hai

azi nu am fost în stare să spun corect o propoziție în română. a trebuit să repet zeci de lucruri pe care le-am spus. e amuzant, pe de o parte. stresant, pe de alta. nici nu mai vorbesc de engleză. realizez că nu fac față în facultatea asta pentru că sunt mult prea înclinată spre a face ceea ce vreau și ceea ce-mi place și sunt mult prea dezinteresată de ceea ce e obligatoriu. i-am zis săptămâna trecută lui F. că m-aș duce în munți, apoi am realizat că n-o să am wifi și ar fi aproape monoton. F. a răspuns că ăsta-i și scopul. dar am nevoie de agitația capitalei și am nevoie să-i pot spune stop oricând.

dacă se mai încălzește vremea mă duc într-un weekend la mare. dacă nu mai scriu pe blog înseamnă că am înghețat pe plajă și ne-om vedea la primăvară.

m.
later edit: tocmai mi-am adus aminte că și în postarea de azi dimineață scrisesem niște propoziții care nu se legau. practic erau niște cuvinte înșiruite fără sens.

---

'cuz I'm only a crack in this castle of glass
Hardly anything there for you to see.

linkin park 
castle of glass


uneori ar trebui pur și simplu să nu ne mai gândim  la ce ar fi dacă. în ultimele luni 'ce ar fi dacă'urile s-au îndeplinit într-un ritm cretin, unul după celălalt. sunt în mare parte 'ce ar fi dacă'uri negative, că de primit o casă pe plajă nu am primit. ar trebui să nu mai am 'ce ar fi dacă' legate de oameni. ar trebui să tac.

m.

zis verde, zis vomă, zis unde-ai-fost-aseară

din viața banală (de parcă ar exista pe bune momente high):

l-am privit pe taică-meo și i-am atras atenția de zeci de ori să nu mai desfacă pungile cu susul în jos, pentru ca azi să fac eu asta și să râd singură de anti-estetica pungii cu grisine. parcă așa, cât să fie mai mult, mai mult, am stat toată ziua în pat, am vegetat, am citit, am ațipit, am mâncat, am citit din nou și toate astea s-au repetat, iar cartea nu se mai termină, burta nu mi se umple, ba pornesc încălzirea, ba deschid geamul și mă lăfăi în frig. am impresia că e duminică, dar e luni, aș bea niște lichior, dar zic să o aștept pe M., H. bea prea rar, îmi e dor de red, de role, de vară, ar trebui să spăl rufele, dar nu, nu, e sărbătoare și ținem la astea.
cred că aș merge la operă, la o piesă de teatru liric, undeva unde să stau jos la căldură, vreau să fie sonorul tare, clar, aș sta chiar aici, în casă. mai bine dorm, mai bine nu fac nimic, hei, nu știam că până și vodka are un termen, sau poate chestia asta, scuipatul ăsta, e apă cu ceva amintiri din cine știe ce amnezeli.
suflu, suflu, sunt aburi sub plapumă.
nu sunt nici eu, nu e nimeni aici.



m.

welcome to paradise

o-ș-a-n

auchan din nou. întreb dacă au pâine feliată (făcută de ei). persoana care punea pâine pe raft a stat secunde bune privindu-mă fix, apoi a răspuns: nu. am întrebat-o dacă urmează să aducă. la fel. mă duc, iau o pâine întreagă și merg la persoana care se ocupa cu feliarea pâinii. îi cer să o felieze, stă, mă privește, mai stă, se uită în altă parte și zice: e caldă? da, zic. oftează, îmi aruncă o privire sictirită și-mi zice: eu nu feliez pâinea caldă.

ok, lady.


m.

all the way home

pentru că am înghețat ca un... hmm... om de zăpadă
pentru că, totuși, e zăpadă și e frumos :3

m.

moartea de la știri

m-a oripilat întotdeauna modul în care la T.V. se prezintă o știre despre o moarte. melodia tragică pe fundal, DAR imaginile cu, de obicei, victima, toate, toate imaginile astea fiind imagini în care acea persoană zâmbește.
mi se pare extrem de macabru să vorbești despre cum o persoană a fost ucisă și să pui asemenea poze, apoi să treci la următorul subiect, așa, pur și simplu.

----m.

eratpetșaer

,aenrac zeihcamed iț-ăs ăm-ăsal

.iihco tocs iț-să

iparoic iș ițolihc ertnirp aiaolp egrucs es

eraosnu ed ănilp acenâm uc arug igretș iț-ec pmit nî iș

ănilatfan uc etiops euzb nid irusrev icrots

ărtsaon ațnirod ac etatimiled ralc iam irupocs era un lamina ed lutcnitsni ec ed im-etșetnima ,lurăp im-ăcidir

.enrac ed

nobody's listening - linkin park

 

But in the meantime there are those who wanna talk this and that

So I suppose that it gets to a point where feelings gotta get hurt

And get dirty with the people spreading the dirt 

---

done

done

done

done

done

done

done

done

done

done

done

done

overdose

overdose

overdose

overdose

overdose

overdose

overdose

overdose

overdose

overdose

overdose

overdose

cold

cold

cold

cold

cold

cold

cold

cold

cold

cold

cold

cold

M.

jolene

girl got a gun

stairway to heaven

padam, padam

# hmm. fătucă îndrăgostită. hm. periculoasă.

# măi, de când n-am mai scris pe blog? aveam niște idei în weekend, dar calculatorul din craiova merge foarte încet și nu l-am mai pornit, apoi am vrut să le scriu în telefon, dar am uitat. yet i missed my screaming place.

# red se duce în japonia la vară. să-mi iei poki, să-mi iei o jucărie hello kitty, să-mi iei o manga și să faci multe poze.

# băi, ce ciudat, în ultimele două săptămâni nu am avut timp liber. ori ajungeam foarte târziu seara și plecam devreme dimineața, ori aveam chestii de făcut prin casă, gen laundry, mâncare, curățat aragazul.

# îi zic lui red: mă, m-am enervat așa de rău într-o zi, că m-am dus și-am dat cu detergent de vase pe tot aragazul și apoi l-am frecat până a ajuns să arate ca nou
și-mi zice red: în ce hal ai ajuns. speli aragazul când ești nervoasă.

# am așa un chef de niște muzică folk, dar pe plajă. să fie întuneric și să-mi aduc aminte de capetele de morți pe care le imaginam vara trecută în timp ce priveam marea de pe șezlong.

# padam, padam. https://www.youtube.com/watch?v=Kya3c4WJZAk

-miku

uau.

cre'că îți dai seama că ai "îmbătrânit" (în ghilimele pentru că practic am vreo 20 de ani) când realizezi că nu prea te mai caracterizează ura. că ești gata să pierzi, să renunți la ceartă, la a ține ce e bun doar pentru tine, că vrei să-i ajuți pe alții și nu mai ceri ceva în schimb, că practic ai tot ce vrei chiar și când nu ai, când lucrezi pentru mai mult pentru că îți place să știi mai mult, nu pentru că vrei să-i surclasezi pe X și Y, că dacă ar fi să mori ai zice ok, ceva ceva tot rămâne după mine, n-am trăit degeaba (trei dulapuri cu cărți, o vomitătură de roman de la 16 ani și niște haine care poate vor plăcea nepoatelor din partea fraților peste zeci de ani. BĂ. dacă eu n-o să mai fiu, puteți dona cărțile, dar să-mi păstrați rochiile. pe alea le iubesc – ar trebui să-mi fac un testament, hm).

m.

de la cafea

# nu mă pot abține să nu judec oamenii după aparențe. nu mă pot abține să nu discriminez. o fac în mintea mea, apoi mă bat singură, tot în minte, apoi trec mai departe sau aflu cum e acea persoană mai exact. în același timp, nu pot să nu fiu fascinată de anumite persoane. nu pot să nu le idealizez, ba chiar sanctific frumusețea exterioară. pe cele din urmă nu vreau să le cunosc. vreau ca frumusețea să rămână un ideal, iar eu să rămân în căutarea idealului. dacă începi să cunoști o persoană frumoasă la exterior, toată armura de cristal pe care i-ai oferit-o în prima secundă cade. pentru că oamenii nu sunt conform așteptărilor propri, pentru că sunt proastă chiar și oferind aceste idealizări. nu vreau să vă cunosc, oameni frumoși, pentru că vă ador exteriorul și știu că în interior sunteți doar oameni. poate că într-o zi voi vedea că raiul există (pe pământ) și voi vrea să cunosc îngeri și îngerii vor fi la fel de frumoși în interior așa cum îi văd eu în exterior. așa cum îi văd eu.

m.

despre pozele de profil

http://www.elle.ro/lifestyle/ce-se-ascunde-spatele-pozei-de-pe-facebook-377940/1/

 poza mea nu merge în categoriile lor, hăhă, pentru că-i pusă așa, de plăcerea non-sensului. non-moody today. hm. imma kind of ok today and that's weird.

m.

"da' sunteți majore?"

eram ieri în auchan, unde am cheltuit o sumă destul de mare pe o mâncare care deja s-a cam dus. ne dăduse la casa de marcat un talon să-l completăm și să-l punem în nu știu ce urnă. am fost la intrare la chestia aia gen serviciu' clienți să iau un pix, la care îmi aruncă o băbuță de acolo așa, în sictir, un: da' voi sunteți măcar majore?
fă, proastă cu spume ce ești, taaci naiba din gură, vezi-ți de ...
da. i-am zis și am plecat.

meh. nu se mai întâmplase demult chestia asta.

m.

instantanee

# cred că aș putea fi diagnosticată cu o beție cronică, o amețeală continuă, care uneori are ca efect advers o mahmureală ușoară. azi mi-a picat telefonul din mână de vreo 12 ori, la un moment am renunțat să mai număr. apoi foehnul, apoi niște farfurii și pahare.

# mie nu mi-a plăcut niciodată filmul "liceenii". eram mică, aveam sub 10 ani, îl dădeau la t.v. și taică-meo a zis să ne uităm. țin minte partea în care un tip alerga după o tipă și apoi s-au sărutat. parcă era în imaginatia lui/ei. ideea e că melodia aia cetină m-a enervat rău de fiecare dată când am auzit-o. aproape la fel de rău ca aia "ochii tăi", cântată de ana maria sau așa ceva. ca și cum ar trebui să-ți placă, dar nu pot să-ți placă și îmi vine să vomit când le aud. și mai și e faptul că am revăzut filmul ăsta într-o noapte, acum câteva luni, cu red. acelasi gust sec mi l-a lăsat.

# am făcut 28* în cameră să usuc niște cearșafuri.

# n-am chef de nimic.

m.

pink floyd - have a cigar

runrunrun

why don't I just have the enough money to run away, to live alone somewhere no one knows me, somwhere i can stay away of every form of humanity. i don't need any human. i need a break from humans. i need to run somewhere i don't have to fake my being. i need money and a laptop. (the hypocrite side of me wants a house near the sea) all i want is me and my thoughts, which come in a huge amount these days. do i have to cut, do i have to commit suicide, what the hell do i have to do to wake up myself from this amnesia?

m.

L'italiano - Toto Cotugno

 

lasciatemi cantare

una canzone piano piano

"eu vă citesc toate gândurile"

Am avut o perioadă în jurul vârstei de 10 ani când credeam că ai mei le știu pe toate. Credeam chiar că mama îmi citește gândurile, iar într-o noapte când nu era taică-meo în oraș și am dormit în cameră cu ea cred că am întrebat-o dacă ea știe tot ce gândesc. Rãspunsul ei ("da, normal că știu, doar sunt mama ta") m-a speriat puțin.
Nu cred că aveam ceva de ascuns sau vreun secret major la acea vreme, cum practic nu am nici acum, dar era vorba despre încălcarea unei limite a intimității. Erau gândurile mele, aveam nevoie ca ea să nu se bage în ele.

De această perioadă mi-a adus aminte replica unei mame spusă fiicei ei. Situația era cam în felul următor. Două mame și două fete de clasa 4-a/5-a:
mama 1: ei, eu am auzit-o pe fie-mea vorbind cu fie-ta sã nu-ți spună că au luat note mici.
mama 2: măăă, voi să nu vă feriți de mine, că eu vă citesc toate gândurile.
Fetele au râs nervos la ultima replică.

E evident că o mamă va avea un fel de al 6-lea simț și va recunoaște anumite semne din purtarea copilului ei, dar până la citirea gândurilor e o cale prea lungă. Plus că într-un fel e ca și cum i-ar spune s-o facã, acel copil crezând cã mama știe tot, va încerca să gãsească o modalitate prin care să ascundă. Pentru că și un copil are nevoie de intimitate, de un spatiu doar al lui.

m.

abcese

mâinile tale schițează urme lungi în aer și zâmbetele oamenilor din jur se transformă în aburi de ironii
nu ne știm sensul pe pământ pentru că ne-am simți constrânși să realizăm ceva
și ne-am revolta și am schimba
noi ne împotrivim propriilor aberații
și urâm tot ce nu-i perpendicular pe încercările noastre

acel moment în care treci de la debussy la b.u.g. mafia

acel moment în care se termină ceva ce-ți place și rămâi gol.

uite că am chef de b.u.g. mafia. prima oară în viață. să-mi pun o dorință? neah. e prea de căcat situația.

B.U.G. Mafia - Bag Pula-n Lume Si V-o Fac Cadou

m.

the cure - lovesong

 

multe, atât de multe

# nu am scris pe blog în ultimele zile pentru că sunt prea multe de zis. cam ca atunci când ai de învățat vreo 4 caiete la 4 materii diferite și nu știi cu care să începi, ca și cum se plimbă ele însele în jurul tău și de fapt ți se aruncă în brațe, îți intră singure în stomac și ți se face greață așa că renunți la a mai învăța pe oricare dintre ele.

# nu-mi imaginez restul vieții ca fiind o viață de familie. copii. eu având grijă de ei. cel puțin nu până pe la 10 ani - vârsta copilului. nu e din cauza motivului pe care-l crede toată lumea când aude pe cineva tânăr zicând asta. normal că pot avea grijă de un copil. ce nu pot face eu e să renunț la mine, la tot timpul pentru mine. zic asta pentru că-i aud pe alții în jurul meu dorindu-și viața asta și nu pot să nu mă întreb ce ar fi dacă.

# sunt diminețile astea în care plouă atât de fin de parcă ar ninge și se vede atât de bine adevărata față a orașului. oamenii sunt tăcuți în metrou, până și gândurile ți se pierd mai ușor. îmi plac diminețile astea înghețate, pentru că la fel pare și timpul, pare că n-o să murim niciodată deși, într-un fel paradoxal-ironic, în diminețile astea mă gândesc cel mai mult la moarte.

# nu mă pot vedea bătrână, nu-mi pot vedea ridurile și corpul obosit, nu mă vă renunțând la pozițiile ciudate de pilates care dor, dor rău - cred că durerea e singurul motiv pentru care fac pilates. nu mă văd bătrână și mă bucură și mă sperie.

# am încercat de multe ori în ultimele 3 zile să scriu, dar mintea mea e constipată urât. ieri am pictat și am acordat chitara. am nevoie să-mi arunc scrisul într-o altă artă un timp. ieri am terminat 'pervertirea' de c. nemerovschi și am stat mult și am meditat. am realizat că în ultimul timp viața mea s-a împărțit în mult prea multe proiecte care nu vor fi finalizate, exact ca toate romanele pe care le-am început din 2011 încoace. ieri m-am pictat pentru prima oară pe mine.



m-i-k-u  probabil  e-l-e-n-a

SAIL

 

This is how an angel dies

I blame it on my own supply

Blame it on my A.D.D. baby

mitul autorilor români

de ce nu citim cărți ale autorilor români?  –  pentru că nu știm autori români.


"pentru că nu îmi plac autorii români" – e simplu să zici asta. am zis-o și eu când nu știam de autorii români care au temele pe care mie îmi place să le citesc. ca și cu literatura străină, trebuie să cauți. când eram eu în 1-4 citeam tot ce era în manual și din ce-mi aduc aminte erau foarte puțini autori străini. apoi, în 5-8, au apărut marii autori români și ne-au fost introduși cu un furtun gros și murdar pe gât. ce înseamnă asta? înseamnă că ni s-au dictat comentarii de 4-5 pagini pe care trebuia să le învățăm pe dinafară. fiind obligați să facem învățăm mult și prost, ne-au displăcut atât învățătul, cât și autorii pe care-i aveam de învățat. pe de altă parte, nici nu au fost multe cărți care să ne atragă. spre exemplu, mie mi-a plăcut "baltagul", "două loturi", "popa tanda" etc. prin liceu au apărut alea urâte: "ion", "enigma otiliei" (astea 2 m-au enervat rău) etc.

în schimb, în școală, că de acolo pornește totul, nu ni s-au oferit pentru studiu autori buni. uite, eliade. sau cărtărescu, ion heliade radulescu, kogălniceanu. ce se studiază e mai mult tehnic, axat pe examene.

examenele fiind prost proiectate, tematica din școală nu se poate modifica în așa fel încât să dea 50% libertate de alegere în citire. chiar și în facultate (facultatea de litere) literatura se studiază d.p.d.v. tehnic.


oricum, problema e dezinformarea. autorilor străini li se face multă reclamă. editurile românești traduc foarte mult.

m.

back to black

dona clara

era surdă dona clara.

surzi.

privesc frăgezimea pielii tinereții. tonusul. finețea. buzele pline, ochii în culori aprinse, care te transformă când îi privești. lumina pe care o emană tinerețea. fericirea anilor puțini, naivitatea, răceala, indiferența. frumusețea ignoranței, frumusețea dorințelor care nu se vor împlini niciodată și șansa unei trăiri extreme fără înțelegerea morții. gândurile scurte, rapide, ca niște albine posedate, bete, tripate.


nu întoarce capul. mai ai ani de aer, de înghițit salivă, de supt minciuni. mestecă-le în continuare, lasă-ți simțurile purtate în orice plăcere îți aduce amintirea unei fericiri pe care nu ești sigur că ai cunoscut-o vreodată. visezi fericire în prostia ta nu-ți imaginezi că e o invenție atât de inteligentă, de bună în vânzări. nu fii conștient, nu privi pe geam, rămâi prost, ignoră orice îți poate aminti de bătrânețe – așa poți fi avea și tu fericirea despre care vorbesc toți.


o să te strivească într-o zi greutatea ei. n-o să-ți mai întoarcă nimic buzele în zâmbete, chiar dacă mușchii tăi s-au obișnuit s-o facă. clovn o să fii și fals nebun prost.

bătrânii sunt așa firavi. mintea noastră se va înmuia. ne vom scurge, ne vor ieși venele pe nas, prin ochi, prin urechi. amintirile se șterg și nu stăm să le pictăm pe ziduri, nu suntem artiști, nu lăsăm nimic în urmă. nici umbre nu rămân după noi, nici case. nici pioni nu suntem. nu suntem nici decor într-o carte, nici păduri, nici uragane, nu suntem decât imagini în mintea celor care rămân, până când și ei vor rămâne doar imagini și până ce fiecare va fi împrăștiat în aer și va dispărea tot ceea ce am fi vrut să putem fii.

scornim aberații plictisindu-ne și pierdem anii amintindu-ne plăcerile și lăsând în urmă alte plăceri.




miku.

"ia uite cine s-a întors"

m-a tot atras cartea asta în ultimele luni și mă gândesc s-o cumpăr. stăteam mai demult la diverta și așteptam pe cineva și m-am apucat să citesc din ea și e destul de interesant scrisă. is somebody here who read it?

m.

Ayumi Hamasaki - Marionette

memoriade

deasupra cănii de cafea


uitasem de zahăr-amintiri-i never felt stronger than when you're with me
ochii de-o culoare ștearsă, așa de ștearsă că-mi înțeapă privirea

//adu-mi aminte, cuvintele tale nu au sunete nici imagini
se sparg de câmpul electric împăienjenit de verzituri vomitate drept memoriade

tictacpampamdumdum mi se sparge pulsul în urechi
nu-mi simt degetele
au înghețat pe scoarța unui copac

//se scurg râurile în inimi bătute în cuie agățate de clapele pianului
în mijlocul atacului de cord


piele fină acoperită de păr
nuanțe de gri transformate în cerul unei nopți
o claie de păr revărsată peste un birou mic


fiecare gunoi își are locul lui

Bill Withers - Ain't no sunshine