# nu am scris pe blog în ultimele zile pentru că sunt prea multe de zis. cam ca atunci când ai de învățat vreo 4 caiete la 4 materii diferite și nu știi cu care să începi, ca și cum se plimbă ele însele în jurul tău și de fapt ți se aruncă în brațe, îți intră singure în stomac și ți se face greață așa că renunți la a mai învăța pe oricare dintre ele.
# nu-mi imaginez restul vieții ca fiind o viață de familie. copii. eu având grijă de ei. cel puțin nu până pe la 10 ani - vârsta copilului. nu e din cauza motivului pe care-l crede toată lumea când aude pe cineva tânăr zicând asta. normal că pot avea grijă de un copil. ce nu pot face eu e să renunț la mine, la tot timpul pentru mine. zic asta pentru că-i aud pe alții în jurul meu dorindu-și viața asta și nu pot să nu mă întreb ce ar fi dacă.
# sunt diminețile astea în care plouă atât de fin de parcă ar ninge și se vede atât de bine adevărata față a orașului. oamenii sunt tăcuți în metrou, până și gândurile ți se pierd mai ușor. îmi plac diminețile astea înghețate, pentru că la fel pare și timpul, pare că n-o să murim niciodată deși, într-un fel paradoxal-ironic, în diminețile astea mă gândesc cel mai mult la moarte.
# nu mă pot vedea bătrână, nu-mi pot vedea ridurile și corpul obosit, nu mă vă renunțând la pozițiile ciudate de pilates care dor, dor rău - cred că durerea e singurul motiv pentru care fac pilates. nu mă văd bătrână și mă bucură și mă sperie.
# am încercat de multe ori în ultimele 3 zile să scriu, dar mintea mea e constipată urât. ieri am pictat și am acordat chitara. am nevoie să-mi arunc scrisul într-o altă artă un timp. ieri am terminat 'pervertirea' de c. nemerovschi și am stat mult și am meditat. am realizat că în ultimul timp viața mea s-a împărțit în mult prea multe proiecte care nu vor fi finalizate, exact ca toate romanele pe care le-am început din 2011 încoace. ieri m-am pictat pentru prima oară pe mine.
m-i-k-u probabil e-l-e-n-a
# nu-mi imaginez restul vieții ca fiind o viață de familie. copii. eu având grijă de ei. cel puțin nu până pe la 10 ani - vârsta copilului. nu e din cauza motivului pe care-l crede toată lumea când aude pe cineva tânăr zicând asta. normal că pot avea grijă de un copil. ce nu pot face eu e să renunț la mine, la tot timpul pentru mine. zic asta pentru că-i aud pe alții în jurul meu dorindu-și viața asta și nu pot să nu mă întreb ce ar fi dacă.
# sunt diminețile astea în care plouă atât de fin de parcă ar ninge și se vede atât de bine adevărata față a orașului. oamenii sunt tăcuți în metrou, până și gândurile ți se pierd mai ușor. îmi plac diminețile astea înghețate, pentru că la fel pare și timpul, pare că n-o să murim niciodată deși, într-un fel paradoxal-ironic, în diminețile astea mă gândesc cel mai mult la moarte.
# nu mă pot vedea bătrână, nu-mi pot vedea ridurile și corpul obosit, nu mă vă renunțând la pozițiile ciudate de pilates care dor, dor rău - cred că durerea e singurul motiv pentru care fac pilates. nu mă văd bătrână și mă bucură și mă sperie.
# am încercat de multe ori în ultimele 3 zile să scriu, dar mintea mea e constipată urât. ieri am pictat și am acordat chitara. am nevoie să-mi arunc scrisul într-o altă artă un timp. ieri am terminat 'pervertirea' de c. nemerovschi și am stat mult și am meditat. am realizat că în ultimul timp viața mea s-a împărțit în mult prea multe proiecte care nu vor fi finalizate, exact ca toate romanele pe care le-am început din 2011 încoace. ieri m-am pictat pentru prima oară pe mine.
m-i-k-u probabil e-l-e-n-a
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu