surzi.

privesc frăgezimea pielii tinereții. tonusul. finețea. buzele pline, ochii în culori aprinse, care te transformă când îi privești. lumina pe care o emană tinerețea. fericirea anilor puțini, naivitatea, răceala, indiferența. frumusețea ignoranței, frumusețea dorințelor care nu se vor împlini niciodată și șansa unei trăiri extreme fără înțelegerea morții. gândurile scurte, rapide, ca niște albine posedate, bete, tripate.


nu întoarce capul. mai ai ani de aer, de înghițit salivă, de supt minciuni. mestecă-le în continuare, lasă-ți simțurile purtate în orice plăcere îți aduce amintirea unei fericiri pe care nu ești sigur că ai cunoscut-o vreodată. visezi fericire în prostia ta nu-ți imaginezi că e o invenție atât de inteligentă, de bună în vânzări. nu fii conștient, nu privi pe geam, rămâi prost, ignoră orice îți poate aminti de bătrânețe – așa poți fi avea și tu fericirea despre care vorbesc toți.


o să te strivească într-o zi greutatea ei. n-o să-ți mai întoarcă nimic buzele în zâmbete, chiar dacă mușchii tăi s-au obișnuit s-o facă. clovn o să fii și fals nebun prost.

bătrânii sunt așa firavi. mintea noastră se va înmuia. ne vom scurge, ne vor ieși venele pe nas, prin ochi, prin urechi. amintirile se șterg și nu stăm să le pictăm pe ziduri, nu suntem artiști, nu lăsăm nimic în urmă. nici umbre nu rămân după noi, nici case. nici pioni nu suntem. nu suntem nici decor într-o carte, nici păduri, nici uragane, nu suntem decât imagini în mintea celor care rămân, până când și ei vor rămâne doar imagini și până ce fiecare va fi împrăștiat în aer și va dispărea tot ceea ce am fi vrut să putem fii.

scornim aberații plictisindu-ne și pierdem anii amintindu-ne plăcerile și lăsând în urmă alte plăceri.




miku.