Toți cei care cred că nu sunt îndeajuns de buni pentru ceva... dacă asta simțiți, înseamnă că e adevărat și nu ar trebui să așteptați ca ceilalți să vă spună că nu e așa, pentru că ceilalți vă vor minți din milă sau compasiune sau prietenie sau iubire. Sunt puțini cei care v-ar spune adevărul pentru a vă ajuta. Nu așteptați să vi se spună defectele în față de oameni care nu vă agreează.
Dacă ai impresia că viața ta se duce de râpă, dacă simți că ești controlat de ceilalți, dacă te gândești că nu te iubește pentru că nu te ridici la așteptările sale, atunci nu trebuie să renunți, pentru că tocmai ai conștientizat că trebuie să te schimbi.
E o prostie chestia cu nu mă schimb pentru că alții vor să mă schimb. De ce e o prostie? E o prostie pentru că oamenii o iau ad literam și pentru că merg cu non-schimbarea până în pânzele albe. Oameni buni, schimbarea e bună. Schimbarea e cea care te duce spre evoluție. Cum am fi ajuns noi să avem atât de multe lucruri bune dacă nu am fi fost deschiși la schimbare?
Același lucru e valabil și în raport cu propria imagine. Neîncrederea în sine pornește de la imaginea proprie. Dacă nu te simți bine în pielea ta, nici ceilalți nu te vor plăcea.
Câte ceva despre mine: am 1.55m, 19 ani și arăt de 13. Am avut o perioadă foarte proastă în clasa a 9-a, când am aflat că n-o să mai cresc. Aveam un look neplăcut. Stima de sine era foarte scăzută. Singurele momente bune erau când ziua se termina și puteam să mă bag singură în pat și să dorm – adică să uit de tot. Rutina asta nu a fost deloc sănătoasă, nici pentru mine, nici pentru relațiile mele cu ceilalți. Nici familia nu m-a ajutat, pentru că încrederea în sine fiind scăzută, nu aveam curajul să vorbesc cu nimeni despre problemele mele. Și lumea mea se desfășura într-un spațiu închis, monocrom. Timpul a trecut și am început să văd lucrurile altfel. Am dat peste niște oameni care mi-au spus niște lucruri verde în față și cred că deși a durut ca naiba, mi-au făcut cel mai mare bine. Și eu spuneam că nu mă schimb pentru că vor alții, dar schimbarea era absolut necesară.
Mă gândesc la acele persoane care se lasă conduse de părerile celorlalți, cărora le pasă atât de mult de ce cred ceilalți despre ei încât o simplă afirmație că "nu-mi place bluza ta" sau "nu te iubesc" ar putea să distrugă o persoană. Sunt mii de adolescenți care se sinucid pentru că prietenii lor nu-i plac și acest lucru se datorează nedeschiderii către nou. Nici "cei mari" nu vor să-i susțină, nici ce de vârsta lor nu vor să-i accepte.
Schimbarea începe cu mine. E un mine universal. Privește-te în oglindă. Îți place ceea ce vezi? Închide ochii și gândește-te la ce faci. Îți place ceea ce faci? Schimbă ceea ce nu ți se pare bun. Dacă nu-ți place modul în care îți stă părul, s-ar putea să fie nevoie să te tunzi. Înconjoară-te de lucrurile care îți aduc bucurie.
Dacă ai în jurul tău oameni care te deprimă, nu mai sta tu în compania lor. Dacă ai părinți care te opresc din a face ceea ce-ți place (a nu se înțelege droguri și alte auto-distrugeri, asta e alta poveste), atunci nu ține cont de ei. Părinții tăi sunt oameni asemeni ție, care nu au o rețetă a perfecțiunii. Părinții tăi sunt poate mai neștiutori decât tine, dar nu asta contează. Ai propriul tău cap și puterea de a-l folosi.
Un fapt despre mine: nu le arăt alor mei ce scriu și motivul e simplu: ei nu simt ceea ce simt eu, deci prefer să păstrez ceea ce scriu pentru mine și cei ca mine. Înainte de a publica Atracție, mama credea că eu copiez poezii din alte cărți și mă laud că ar fi ale mele. Taică-meo a citit câteva pagini din Atracție și a zis că nu-i place. Lucrul ăsta e absolut normal și ar fi imposibil să le cer să înțeleagă ceea ce trăiesc eu, așa cum nici eu nu aș putea să le înțeleg bine concepțiile care au fost valabile 30 de ani în urmă.
Eu regret multe lucruri pe care nu le-am făcut și din discuțiile cu adolescenții am realizat că sunt mulți în această postură. Nu trebuie să demonstrezi nimănui nimic, trebuie doar să fii bun pentru tine. Restul vine de la sine. Lumea te va trata așa cum tu te tratezi și cum îi tratezi pe cei din jur.
You Only Live Once
Miku
Dacă ai impresia că viața ta se duce de râpă, dacă simți că ești controlat de ceilalți, dacă te gândești că nu te iubește pentru că nu te ridici la așteptările sale, atunci nu trebuie să renunți, pentru că tocmai ai conștientizat că trebuie să te schimbi.
E o prostie chestia cu nu mă schimb pentru că alții vor să mă schimb. De ce e o prostie? E o prostie pentru că oamenii o iau ad literam și pentru că merg cu non-schimbarea până în pânzele albe. Oameni buni, schimbarea e bună. Schimbarea e cea care te duce spre evoluție. Cum am fi ajuns noi să avem atât de multe lucruri bune dacă nu am fi fost deschiși la schimbare?
Același lucru e valabil și în raport cu propria imagine. Neîncrederea în sine pornește de la imaginea proprie. Dacă nu te simți bine în pielea ta, nici ceilalți nu te vor plăcea.
Câte ceva despre mine: am 1.55m, 19 ani și arăt de 13. Am avut o perioadă foarte proastă în clasa a 9-a, când am aflat că n-o să mai cresc. Aveam un look neplăcut. Stima de sine era foarte scăzută. Singurele momente bune erau când ziua se termina și puteam să mă bag singură în pat și să dorm – adică să uit de tot. Rutina asta nu a fost deloc sănătoasă, nici pentru mine, nici pentru relațiile mele cu ceilalți. Nici familia nu m-a ajutat, pentru că încrederea în sine fiind scăzută, nu aveam curajul să vorbesc cu nimeni despre problemele mele. Și lumea mea se desfășura într-un spațiu închis, monocrom. Timpul a trecut și am început să văd lucrurile altfel. Am dat peste niște oameni care mi-au spus niște lucruri verde în față și cred că deși a durut ca naiba, mi-au făcut cel mai mare bine. Și eu spuneam că nu mă schimb pentru că vor alții, dar schimbarea era absolut necesară.
Mă gândesc la acele persoane care se lasă conduse de părerile celorlalți, cărora le pasă atât de mult de ce cred ceilalți despre ei încât o simplă afirmație că "nu-mi place bluza ta" sau "nu te iubesc" ar putea să distrugă o persoană. Sunt mii de adolescenți care se sinucid pentru că prietenii lor nu-i plac și acest lucru se datorează nedeschiderii către nou. Nici "cei mari" nu vor să-i susțină, nici ce de vârsta lor nu vor să-i accepte.
Schimbarea începe cu mine. E un mine universal. Privește-te în oglindă. Îți place ceea ce vezi? Închide ochii și gândește-te la ce faci. Îți place ceea ce faci? Schimbă ceea ce nu ți se pare bun. Dacă nu-ți place modul în care îți stă părul, s-ar putea să fie nevoie să te tunzi. Înconjoară-te de lucrurile care îți aduc bucurie.
Dacă ai în jurul tău oameni care te deprimă, nu mai sta tu în compania lor. Dacă ai părinți care te opresc din a face ceea ce-ți place (a nu se înțelege droguri și alte auto-distrugeri, asta e alta poveste), atunci nu ține cont de ei. Părinții tăi sunt oameni asemeni ție, care nu au o rețetă a perfecțiunii. Părinții tăi sunt poate mai neștiutori decât tine, dar nu asta contează. Ai propriul tău cap și puterea de a-l folosi.
Un fapt despre mine: nu le arăt alor mei ce scriu și motivul e simplu: ei nu simt ceea ce simt eu, deci prefer să păstrez ceea ce scriu pentru mine și cei ca mine. Înainte de a publica Atracție, mama credea că eu copiez poezii din alte cărți și mă laud că ar fi ale mele. Taică-meo a citit câteva pagini din Atracție și a zis că nu-i place. Lucrul ăsta e absolut normal și ar fi imposibil să le cer să înțeleagă ceea ce trăiesc eu, așa cum nici eu nu aș putea să le înțeleg bine concepțiile care au fost valabile 30 de ani în urmă.
Eu regret multe lucruri pe care nu le-am făcut și din discuțiile cu adolescenții am realizat că sunt mulți în această postură. Nu trebuie să demonstrezi nimănui nimic, trebuie doar să fii bun pentru tine. Restul vine de la sine. Lumea te va trata așa cum tu te tratezi și cum îi tratezi pe cei din jur.
You Only Live Once
Miku
2 comentarii:
Esti o persoana foarte puternica, te admir mult :)
Din păcate nu tot timpul... dar gândirea pozitivă e singurul lucru bun pe care îl avem :)
Trimiteți un comentariu