspuns corect: deschizi frigiderul, pui girafa inauntru si inchizi usa.
Oricat de banala ar parea aceasta intrebare, ea are rolul de a verifica daca ai tendinta de a face lucrurile simple intr-un mod complicat.

2. Cum pui un elefant intr-un frigider? 
Raspuns gresit: Deschizi frigiderul, pui elefantul inauntru si inchizi frigiderul.
Raspuns corect: Deschizi frigiderul, scoti girafa, pui inauntru elefantul si inchizi usa.
O intrebare pe cat de haioasa si simpla, pe atat de isteata. Intrebarea de fata iti testeaza abilitatea de a prevedea lucrurile, judecata, dar si felul in care te raportezi la efectele actiunilor incheiate.

3. Regele Leu gazduieste o Conferinta a Animalelor la care participa toate animalele, cu exceptia unuia. Ce animal nu ia parte la Conferinta Animalelor? 
Raspuns corect: Elefantul! Ai uitat ca ai pus Elefantul in frigider??
Aceasta intrebare testeaza agerimea mintii, dar poate identifica si daca ai o gandire multilaterala.

4. Te afli in fata unui rau populat cu crocodili si niciun pod nu il traverseaza. Cum faci sa traversezi raul?
Raspuns corect: Sari in rau si il treci inot.
P.S: Iti aduci aminte ca TOATE animalele, inclusiv crocodilii, participa la Intrunirea Animalelor?
Acesta intrebare verifica cat de repede inveti din greselile tale.

 -sursa-

virtual hamy yayyy cutie ^.^ ^.^ ^.^

Okey, am gasit oficial cea mai dragalasa creatie pentru bloggeri: hamsterul virtual. Hello Kitty paleste in fata lui. Il poti hrani, poate bea apa, se da pe rotita, doarme, se asunde...
Incercati sa-i dati multe seminte una dupa alta sa vedeti ca le baga pe toate la punguta lui de la gat si arata ca o cobra:))

Watch out, e fix la dreapta:)

SWAG = ?

SWAG = "Secretly. We. Are. Gay." 

dăăăă

m.

Toamna, toamna – vara?

Din ultima zi de vara:

Sunt singura careia casa asta ii pare leita cu cea din Scooby Doo?

`miku

De fapt, am internet – si fotografii

Aveam de gand "sa dispar" pentru un timp. De fapt, am planificat "iesirea" asta inca din iunie [sau poate iulie?:-?] asa ca stiam ca voi avea parte de o pauza intr-un final, dupa ca mai toata vara am stat in oras.
Dintotdeauna mi-a placut muntele. Poate si pentru ca ai mei au mers dintotdeauna numai la munte. Bine, cele cateva dati in care am mers la mare...
Oh, serios, ce poti sa vezi la mare? Bine, in afara faptului ca ador sa lenevesc pe plaja, sa innot si sa lenevesc din nou la soare, tot muntele primeaza.
Si uite-ma acum la Sinaia. Norocul a facut ca locul in care stau sa aiba wi-fi si pam-pam-pam, ia-ta-ma cu noutati si fotografii.
Sinaia este magnifica. Oamenii de aici sunt mult, mult, mult prea prietenosi. Odata ce intrii in Sinaia poti sa juri ca ai ajuns intr-o statiune montana din Elvetia. Totul este atat de bine aranjat, totul este atat de pitoresc, casele pastreaza aura veche si mai ales stilul german, iar peisajul, muntii, oamenii...cu siguranta Sinaia este locul meu preferat din Romania. Sinaia este motivul pentru care poti spune ca Romania este o tara frumoasa.
Si am vazut mii de straini aici!

Revin zilele urmatoare cu mai multe fotografii!

`miku

lovely love

Uzez de un sadism ironic ce v-ar face sa radeti de mine si cu...cum pot sa fac eu asta de fiecare data? Cred ca e o prostie sangvina, ca altfel nu se explica. Ori asta, ori tipul asta de ameteala se loveste de mine tocmai pentru ca sunt prea mica si nu ma vede. HaHA, ce norocoasa sunt. Pot sa schimb ceva? Pot? Pot? Poooooot?

`miku^^

P.S. mai stiti melodia pe care o fredonau toti viitorii cocalari cand eram noi in generala: la maare, la sooaaare, fetitele....cum erau? :]
Pentru a echilibra balanta sa ascultam Nightwish - Bye Bye Beautiful

'so...money or happiness?'

Corect. Genial. Mirific.

M.

Voi ce ati face cu 10000 euro?

Gasisem un concurs zilele trecute al carui premiu era de 10000 euro. Evident, sansele mele sa castig sunt egale cu sansele demisiei lui Basescu din proprie dorinta, dar toata lumea are dreptul sa viseze, nu-i asa?

Asa ca m-am intrebat si m-am gandit ce as face eu cu banii astia [aproximativ 450 milioane lei vechi] daca i-as castiga peste noapte. Prima alegere ar fi sa vizita Japoniei, Coreei sau Chinei, alegere pe care cel mai sigur as puneo in practica alaturi de familia mea.

Dar daca ar fi sa nu vizitez nimic, atunci ce as face cu banii? Nimic. Va spun eu, i-as cheltui pe toti fara sa-mi dau seama, pentru ca ei nu sunt de ajuns pentru nimic important. [eu visam la o casa cu 20 de camere =))]

Si cred ca multi dintre voi ar face la fel, pentru ca pur si simplu ne simtim bine cheltuind. De parca pentru o secunda am putea fi stapanii a ceva important. Da de unde...

`miku

'smth important for me'

Ce este important pentru voi?
Probabil ati spune familia, casa, banii, animalutul din casa si multe altele, dar ia gaditi-va mai bine, ce va place cel mai mult si cel mai mult?

Mie imi place sa dorm. Fara somn eu sunt ca si moarta. Rezist foarte bine ceva timp, poate chiar doua nopti fara somn, dar cand e sa dorm, atunci dorm ore in sir. Cred ca as putea sa dorm 17/24, 7/7.
Ei, voi cum dormiti?

`miku

[doctori]

Eu personal urasc doctorii de stat din Romania. Da, stiu ca ii bag pe toti in oala si ca nu sunt chiar toti prosti, dar general vorbind, doctorii romani sunt varza. Bine, poate ca sunt buni, dar cand ii vad cum asteapta o mica atentie, de preferat in bani, mai ales cand omul nu are resurse, parca imi vine sa le iau stetoscopul de la gat si sa-i strangulez.
Am auzit de o gramada de cazuri in care pacientii au murit in spitale pentru ca medicii nu se ocupau de ei.
Am auzit [si vazut] si mai multe cazuri in care pacientii au plecat mai bolnavi decat erau.

Si nu mai stiu ce sa zic. Daca stau si analizez fiecare instituie care functioneaza in regimentul statului, gasesc 90% din funtionalitate nula sau complet aeriana.
Scoli bune n-avem. Spitale bune n-avem. Politie buna n-avem.

Dar ce avem?
Eheee, avem profesori care ei insisi iau note de 3 si 4 la examenul pentru un post, avem presedinte care se crede rege, avem criminali, avem politicieni care nu mai stiu cum sa faca sa fure propria lor tara mai mult, avem...dar cate n-avem?

`miku
P.S. exclud doctorii privati; aceia sunt geniali – ma rog, in mare parte; o prietena de-a mea si-a facut o operatie de deviatie de sept in iunie 2012 si asistentele au stat cu ochii pe ea toate noptile; in plus, a spus ca mancarea a fost delicioasa [in spital!!!] si ca s-a simtit ca o printesa:))

«Patru anotimpuri» de Ramona Badea

Eu nu sunt o fana a poeziilor. Adica nu citesc poezii. Serios, am incercat, dar Eminescu m-a cam lasat rece. Bacovia parca, parca a mai mers.
Insa poezia de mai jos o ador. Serios, dupa ce o cititi prima oara, recititi ultima strofa, silabisiti al doilea vers din ea in minte. Nu-i asa ca are un romantism cumva sadic? Ma si vad intr-o gradina de trandafiri fara parfum, si doar unul dintre ei raspandeste aroma...

Patru anotimpuri

Plutind prin albul norilor pustii,

Peste aburi de ceaţã strãvezii,

Supravieţuiam într-o lume de gheaţã,

Fãrã flãcãri de iubire ori speranţã.

Ai venit ca o primavera caldã,

Topind gheţarii din inima fadã,

Risipind durerea din sufletul de gheaţã;

Cu un sãrut, m-ai trezit la viaţã.

Am primit vara în sufletul meu,

Zburând printre frânturi de curcubeu,

Am gustat dulceaţa fructului oprit,

Am crezut în fericirea ce mi-ai fãgãduit.

Dar, vai! Toamna vine iar!

M-ai închis în palatal de cleştar

Si întorcându-mi spatele, ai plecat

Pe drumul tãu înegurat.

Anotimpul se schimbã iar,

Ofileşte trandafirul primit în dar,

Iar eu mã întorc pe drumul pustiu,

La albul de gheaţa plumburiu.

de Ramona Badea

`miku^^