dacă ar fi să aleg orice țară, aș alege australia. acolo m-aș muta definitiv. e singura către care aș merge pe ideea de definitiv. cât de departe se poate.
m.
m.
joi, 28 august 2014
The Cure - Disintegration
Round and round and round
And it's coming apart again
Over and over and over
miercuri, 27 august 2014
«baby, pot să fiu frumoasă 2 ore pe săptămână»
*2 ore pe săptămână în rarele cazuri fericite*
Știți momentul în care aveți o hai–să-i–spunem–întâlnire importantă, sau pur și simplu aveți chef să ieșiți și să vă aranjați? Momentul ăla când folosești concealer, fond de ten, rimel, ruj, perle strălucitoare pentru obraji, practic tot ce găsești în casă, apoi probezi toate hainele în vreo câteva zeci de combinații? Momentul ăla când zici: I'm tired of my sneakers, o să îmi iau sandale cu toc, chiar dacă e el toc tip platformă? Momentul ăla full girly care vine cam o dată pe lună, dar nu, nu mă refer la ciclu–adică–menstruație, de fapt, e chiar un fel de ciclu, dar e un ciclu al frumuseții artificiale. Singura chestie e că imediat ce ieși afară realizezi că bate vântul, că e mai frig decât te-ai așteptat și că maieul ăla negru, nou, singurul în care arăți bine acoperă foarte puțin și începi să tremuri de parcă ai sta în mijlocul unui cub de gheață. Da... momentul ăla epuizează orice altă încercare de a te mai aranja în restul ieșirilor. Te-ai aranjat atât de mult pentru una singură încât la următoare folosești doar deodorant și în caz că nu îți e prea lene, te speli și pe dinți înainte de a ieși din casă.
Așa că data următoare îți iei același maieu, nu-i mai faci nimic părului, nici feței, eventual doar puțin ruj, ca să nu mai fii atât de ștearsă. În plus, e foarte probabil să nici nu mai fii epilată, așa că îți iei o pereche de blugi și teneși. Și te simți de o mie de ori mai bine decât atunci când ai ieșit ca pe podium.
Da... frumusețea de genul ăla ține maxim 2 ore pe săptămână și e a naibii de plictisitoare.
m.
Știți momentul în care aveți o hai–să-i–spunem–întâlnire importantă, sau pur și simplu aveți chef să ieșiți și să vă aranjați? Momentul ăla când folosești concealer, fond de ten, rimel, ruj, perle strălucitoare pentru obraji, practic tot ce găsești în casă, apoi probezi toate hainele în vreo câteva zeci de combinații? Momentul ăla când zici: I'm tired of my sneakers, o să îmi iau sandale cu toc, chiar dacă e el toc tip platformă? Momentul ăla full girly care vine cam o dată pe lună, dar nu, nu mă refer la ciclu–adică–menstruație, de fapt, e chiar un fel de ciclu, dar e un ciclu al frumuseții artificiale. Singura chestie e că imediat ce ieși afară realizezi că bate vântul, că e mai frig decât te-ai așteptat și că maieul ăla negru, nou, singurul în care arăți bine acoperă foarte puțin și începi să tremuri de parcă ai sta în mijlocul unui cub de gheață. Da... momentul ăla epuizează orice altă încercare de a te mai aranja în restul ieșirilor. Te-ai aranjat atât de mult pentru una singură încât la următoare folosești doar deodorant și în caz că nu îți e prea lene, te speli și pe dinți înainte de a ieși din casă.
Așa că data următoare îți iei același maieu, nu-i mai faci nimic părului, nici feței, eventual doar puțin ruj, ca să nu mai fii atât de ștearsă. În plus, e foarte probabil să nici nu mai fii epilată, așa că îți iei o pereche de blugi și teneși. Și te simți de o mie de ori mai bine decât atunci când ai ieșit ca pe podium.
Da... frumusețea de genul ăla ține maxim 2 ore pe săptămână și e a naibii de plictisitoare.
m.
marți, 26 august 2014
The Cure - Let's Go To Bed
The two of us
Together again
But it's just the same
A stupid game
But I don't care if you don't
And I don't feel if you don't
And I don't want it if you don't
And I won't say it
If you won't say it first
leapșa: descrie-te prin fotografii
Ramona a lansat o provocare în care trebuie să alegi între 10 și 20 de fotografii care să te descrie. Pot fi poze cu tine, citate etc. Astea-s ale mele. Nu pot nominaliza alte persoane pentru că cei cu care țineam legătura nu prea mai scriu pe blog, de aceea oricine are blog și-mi citește blogul e liber s-o preia, eventual să-mi lase un link întrun comentariu ca să citesc la rândul meu. Have fun! :3
Miku.
P.S. am menționat la fiecare fotografie dacă este personală, iar la cele al căror autor nu l-am știut am scris google. dacă sunteți/cunoașteți autorul vreunei fotografii vă rog să mă anunțați pentru și o să scriu sursa
 |
| fotografie personală |
 |
| fotografie personală |
 |
 |
 |
| pictură personală |
 |
| http://aoao2.deviantart.com/ |
 |
 |
 |
 |
 |
things i hate
# i hate when i tell something to someone and they say: oh, we shall do that, we must fulfill your curiosity. my dear hatred dude, you are not new. you have nothing special. if you had, then you'd see my interest in you.
# i hate when i have to lie in order not to break someone's heart. Red has this pleasure to break people's hearts. i can't. of course, my caring is not infinite. if you insist, i will chop every piece of you and make you wish you'd never met me. or just hate me. easier.
# i hate when people try to become just like you in order to make you like them. stay yourself. that would make others love you.
# i hate when the night is over and the sun comes up and i have to sleep. i hate that summer's almost over.
# i hate i didn't read anything in the past 3 weeks. i didn;t feel like reading, though, i don't really regret it.
# i hate i've discovered an amazing sweetshop right before my leaving.
# i hate when i am obliged to learn something. i want to do it all by myself.
# i hate that i don't really hate all these things, but just dislike them in a way of indifference.
m.
# i hate when i have to lie in order not to break someone's heart. Red has this pleasure to break people's hearts. i can't. of course, my caring is not infinite. if you insist, i will chop every piece of you and make you wish you'd never met me. or just hate me. easier.
# i hate when people try to become just like you in order to make you like them. stay yourself. that would make others love you.
# i hate when the night is over and the sun comes up and i have to sleep. i hate that summer's almost over.
# i hate i didn't read anything in the past 3 weeks. i didn;t feel like reading, though, i don't really regret it.
# i hate i've discovered an amazing sweetshop right before my leaving.
# i hate when i am obliged to learn something. i want to do it all by myself.
# i hate that i don't really hate all these things, but just dislike them in a way of indifference.
m.
luni, 25 august 2014
EMO n-a plecat niciodată
Curentul EMO a avut manifestările cele mai puternice undeva în anii 2006-07-08, cel puțin în România, și a fost caracterizat de o sensibilitate uriașă a tuturor celor care-i făceau parte. Oameni care se tăiau cu lama, asta e clasică. Ideea era de a simți durerea fizică din cauza durerii interioare. Oameni care erau atât de triști încât se auto-izolau; mulți dintre ei s-au sinucis în acea perioadă.
A fost un curent care a pornit de la muzică și s-a răspândit foarte ușor printre adolescenți (ăsta e un semn de întrebare).
Vorbind cu Red, ne-am dat seama că EMO nu a dispărut. Emo nu se mai numește Emo, dar oamenii continuă să se auto-izoleze, să își taie diverse părți ale corpului, toate astea pentru a atrage atenția (nu neapărat în sensul de vedetă). Într-un fel, nu e rău. Dacă așa atrag atenția și ajung să-și rezolve o parte dintre probleme, e bine. Numai să nu mai avem iarăși sinucideri în masă.
Emo nu a dispărut niciodată pentru că dincolo de frizurile și hainele preponderent colorate, emo a reprezentat un fel de ilustrare exterioară a interiorului.
Desigur, cei mai mulți adolescenți se îmbrăcau conform stilului deoarece era un stil mișto. Sigur, încă nu am ajuns să înțeleg plăcerea auto-mutilării, dar știu în același timp că ce e interior nu mai influențează decât foarte puțin exteriorul atunci când ajungi la o limită.
Într-un fel, aș zice să nu mai fim așa proști și să ne uităm și la nevoile altora, dar apoi îmi aduc aminte de simplele exemple ale prostiei precum cele de la vax populi și îmi aduc aminte că nu avem nici-o șansă să nu mai fim tâmpiți în masă.
Bine, în 2014 emo sunt mai altfel. Mai hipsteri. Pe sistemul "eu nu sunt ceea ce par".
Dar parcă pe același sistem nu vreau să mai pun la îndoială persoanele cu care vorbesc, pentru că în ultimul timp, tot vorbind cu niște persoane pe care le consideram puternice am realizat că e o fațadă pe care ei o întrețin tocmai din motivul ăsta. E ușor să te pierzi.
În orice caz, dacă vă uitați în jur și o să faceți abstracție de măștile de protecție ale oamenilor, o să le găsiți emo-ul. La unii-i mai dezvoltat, la alții e pe față, alții se chinuie să-l ascundă.
Prin urmare, dacă auziți de cineva că s-a sinucis și ziceți că e imposibil, acea persoană avea tot ce-i trebuie, sigur acea persoană a lăsat emo-ul să-l cuprindă.
Pentru că de cele mai multe ori e mai simplu și pare mai bine.
– Miku.
A fost un curent care a pornit de la muzică și s-a răspândit foarte ușor printre adolescenți (ăsta e un semn de întrebare).
Vorbind cu Red, ne-am dat seama că EMO nu a dispărut. Emo nu se mai numește Emo, dar oamenii continuă să se auto-izoleze, să își taie diverse părți ale corpului, toate astea pentru a atrage atenția (nu neapărat în sensul de vedetă). Într-un fel, nu e rău. Dacă așa atrag atenția și ajung să-și rezolve o parte dintre probleme, e bine. Numai să nu mai avem iarăși sinucideri în masă.Emo nu a dispărut niciodată pentru că dincolo de frizurile și hainele preponderent colorate, emo a reprezentat un fel de ilustrare exterioară a interiorului.
Desigur, cei mai mulți adolescenți se îmbrăcau conform stilului deoarece era un stil mișto. Sigur, încă nu am ajuns să înțeleg plăcerea auto-mutilării, dar știu în același timp că ce e interior nu mai influențează decât foarte puțin exteriorul atunci când ajungi la o limită.
Într-un fel, aș zice să nu mai fim așa proști și să ne uităm și la nevoile altora, dar apoi îmi aduc aminte de simplele exemple ale prostiei precum cele de la vax populi și îmi aduc aminte că nu avem nici-o șansă să nu mai fim tâmpiți în masă.
Bine, în 2014 emo sunt mai altfel. Mai hipsteri. Pe sistemul "eu nu sunt ceea ce par".
Dar parcă pe același sistem nu vreau să mai pun la îndoială persoanele cu care vorbesc, pentru că în ultimul timp, tot vorbind cu niște persoane pe care le consideram puternice am realizat că e o fațadă pe care ei o întrețin tocmai din motivul ăsta. E ușor să te pierzi.
În orice caz, dacă vă uitați în jur și o să faceți abstracție de măștile de protecție ale oamenilor, o să le găsiți emo-ul. La unii-i mai dezvoltat, la alții e pe față, alții se chinuie să-l ascundă.
Prin urmare, dacă auziți de cineva că s-a sinucis și ziceți că e imposibil, acea persoană avea tot ce-i trebuie, sigur acea persoană a lăsat emo-ul să-l cuprindă.
Pentru că de cele mai multe ori e mai simplu și pare mai bine.
– Miku.
duminică, 24 august 2014
șerpi
am doi șerpi în ochi,
și două capete veninoase ascunse în vârful degetelor de la picioare
ni s-au încolăcit în jurul gâtului iubiri
și ascuțim lănci - să le facem față.
am două picături de scuipat care-mi dansează-n stomac
lumea înghite-n sec și visează la plăcere.
azi nu vindem carne,
azi cumpărăm indiferență
visele se rup în două
cu ușurința unui delete în masă
și două capete veninoase ascunse în vârful degetelor de la picioare
ni s-au încolăcit în jurul gâtului iubiri
și ascuțim lănci - să le facem față.
am două picături de scuipat care-mi dansează-n stomac
lumea înghite-n sec și visează la plăcere.
azi nu vindem carne,
azi cumpărăm indiferență
visele se rup în două
cu ușurința unui delete în masă
celor care nu au citit cărți cu "fut" și "pizdă"
azi am primit primul meu comentariu negativ la o poveste (din seria comentariilor "din dragoste", nu cele care conțin critici bune). ce a deranjat-o pe cititoare a fost faptul că eu folosesc cuvinte interzise, citez:"cărților normale", precum "fut"
ei bine,
celor care nu au citit cărți cu "fut" și "pizdă" le sugerez Henry Miller și Marchizul de Sade
miku.
sâmbătă, 23 august 2014
"Ce vrei să te faci?"
Eram la mall azi și eram atentă la niște mesaje în telefon, când un copil mă strigă. Mă opresc, privesc înapoi și după trăsăturile feței îmi dau seama că e copilul uneia dintre finele maică-mii. Numai că fina repsectivă are trei fete identice și pentru că eu evit aproape orice întâlnire a rudelor, indiferent de cât de apropiate sau depărtate sunt, nu le-am prea distins decât atunci când una dintre ele avea șase ani, cealaltă era bebeluș, iar a treia era în burta maică-sii. Prin urmare, nu știam cu care dintre ele vorbesc așa că am zis să nu zic nici-un nume. Am întrebat-o în ce clasă e, dar tot nu mi-am dat seama; nu le-am mai văzut pe niciuna de ani de zile. Noroc că a apărut maică-sa, ca să mai detensionăm atmosfera.
Ideea e că fetița asta de clasa a 6-a, practic pre-adolescentă, m-a întrebat la ce facultate sunt și ce vreau să mă fac. Păi vezi tu... nu știu. I-am spus că nu m-am decis încă. Bineînțeles, și ea și mama ei m-au privit dubios, dar cam ăsta e adevărul. Acum nu mai e vorba de vârstă. Da, poate că la 20 de ani ar fi trebuit să știu ce vreau să fac, dar chestia asta mergea acum 30 de ani, când îți alegeai o meserie și o prestai până ieșeai la pensie.
Acum e mai complicat. Acum nu poți să lucrezi tot timpul în același domeniu. Bine, dacă nu ești doctor, ei își cam găsesc mereu de lucru.
Clar, cu fac. de litere n-o să ajung departe. Mai ales cu specializarea de engleză. În afară de a scrie, lucru pe care nici nu prea l-am mai făcut în ultimul timp, nu știu ce aș putea face.
Așa că nu știu ce o să mă fac, chiar dacă sunt mare. O să încerc multe, asta e sigur. Acum că mi-am revenit din starea de apatie de zilele trecute (o fi fost cumva vreo pre-astenie de toamnă?) și am din nou energie, sunt gata să... continui să nu fac nimic în continuare. Sau să fac de toate. Mai ales că aș mai vrea un papanaș de la Sinaia.
m-.
Ideea e că fetița asta de clasa a 6-a, practic pre-adolescentă, m-a întrebat la ce facultate sunt și ce vreau să mă fac. Păi vezi tu... nu știu. I-am spus că nu m-am decis încă. Bineînțeles, și ea și mama ei m-au privit dubios, dar cam ăsta e adevărul. Acum nu mai e vorba de vârstă. Da, poate că la 20 de ani ar fi trebuit să știu ce vreau să fac, dar chestia asta mergea acum 30 de ani, când îți alegeai o meserie și o prestai până ieșeai la pensie.
Acum e mai complicat. Acum nu poți să lucrezi tot timpul în același domeniu. Bine, dacă nu ești doctor, ei își cam găsesc mereu de lucru.
Clar, cu fac. de litere n-o să ajung departe. Mai ales cu specializarea de engleză. În afară de a scrie, lucru pe care nici nu prea l-am mai făcut în ultimul timp, nu știu ce aș putea face.
Așa că nu știu ce o să mă fac, chiar dacă sunt mare. O să încerc multe, asta e sigur. Acum că mi-am revenit din starea de apatie de zilele trecute (o fi fost cumva vreo pre-astenie de toamnă?) și am din nou energie, sunt gata să... continui să nu fac nimic în continuare. Sau să fac de toate. Mai ales că aș mai vrea un papanaș de la Sinaia.
m-.
joi, 21 august 2014
printre altele
Nu știu care-i legătura între om și zodie. În ultimul timp am citit horoscopul foarte rar. Nu știu cum poate universul să-l influențeze pe om. Poate e doar un fel de statistică. În mai-iunie se nasc cei mai nebuni oameni ai anului. Dar ideea e că la mine horoscopul o imerește în procent de 70% de fiecare dată. Mai ales când e vorba de chestii negative. :)) Vorba aia, de ce ți-e frică tot nu scapi.
Gemeni
Nervii sunt consideraţi punctul cel mai sensibil al nativilor din gemeni, iar bolile psihice reprezintă pentru ei o ameninţare foarte mare.
AICI mai multe zodii.
Gemeni
Nervii sunt consideraţi punctul cel mai sensibil al nativilor din gemeni, iar bolile psihice reprezintă pentru ei o ameninţare foarte mare.
AICI mai multe zodii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)