uau.

cre'că îți dai seama că ai "îmbătrânit" (în ghilimele pentru că practic am vreo 20 de ani) când realizezi că nu prea te mai caracterizează ura. că ești gata să pierzi, să renunți la ceartă, la a ține ce e bun doar pentru tine, că vrei să-i ajuți pe alții și nu mai ceri ceva în schimb, că practic ai tot ce vrei chiar și când nu ai, când lucrezi pentru mai mult pentru că îți place să știi mai mult, nu pentru că vrei să-i surclasezi pe X și Y, că dacă ar fi să mori ai zice ok, ceva ceva tot rămâne după mine, n-am trăit degeaba (trei dulapuri cu cărți, o vomitătură de roman de la 16 ani și niște haine care poate vor plăcea nepoatelor din partea fraților peste zeci de ani. BĂ. dacă eu n-o să mai fiu, puteți dona cărțile, dar să-mi păstrați rochiile. pe alea le iubesc – ar trebui să-mi fac un testament, hm).

m.