Curentul EMO a avut manifestările cele mai puternice undeva în anii 2006-07-08, cel puțin în România, și a fost caracterizat de o sensibilitate uriașă a tuturor celor care-i făceau parte. Oameni care se tăiau cu lama, asta e clasică. Ideea era de a simți durerea fizică din cauza durerii interioare. Oameni care erau atât de triști încât se auto-izolau; mulți dintre ei s-au sinucis în acea perioadă.
A fost un curent care a pornit de la muzică și s-a răspândit foarte ușor printre adolescenți (ăsta e un semn de întrebare).
Vorbind cu Red, ne-am dat seama că EMO nu a dispărut. Emo nu se mai numește Emo, dar oamenii continuă să se auto-izoleze, să își taie diverse părți ale corpului, toate astea pentru a atrage atenția (nu neapărat în sensul de vedetă). Într-un fel, nu e rău. Dacă așa atrag atenția și ajung să-și rezolve o parte dintre probleme, e bine. Numai să nu mai avem iarăși sinucideri în masă.
Emo nu a dispărut niciodată pentru că dincolo de frizurile și hainele preponderent colorate, emo a reprezentat un fel de ilustrare exterioară a interiorului.
Desigur, cei mai mulți adolescenți se îmbrăcau conform stilului deoarece era un stil mișto. Sigur, încă nu am ajuns să înțeleg plăcerea auto-mutilării, dar știu în același timp că ce e interior nu mai influențează decât foarte puțin exteriorul atunci când ajungi la o limită.
Într-un fel, aș zice să nu mai fim așa proști și să ne uităm și la nevoile altora, dar apoi îmi aduc aminte de simplele exemple ale prostiei precum cele de la vax populi și îmi aduc aminte că nu avem nici-o șansă să nu mai fim tâmpiți în masă.
Bine, în 2014 emo sunt mai altfel. Mai hipsteri. Pe sistemul "eu nu sunt ceea ce par".
Dar parcă pe același sistem nu vreau să mai pun la îndoială persoanele cu care vorbesc, pentru că în ultimul timp, tot vorbind cu niște persoane pe care le consideram puternice am realizat că e o fațadă pe care ei o întrețin tocmai din motivul ăsta. E ușor să te pierzi.
În orice caz, dacă vă uitați în jur și o să faceți abstracție de măștile de protecție ale oamenilor, o să le găsiți emo-ul. La unii-i mai dezvoltat, la alții e pe față, alții se chinuie să-l ascundă.
Prin urmare, dacă auziți de cineva că s-a sinucis și ziceți că e imposibil, acea persoană avea tot ce-i trebuie, sigur acea persoană a lăsat emo-ul să-l cuprindă.
Pentru că de cele mai multe ori e mai simplu și pare mai bine.
– Miku.
A fost un curent care a pornit de la muzică și s-a răspândit foarte ușor printre adolescenți (ăsta e un semn de întrebare).
Vorbind cu Red, ne-am dat seama că EMO nu a dispărut. Emo nu se mai numește Emo, dar oamenii continuă să se auto-izoleze, să își taie diverse părți ale corpului, toate astea pentru a atrage atenția (nu neapărat în sensul de vedetă). Într-un fel, nu e rău. Dacă așa atrag atenția și ajung să-și rezolve o parte dintre probleme, e bine. Numai să nu mai avem iarăși sinucideri în masă.Emo nu a dispărut niciodată pentru că dincolo de frizurile și hainele preponderent colorate, emo a reprezentat un fel de ilustrare exterioară a interiorului.
Desigur, cei mai mulți adolescenți se îmbrăcau conform stilului deoarece era un stil mișto. Sigur, încă nu am ajuns să înțeleg plăcerea auto-mutilării, dar știu în același timp că ce e interior nu mai influențează decât foarte puțin exteriorul atunci când ajungi la o limită.
Într-un fel, aș zice să nu mai fim așa proști și să ne uităm și la nevoile altora, dar apoi îmi aduc aminte de simplele exemple ale prostiei precum cele de la vax populi și îmi aduc aminte că nu avem nici-o șansă să nu mai fim tâmpiți în masă.
Bine, în 2014 emo sunt mai altfel. Mai hipsteri. Pe sistemul "eu nu sunt ceea ce par".
Dar parcă pe același sistem nu vreau să mai pun la îndoială persoanele cu care vorbesc, pentru că în ultimul timp, tot vorbind cu niște persoane pe care le consideram puternice am realizat că e o fațadă pe care ei o întrețin tocmai din motivul ăsta. E ușor să te pierzi.
În orice caz, dacă vă uitați în jur și o să faceți abstracție de măștile de protecție ale oamenilor, o să le găsiți emo-ul. La unii-i mai dezvoltat, la alții e pe față, alții se chinuie să-l ascundă.
Prin urmare, dacă auziți de cineva că s-a sinucis și ziceți că e imposibil, acea persoană avea tot ce-i trebuie, sigur acea persoană a lăsat emo-ul să-l cuprindă.
Pentru că de cele mai multe ori e mai simplu și pare mai bine.
– Miku.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu