Un freelancer sau lucrător freelance (cuvânt englez) este o persoană care lucrează independent, care desfășoară o profesie fără un angajament pe termen lung cu un angajator.
asta vreau sa fiu cand o sa fiu mare
Miku.
joi, 31 ianuarie 2013
miercuri, 30 ianuarie 2013
Letter no. 6
I missed you.
I also started
not to.
Strange
feeling, you know?
I think
I’m going to
let you go.
Or maybe you
let me.
I can’t see the
sea anymore.
Can you?
I’m free, I
think.
The chains have
been broken.
intre tata si fiu
Azi, in timp ce plecam (chiuleam) demna (adica mergeam cand incet cand repede, ca sa nu ma vada profu` cu care urma sa am ora) de la scoala, am prins o discutie care m-a cam contrariat. Tatal ii spunea fiului sau de vreo 8 ani, zic eu (oricum nu parea mai mare de clasa 1-2), sa nu mai planga la scoala, ca nu trebuie sa fie el plangaciosul scolii, ca nu e frumos sa planga, ca nu mai vrea sa auda ca iar a plans. Ma cam manca limba sa-i zic eu tatalui ca in loc sa-l bruscheze pe copil si in loc sa-i impuna sa-si mascheze temerile (pentru ca un copil nu plange de fericire, plange mai mult din tristete; noi astia batrani plangem de bucurie, cand nu credeam ca ni se mai poate intampla ceva bun, dar asta-i alta poveste), mai bine l-ar intreba de ce anume plange si ce anume il face sa planga, dar nu i-am zis nimic. Nu am putut niciodata sa incep o discutie, oricat de necesara ar fi, cu cineva strain pe strada. In loc sa il oblige, practic, pe copil sa isi ascunda toate aceste temeri, care daca sunt ascunse acum, mai tarziu vor iesi la iveala sub forme mult mai grave, mai bine l-ar ajuta sa treaca peste asta, mai bine l-ar sustine moral si ar fi langa el nu numai cu trupul, ci si cu sufletul. Parintii cred intotdeauna ca unui copil ii ajunge faptul ca il trimiti la scoala, ca ii dai sa manance si il lasi cateva ore la televizor sau calculator, ca il pedepsesti atunci cand nu-si face temele sau ca il iei cu tine in concediu. Copilului nu prea ii pasa de aceste aspecte materiale (dar, evident, trebuie sa i le oferi), el vrea mai mult iubire si siguranta.
marți, 29 ianuarie 2013
curiozitate
Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Ruíz y Picasso
n. 25 octombrie 1881, Malaga - d. 8 aprilie 1973, Mougins/Cannes
Bun, oi fi eu necultivata pentru ca vreme de 18 ani am crezut ca Picasso a trait undeva prin secolul 17, dar numele lui e chiar exagerat, frate.
6.30
Ma uit cam lung la saptamana asta inca de cand a inceput. As vrea sa se faca vineri si apoi sambata si sa mai stea sambata inca vreo 3 zile. Adica sambata sa aiba vreo 72 ore. Cred ca atunci mi-ar ajunge timpul mai bine. Vorbeam cu a.M. despre faptul ca in Biblie se spune ca la inceput oamenii traiau vreo 700 de ani.
Daca e asa, sfarsitul lumii va veni atunci cand oamenii vor trai si se vor dezvolta in mai putin de un an, apoi intr-o zi, apoi secunda 0. Ideea asta mi-a dat-o cartea "Replay" a lui Ken Grimwood. Ar trebui s-o cititi, e chiar misto.
Fratioare, e abia marti. Inca 3 zile cu trezirea la 6.30. Ma omoara trezirea la 6.30. Daca m-as trezi la 8 totul ar fi perfect. Dar nu, 6.30.
Daca e asa, sfarsitul lumii va veni atunci cand oamenii vor trai si se vor dezvolta in mai putin de un an, apoi intr-o zi, apoi secunda 0. Ideea asta mi-a dat-o cartea "Replay" a lui Ken Grimwood. Ar trebui s-o cititi, e chiar misto.
Fratioare, e abia marti. Inca 3 zile cu trezirea la 6.30. Ma omoara trezirea la 6.30. Daca m-as trezi la 8 totul ar fi perfect. Dar nu, 6.30.
luni, 28 ianuarie 2013
jaejoong
E asa o diferenta uriasa intre
si
Totusi, se vedea latura asta a lui inca de pe-atunci. E primul rock-er [ma rog, k-rock] coreean pe care-l vad. Da bine, in plus, melodia de mai jos e chiar misto. Imi aduce aminte de Snow scene si ultima melodie pe care au lansat-o An Cafe, dar care nu mai stiu cum se numeste. [shame on me]
si
Totusi, se vedea latura asta a lui inca de pe-atunci. E primul rock-er [ma rog, k-rock] coreean pe care-l vad. Da bine, in plus, melodia de mai jos e chiar misto. Imi aduce aminte de Snow scene si ultima melodie pe care au lansat-o An Cafe, dar care nu mai stiu cum se numeste. [shame on me]
co-mu-ni-ca-re
In familia mea exista orice fel de comunicare mai putin cea legata de scrierile mele. De la cele mai tampite idei ale mele la cele mai idoate idei ale alor mei, toate le discutam, iar azi, in timp ce asteptam autobuzul, mi-am dat seama ca singura chestie pe care am scris-o eu si pe care au si citit-o ai mei [ei zic c-au citit-o, dar pun pariu c-au sarit fragmente intregi:))] a fost de fapt Atractie, pe care au citit-o pentru ca le-a bagat-o sora-mea sub nas. De curand taica-meo a mai citit doua poezii, a decis ca-s simbolista [:-??] si apoi maica-mea [citindu-le] a zis ca nu ma intelege.
Imi vine sa le dau vreo doua [si viceversa:))] cand ii aud: "nu te inteleg". Bineinteles ca nu ma intelegi, nici eu nu ma inteleg, dar macar acolo sa descifrezi o idee tot poti sa-ti misti si tu mintea.
Din chestia asta mi-am dat seama ca de fapt comunicarea noastra e de suprafata, ca nu avem nimic profund care sa ne lege [in afara de sange:-j] si ca practic am trait atatia ani impreuna [parca am fi casatoriti=))] degeaba. Daca ea ca mama nu ma intelege, atunci nu stiu cine ar mai putea sa o faca. Nu 100%, ca 100% nici eu nu pot, dar in procent de 50%, doar cat sa-i sune alarma [frate, sunt numai poezii legate de moarte!].
Ironic, a trebuit sa ma scot singura din depresie, ei n-au reusit sa isi dea seama macar c-as da semne de asa ceva [parinti, frate!] si am inceput sa fac misto de mine, ca nici macar in depresie nu pot sa fiu fara sa rad [paradoxal] chiar si cand imi plang de mila.
Dupa cum zice B., ne nastem singuri, murim singuri. Suntem singuri si ar trebui sa intelegem asta odata si odata.
Imi vine sa le dau vreo doua [si viceversa:))] cand ii aud: "nu te inteleg". Bineinteles ca nu ma intelegi, nici eu nu ma inteleg, dar macar acolo sa descifrezi o idee tot poti sa-ti misti si tu mintea.
Din chestia asta mi-am dat seama ca de fapt comunicarea noastra e de suprafata, ca nu avem nimic profund care sa ne lege [in afara de sange:-j] si ca practic am trait atatia ani impreuna [parca am fi casatoriti=))] degeaba. Daca ea ca mama nu ma intelege, atunci nu stiu cine ar mai putea sa o faca. Nu 100%, ca 100% nici eu nu pot, dar in procent de 50%, doar cat sa-i sune alarma [frate, sunt numai poezii legate de moarte!].
Ironic, a trebuit sa ma scot singura din depresie, ei n-au reusit sa isi dea seama macar c-as da semne de asa ceva [parinti, frate!] si am inceput sa fac misto de mine, ca nici macar in depresie nu pot sa fiu fara sa rad [paradoxal] chiar si cand imi plang de mila.
Dupa cum zice B., ne nastem singuri, murim singuri. Suntem singuri si ar trebui sa intelegem asta odata si odata.
kpop & emag.ro
Kpop Romania a deschis tratativele cu eMag.ro pentru a aduce in Romania albumele formatiilor (pe care le adoram) de kpop (pe care le adoram). Pentru ca acest lucru sa fie finalizat cu succes trebuie ca petitia sa stranga cat mai multe semnaturi. Daca va doriti albumele lor (pentru ca-i adorati), cititi si semnati aici petitia.
L.,
M.
duminică, 27 ianuarie 2013
[japonia] Harajuku girls
Imi place mult look-ul asta dolly, daca as fi in Japonia numai asa m-as imbraca. Deci pur si simplu ador hainele astea!
Daca m-as imbraca asa prin Craiova m-ar aresta politia. Ma si imaginez. :))
Cam asa ca Bou, iubirea mea din An Cafe inca din 2007.
Nici acum nu stiu motivul despartirii lor...
Love, M.
^^
Cha cha cha 1000 de postari. Cred ca-i un an, or fi chiar doi, de cand am blogul si am reusit sa strang o mie de postari. Asta e muuult, tare muuult, avand in vedere ca inainte postam pe bloguri in limita a 40.
Yeiiii, congrats 2 me!
sâmbătă, 26 ianuarie 2013
Nero
Cerul se întinde în
depărtare ca o mare purpurie,
Gheruțe mici, pufoase,
se zbat într-o bătaie spumoasă,
Nici-o stea nu se-ntrevede
și nici-un înger nu-și întinde aripile,
Lumea e pierdută și Nero
stă încă o dată admirând focul –
– focul de purpură
spumantă –
Și zâmbește, căci lumea
lui nu este oricum aici.
Nero stă liniștit și
admiră marea.
[korean] JUNIEL
Am descoperit-o pe fătuca asta aseară în timp ce bântuiam Youtube-ul. Este coreeană, are 19 ani și cântă divin. Dacă ar fi să facem o paralelă cu America, ea ar fi un fel de Taylor Swift. Mi se pare diferită față de ce se promovează la nivel înalt în Coreea, stilul e e mai relaxat, muzica e mai liniștită și mai de calitate.
Love,
Nu mai vorbesc de coveruri, care sunt pur si simplu superbe:
Love,
M.
Am reusit sa inteleg intr-un final sursa tuturor nemultumirilor care-mi dau suturi in fund. Imi plac numai lucruri imposibile. De la obiecte pana la persoane. Unele dintre acestea devin posibile la un moment dat si imi pierd interesul brusc. Imediat ce le obtin. Nu pot si nici nu vreau sa ma bucur de ele.
De-asta e o stare de fericire-tristete atunci cand privesc lucrurile pe care lu ne pot avea. Doar atunci imi plac cu adevarat.
Cat de mult se poate intinde coarda?!
De-asta e o stare de fericire-tristete atunci cand privesc lucrurile pe care lu ne pot avea. Doar atunci imi plac cu adevarat.
Cat de mult se poate intinde coarda?!
vineri, 25 ianuarie 2013
balu` de final fara alcool dar cu animatoare
M-am speriat azi de fotografia pitzi-ei de care am vorbit ieri asa ca am sters-o. Bine, m-am gandit ca daca pana si Arinei i se pare o postare rautacioasa, asa este. In plus, nu vreau sa alienez blogul. Asta ca o paranteza.
Waaa! Nu pot sa cred ca a venit weekendul si ca o sa se duca atat de repede la cate pprostii tre` sa invat. Magarii peste magarii. Sunt sigura ca Eminescu i-ar da in judecata pe astia care ne obliga sa invatam prostii de comentarii la poeziile lui. Eminescu, cred eu, scria pentru ca asta era ceea ce ii aducea o liniste interioara, pentru ca a fost un geniu care nu a avut incotro. Era mai presus de el. Iar acum vin criticii si inventeaza tot felu` de supozitii care mai de care mai e`nervante, doar ca sa se dea ei mari si rotunzi. Ma rog, nu asta conteaza. Pana la urma eu o sa trec si de bac.
Voiam sa va spun si voua cat de enervant poate sa fie un director. Noi [adica 9 clase de a 12-a] organizasem banchetul de final pana in cele mai mici detalii, zilele astea trebuia sa dam banii. Dar sare domnu` cu curu in sus ca nu, ca vrea el sa organizeze bachetu, ca nu se poate asa ceva [cu toate ca niciodata directoru` sau profesorii nu se bagasera, era un eveniment organizat exclusiv de elevi], ca el il pune pe unu T. sa organizeze, ca il cunoaste el. Logic, sa-i iasa si lui niste bani, ca doar organizatoru` n-o sa organizeze pe gratis. In plus, nici nu vrea macar sa organizeze la restaurantul pe care-l alesesem noi, ci intr-un club [da, ma, sa-ti bagi ceva, la inceput voia sa faca banchetu` de a 12-a intr-un club], dupa care, la insistentele elevilor si-a dat seama ca nu avem loc 400 de elevi + profesori intr-un rahat de club. Si uite-asa ne incurca si pe noi, pun pariu ca o sa pice oferta pe care noi deja o alesesem, o sa ramanem cu curu in balta si gata. Aaaa, si mai vrea don` director sa aduca la banchet animatoare. :\ Va uitasi si voi la fel de crucis ca mine? Ce naiba sa caute la banchetul de final de liceu animatoarele? [daca tot e vorba, sa aduca si niste stripperi] A, si don' director facuse niste "glume" pe care el le lua foarte in serios: da` ce, doar n-aveti de gand sa fumati la bachet! sau doar nu aveti de gand sa beti bauturi alcoolice! Pe bune ma, esti idiot? Aduci animatoare si interzici bautura?
Mi se pare prostie. Domnu` vine de la o scoala generala unde putea sa controleze, dar aici e complet pe dinafara.
LATER EDIT: ba, io acum ma gandesc; animatoare li se zice si alora care se duc la copiii mici la petreceri sa-i distreze si sa-i picteze pe fata; oare don' director s-o fi referit la ele?! o_O
Waaa! Nu pot sa cred ca a venit weekendul si ca o sa se duca atat de repede la cate pprostii tre` sa invat. Magarii peste magarii. Sunt sigura ca Eminescu i-ar da in judecata pe astia care ne obliga sa invatam prostii de comentarii la poeziile lui. Eminescu, cred eu, scria pentru ca asta era ceea ce ii aducea o liniste interioara, pentru ca a fost un geniu care nu a avut incotro. Era mai presus de el. Iar acum vin criticii si inventeaza tot felu` de supozitii care mai de care mai e`nervante, doar ca sa se dea ei mari si rotunzi. Ma rog, nu asta conteaza. Pana la urma eu o sa trec si de bac.
Voiam sa va spun si voua cat de enervant poate sa fie un director. Noi [adica 9 clase de a 12-a] organizasem banchetul de final pana in cele mai mici detalii, zilele astea trebuia sa dam banii. Dar sare domnu` cu curu in sus ca nu, ca vrea el sa organizeze bachetu, ca nu se poate asa ceva [cu toate ca niciodata directoru` sau profesorii nu se bagasera, era un eveniment organizat exclusiv de elevi], ca el il pune pe unu T. sa organizeze, ca il cunoaste el. Logic, sa-i iasa si lui niste bani, ca doar organizatoru` n-o sa organizeze pe gratis. In plus, nici nu vrea macar sa organizeze la restaurantul pe care-l alesesem noi, ci intr-un club [da, ma, sa-ti bagi ceva, la inceput voia sa faca banchetu` de a 12-a intr-un club], dupa care, la insistentele elevilor si-a dat seama ca nu avem loc 400 de elevi + profesori intr-un rahat de club. Si uite-asa ne incurca si pe noi, pun pariu ca o sa pice oferta pe care noi deja o alesesem, o sa ramanem cu curu in balta si gata. Aaaa, si mai vrea don` director sa aduca la banchet animatoare. :\ Va uitasi si voi la fel de crucis ca mine? Ce naiba sa caute la banchetul de final de liceu animatoarele? [daca tot e vorba, sa aduca si niste stripperi] A, si don' director facuse niste "glume" pe care el le lua foarte in serios: da` ce, doar n-aveti de gand sa fumati la bachet! sau doar nu aveti de gand sa beti bauturi alcoolice! Pe bune ma, esti idiot? Aduci animatoare si interzici bautura?
Mi se pare prostie. Domnu` vine de la o scoala generala unde putea sa controleze, dar aici e complet pe dinafara.
LATER EDIT: ba, io acum ma gandesc; animatoare li se zice si alora care se duc la copiii mici la petreceri sa-i distreze si sa-i picteze pe fata; oare don' director s-o fi referit la ele?! o_O
joi, 24 ianuarie 2013
din jurnalul lui 2007
12 ani a fost o varsta decisiva pentru mine. Am dat in greu, dar, sincera sa fiu, nu prea stiu de ce. Nu stiu ce era atunci asa greu pentru mine. Singura chestie mai urata de care imi amintesc era ascultarea la romana, pentru ca profa era foarte rea. Mi-a dat un 4. Primul meu 4. :))
Tot intr-a 6-a am avut primul meu jurnal oficial, dupa cateva incercari esuate. Nu pot zice ca-i un jurnal in toata regula, era mai degraba un blog scris de mana. Scriam in acel caiet chestiute despre mine, lipeam fotografii, poze cu desenele mele preferate, amintiri, tot felul de interviuri cu artisti preferati din Bravo si Popcorn, scriam versuri ale melodiilor preferate si scriam despre formatiile preferate, despre animale preferate, citate din cartile preferate [pe atunci w.i.t.c.h.]. Da, un blog handwirtten ar putea fi denumirea perfecta.
Zilele astea am gasit aceste caiete, vreo 4 la numar. Am scanat introducerea pe care am facut-o, cea mai veche, din ianuarie 2007. Si am pus si niste comentarii pe margine.
Tot intr-a 6-a am avut primul meu jurnal oficial, dupa cateva incercari esuate. Nu pot zice ca-i un jurnal in toata regula, era mai degraba un blog scris de mana. Scriam in acel caiet chestiute despre mine, lipeam fotografii, poze cu desenele mele preferate, amintiri, tot felul de interviuri cu artisti preferati din Bravo si Popcorn, scriam versuri ale melodiilor preferate si scriam despre formatiile preferate, despre animale preferate, citate din cartile preferate [pe atunci w.i.t.c.h.]. Da, un blog handwirtten ar putea fi denumirea perfecta.
Zilele astea am gasit aceste caiete, vreo 4 la numar. Am scanat introducerea pe care am facut-o, cea mai veche, din ianuarie 2007. Si am pus si niste comentarii pe margine.
M.
miercuri, 23 ianuarie 2013
niște prostii
Credeam că până astă seară o să le treacă, mama lor de comuniști. E vorba de ai mei care "au descoperit" (bine, erau în bibliotecă, la vedere) cărțile despre care am scris zilele trecute. Evident, titlul "Sânge satanic" nu i-a spus prea mare lucru tatălui meu care se pare că noaptea trecută n-avea somn, ci a fost atras de "Ani cu alcool și sex". Nici nu m-am trezit bine azi dimineață (nici nu mă dădusem jos din pat, așteptam să treacă timpul și să nu mă duc la prima oră) că a venit val vârtej în camera mea croncănind despre ce cărți mai citesc eu (S. zicea la școală că maică-sa ar pupao numai s-o vadă că citește, nici nu i-ar păsa că e ziar sau carte, asta ca o paranteză). Apoi, evident, m-a întrebat de unde am "asemenea cărți" și "cine ar putea numai să se gândească la așa ceva" iar eu i-am zis că orice om normal ar putea să se gândească la asta, cei mai mulți o au în cap, dar sunt prea slabi ca s-o spună (cu excepția drogurilor, sunt sigură că și nici ai mei n-au fost chiar îngeri în tinerețe).
I-am lăsat baltă, am plecat de acasă (a nu se înțelege greșit, doar m-am dus la obișnuita școală fomatoare de retarzi), când m-am întors taicămeo citea cartea, m-am culcat, m-am trezit, taicămeo încă citea cartea și m-am luat de el, că de ce comentează atât dacă e și el prins de subiect. Evident, n-o să accepte cartea în vecii vecilor (frate, e o carte!!!), da` văd că pe deasupra mai e și ipocrit iar acu` începe iar să facă ca un --- (nu știu cum să-i zic:-??). Printre altele, chestia care m-a dat pe spate a fost replica: nu te mai duci la București. Ba mă duc, am spus eu (seducătoare=))). Mă întreb dacă și-au dat seama că nu au nicio șansă în fața mea; ce-i drept, în ultimul timp am căutat să-i nu-i mai contrazic, mă plictisisem să aud every day aceleasi rahaturi conservatoare, așa că am făcut ce m-a dus capu` în paralel cu credința lor că eu sunt așa-așa-și-așa.
Cred că lu` mamaie i-ar plăcea cartea, pe de altă parte. Ea a fost mai mereu deschisă spre lumea asta diferită. Era și ea o divă pe vremuri. :))
Răspunsul la: de ce citești cartea dacă nu-ți place a fost: citesc și eu pe la final. Aha, sigur. Și te mai dai mare cititor. Probabil a zis asta pentru că i-am zis eu azi dimineață că vorbește fără ca măcar să știe despre ce, că finalul e definitoriu. Mâine îi dau și Sânge satanic, dacă și acolo comentează, am eșuat în convingerea că aceste cărți nu sunt doar cuvinte goale, ci cuvinte cu sens. Mă rog.
I-am lăsat baltă, am plecat de acasă (a nu se înțelege greșit, doar m-am dus la obișnuita școală fomatoare de retarzi), când m-am întors taicămeo citea cartea, m-am culcat, m-am trezit, taicămeo încă citea cartea și m-am luat de el, că de ce comentează atât dacă e și el prins de subiect. Evident, n-o să accepte cartea în vecii vecilor (frate, e o carte!!!), da` văd că pe deasupra mai e și ipocrit iar acu` începe iar să facă ca un --- (nu știu cum să-i zic:-??). Printre altele, chestia care m-a dat pe spate a fost replica: nu te mai duci la București. Ba mă duc, am spus eu (seducătoare=))). Mă întreb dacă și-au dat seama că nu au nicio șansă în fața mea; ce-i drept, în ultimul timp am căutat să-i nu-i mai contrazic, mă plictisisem să aud every day aceleasi rahaturi conservatoare, așa că am făcut ce m-a dus capu` în paralel cu credința lor că eu sunt așa-așa-și-așa.
Cred că lu` mamaie i-ar plăcea cartea, pe de altă parte. Ea a fost mai mereu deschisă spre lumea asta diferită. Era și ea o divă pe vremuri. :))
Răspunsul la: de ce citești cartea dacă nu-ți place a fost: citesc și eu pe la final. Aha, sigur. Și te mai dai mare cititor. Probabil a zis asta pentru că i-am zis eu azi dimineață că vorbește fără ca măcar să știe despre ce, că finalul e definitoriu. Mâine îi dau și Sânge satanic, dacă și acolo comentează, am eșuat în convingerea că aceste cărți nu sunt doar cuvinte goale, ci cuvinte cu sens. Mă rog.
marți, 22 ianuarie 2013
sa-i zicem zi obostoare
M. zice ca m-am schimbat, ca eram diferita acum 2 ani. R. zice ca m-am ieftinit. Da, acum folosesc oja, inele, mechiaj. A. ar zice ca am devenit si eu fata, la urma urmelor. Cand eram cu A. zicea ca n-a mai vazut o fata ca mine, care sa nu folosesca oja. El nu stia ca eu trec dintr-un exces in altul, ce-i drept, prin 2009 nu ma machiam mai deloc, asta dupa ce in 2008 nu ieseam din casa fara fdt, rimel si gloss. M. tot zice de la inceputul anului ca m-am schimbat si ma cam streseaza chestia asta, ca-mi placea sa fiu fetita aia mica cu breton care n-are tupeu sa faca nimic. Imi aduc aminte de T. care a venit sa ma cheme la una dintre orele de A.S., pentru ca eu stateam pe hol si citeam Jocul adevarului. Imi placea de T. mult, dar avea o prietena super draguta cuc are ma intelegeam, oricum, pe vremea aia nu m-as fi bagat in relatia cuiva. Nici acum nu as face asta, decat in circumstante speciale. Cred ca T. a ramas in Craiova, am uitats a intreb azi de el. D. a fost atat de fraiera ca n-a da la Conservator, avea toate sansele sa intre, chiar daca M. sustine contrariul; in schimb, T. si-ar fi dorit sa poata si nu a reusit. Cred ca l-am si vazut pe T. prin Auchan. E dragut tipu`, data viitoare cand il vad inventez o discutie.Si e asa ciudat sa-l aud pe M. zicand ca m-am schimbat, ca m-am maturizat, ca sunt un adult. Nu sunt. Cred ca A. (nu e A. de la inceput, exboy, ci bff) - o sa-i zic A.Y. ei, ca sa fie o deosebire - se simte la fel, cred ca si pentru ea modul in care o percep acum oamenii este frustrant, toti cred ca s-a schimbat si o trateaza altfel. Da` nu s-a schimbat, o vad eu, doar ca nu stie in ce directie sa o ia si toate chestiile care sunt diferite in viata ei o inchid. Si eu eram asa. Si eu am fost asa. Cacatul asta de tranzitie adolescentina.
Si M. zice ca nu mai sunt cum am fost, ca era ceva fratern si patern in relatia noastra. Era, stiu si eu asta. -am mai vorbit demult cu el si ne-am departat, la inceputul anului astuia am fost socata de cum s-a schimbat corpul lui. Era mai tanar anul trecut. Nu ziceti ca-i logic, ma refer la ceva ce nu stiu sa explic.
Azi era sa plang de vreo zece ori intr-o singura ora. Nu l-am mai ascultat pe M. cantand la chitara de o eternitate, am uitat cat de calm e. Si cat de odihnitor e sa-l ascult. La naiba, eram intr-a 10-a si eram o dobitoaca, nu stiam nimic din ce fac. E asa o prostie acum. Daca as continua sa merg la A.S. as ajunge sa-mi evapor toate resursele de lacrimi. Dar pentru ca-mi palce sa imi provoc o durere din asta sentimentala o sa mai merg. Din cand in cand. E frustrant sa vezi generatiile evoluand asa, ca niste dobitoci, prin fata ochilor tai. N-as putea sa fiu M. Abia pot sa fiu eu.
Unde mai pui ca era sa fiu muscata de o gloata de caini. Noroc cu un salvator genial de frumos care le-a tras cateva suturi in fund potailor. Speram sa ma ia in brate si sa-mi pierd cunostinta pentru un timp, vreau neaparat un hibernate. N-a fost sa fie. Noroc c-am vazut o pereche de cizme misto la mall. Maine trec sa mi le iau. Am ajuns o dependenta de cumparaturi. Halal om. Si mi-au publicat cateva poezii in rev. Mozaicul. N-aveam nicio idee. Daca e meritul doamnei D., multumiri. Apropo de asta, profa de franceza a fost atat de bucuroasa ca am publicat o poezie si un text in franceza in rev. scolii incat azi mi-a dat un 10. Si, ca sa ma invoiasca la ultima ora, a trebuit sa-i promit ca-i mai dau. Ii mai dau, numa` sa-mi mai verifice textele fratemeo. Ca-s varza.
Apropo, asa arat eu in zilele in care mananc cine stie ce rahaturi de la scoala, dupa ce ma trezesc la 6 dimineata si ajung acasa la 5-6 dupa-amiaza. Ca sa vedeti ca nu sunteti singurii napastuiti.
luni, 21 ianuarie 2013
Sentimentalismul - o altă problemă
Pe langa faptul ca murim, mai ne este dat sa si iubim. Iubim persoanele din jurul nostru. Dacă nu le iubim, tot simtim ceva special pentru câteva dintre ele. De exemplu, pentru anumite persoane din familie, pentru anumiti prieteni, anumite cunostinte.
Ma gandesc cat de speriata si singura o sa ma simt cand nu o sa mai am familia langa mine. Cand nu o sa o mai pot suna pe mama doar asa, sa ma aflu in treaba. Ma uit la ea si plec de langa ea, pentru ca nu ma pot abtine sa nu plang, atunci cand se gandeste la mama ei.
Al naibii sentimentalism. As vrea sa nu simtim. Pentru ca totul, absolut totul se termina in suferinta. Adica oricat de misto ar fi viata, oricate chestii geniale ai face si oricat de bine te-a simti tot mori si te duci la naiba-n praznic.
Nu-i mai bine sa fii un tampit care n-are de-a face cu probleme ca astea? Sa nu stii nimic, sa-ti traiesti viata de parca nu ai muri niciodata si la final sa nu stii ce te-a lovit?
Ma intreb cum sa-mi sterg memoria, sa nu ma mai gandesc la idioteniile astea. Imi consuma fiecare bucatica de umanitate.
Ma gandesc cat de speriata si singura o sa ma simt cand nu o sa mai am familia langa mine. Cand nu o sa o mai pot suna pe mama doar asa, sa ma aflu in treaba. Ma uit la ea si plec de langa ea, pentru ca nu ma pot abtine sa nu plang, atunci cand se gandeste la mama ei.
Al naibii sentimentalism. As vrea sa nu simtim. Pentru ca totul, absolut totul se termina in suferinta. Adica oricat de misto ar fi viata, oricate chestii geniale ai face si oricat de bine te-a simti tot mori si te duci la naiba-n praznic.
Nu-i mai bine sa fii un tampit care n-are de-a face cu probleme ca astea? Sa nu stii nimic, sa-ti traiesti viata de parca nu ai muri niciodata si la final sa nu stii ce te-a lovit?
Ma intreb cum sa-mi sterg memoria, sa nu ma mai gandesc la idioteniile astea. Imi consuma fiecare bucatica de umanitate.
Sânge satanic, Ani cu alcool și sex de Cristina Nemerovschi
Ca să citesc o carte, trebuie să-mi placă coperta, titlul și descrierea.
O carte bună e o
carte care te face să-ți pui întrebări. Am citit zeci de cărți în ultimele
luni, cărți care mai de care mai simple, pe care le citeam seara, înainte de
culcare, iar a doua zi nu mai știam nimic, ori pentru că subiectul și stilul
erau complet neinteresante, ori pentru că erau cărți americane traduse pe bandă
rulantă cu scopul de a scoate bani și atât.
Nu citesc autori
români, în mare parte pentru că nu au teme care să mă atragă.
M-am apucat să
citesc „Sânge satanic” mai mult pentru că n-aveam chef să învăț pentru BAC, dar am fost propulsată în carte cât ai pocni din degete. Primul capitol a fost de
fapt sarea și piperul, pentru că de la un timp sunt complet fascinată de
romanele care tratează relațiile homosexualilor. Mă așteptam să văd o poveste „interzisă”.
A fost și mai bine.
„Sânge satanic”
mi se pare o carte narcisistă prin însăși M., cea mai mișto ființă de pe
pământ. Are dreptate M., oamenii își doresc să fie dominați, cu toate că vor să
aibă doza aia cretină de superioritate, de fapt, toți vor să știe ceva mare și
tare care să-i domine.
Dacă „Sânge
satanic” m-a făcut să zâmbesc, continuarea m-a bulversat complet. „Ani cu alcool
și sex” e o carte pe care ori o iei totul mot-a-mot și te lași purtat de
acțiune, ori te lași purtat de egoul tău sentimental și te prăpădești de plâns
în pasajele cheie. De fapt, am fost amețită pe tot parcursul cărții și regret
că nu am scris tot ce-mi venea în minte în momentul în care citeam pasajele în
care M. merge spre Vamă sau cele în care bea, bea, bea.
Trebuie să recunosc,
mi-am pus întrebarea cât poarte să reziste un om bând atâta alcool de o mie de
ori pe tot parcursul celor două cărți. Spre finalul celei de-a doua am aflat
cât, să fie vreo 10 ani? Cam atât a rezistat A., unul dintre prietenii lui M..
„Ani cu alcool și
sex” vine într-un moment în care încerc să descifrez măcar un miniscop al
existenței. Dacă noi, ca oameni, nu găsim un scop de a trăi, ar trebui să ne
sinucidem. Și văzând cum M. sfâșie orice barieră a regulilor societății în încercarea
de a scăpa de ea (un lucru care mi s-a părut decisiv în definirea lui ca
personaj a fost disprețul lui la adresa absolut tuturor persoanelor pe are le
cunoaște, cu precădere spre tagma feminină, dar e scuzabil, M. e un narcisist
veritabil) și bea, fumează și se droghează tocmai în acest sens.
M-a lăsat fără
cuvinte constatarea lui M. de la finalul cărții a doua, spune el că lumea s-a
schimbat, constată că și cu el s-a petrecut ceva, dar parcă nu vrea să accepte.
M. e un fel de mit, iar vârsta nu îl scoate încă din joc. Cu toate astea, nu îl
văd pe M. bătrân. Nu îl pot vedea la 80 de ani, nu mi-l pot imagina, așa cum
îmi e greu să cred chiar și vârsta pe care o are la final, 28 de ani.
Știu că după ce
terminasem „Sânge satanic”, mă tot gândeam la M., B., R. și D. și am avut
impresia că sunt reali. A fost fulgerarea aceea de moment, ca și cum ai
cunoaște acele persoane, apoi, când te trezești, îți dai seama că de fapt sunt
personaje, că nu poți știi cu certitudine nimic mai mult decât ce îți este dat să citești.
Totuși, cele două
romane mi se par diferite. Primul roman e ca un film, sau chiar ca o realitate
pe care îți este dat să o vezi în timp ce mergi pe stradă, ca o conversație pe
care o auzi în autobuz. E reală, e acolo, se desfășoară sub ochii tăi. În
schimb, „Ani cu alcool și sex” se transformă într-un roman, probabil pentru că
firul epic se menține pe tot parcursul cărții, spre deosebire de „Sânge satanic”,
unde M. aduce o mulțime de amintiri în prim plan fără a respecta un model
strict.
O carte bună te
schimbă și mă uit la mine, mișcându-mă în reluare, pentru că tot ce fac e să mă
gândesc la romanul pe care tocmai l-am terminat și să analizez ceea ce nu am
realizat în momentul citirii. Recunosc că cele două romane nu au nimic din
clasicul model de scriere românesc, totul e inovator, cred că asta e și motivul
pentru care, dacă nu aș fi știut numele autoarei, aș fi putut să jur că e un
roman scris de un autor străin. Și partea cea mai bună e că acțiunea toată se
desfășoară în România.
Au existat câteva
momente care m-au lăsat fără cuvinte, de exemplu, moartea lui Machi. Îl iubesc
pe Machi, e personajul meu preferat, iar el moare pur și simplu și eu tot
așteptam un semn de sentimentalism din partea lui M., dar M. nu se schimbă prea tare, doar se
închide încă puțin în sine. Apoi moartea Elei – Elavaca. Mi-a plăcut mult modul
în care M. o detesta pe Elavaca. Moartea e pedeapsa capitală, în fond, nu te poți
întoarce. Nu e ca și cum ai sta 20 de ani în închisoare și apoi ai începe să
vezi lumea altfel, nu, e moarte, e plecarea aia pe care M. o vede ca pe un negru deplin.
How are you?
I've seen this on DeviantArt. It is written by thechosenonee1 and is one of the most truthfully poems I ever read. Think about how we ask someone on the phone or on the street: how are you? Actually, we don't ask how the person is, we just say this like a hello. But sometimes that person, or even us, would like to answer like this. There are moments when we really really want to answer with more than fine. Cause we really really need to pull our minds out. But we never do. We just say that we're fine. Somehow, we're hypocrits. Enjoy then the response you never wanted to hear but you sometimes wanted to give.
"Hey! How are you?"
I'm bad,
Tired,
Hurt,
Depressed,
Alone,
Stressed,
Regretful,
Disconcerting,
Frozen to the core,
Broken,
Ready to cry some more,
Lonely,
Crushed,
Cold,
Life is just rushed...
Defeated,
In so much pain,
Feeling cheated,
Life has no gain,
Not good enough,
Worthless,
Life is just so rough,
A failure,
No one could care less,
Sorry for complaining so much,
Sorry for being selfish and such,
"I'm fine, thanks for asking! And how are you?"
I'm bad,
Tired,
Hurt,
Depressed,
Alone,
Stressed,
Regretful,
Disconcerting,
Frozen to the core,
Broken,
Ready to cry some more,
Lonely,
Crushed,
Cold,
Life is just rushed...
Defeated,
In so much pain,
Feeling cheated,
Life has no gain,
Not good enough,
Worthless,
Life is just so rough,
A failure,
No one could care less,
Sorry for complaining so much,
Sorry for being selfish and such,
"I'm fine, thanks for asking! And how are you?"
I'm feelin' just like this most of the time and I'm sure I'm not the only one. I'll try to be more carefull.
suna soneria la școală. pam-pam-pam, desteaptaaaa-te roooomaaaaneee
Deja e exagerat. Deja ma innebuneste. Ma ucide bucata cu bucata. Cine? Imnul tarii. Ce credeti ca a decis scoala noastra sa puna ca sonerie? Da, ati ghicit, Desteapta-te romane. Asa ca acum ascultam desteapta-te romane in medie de 10 ori pe zi, pentru ca avem in medie 5 ore. [cand avem 7 ore il ascultam de 14 ori. 14 ori!!!!!!]
Cum naiba sa fii atat de cretin incat sa pui imnul tarii ca sonerie la scoala? Nu e ca si cum ai puneo pe Inna sa balmajeasca in engleza, e imnul, e ceva oficial, nu ceva de care sa uzezi asa, cand te taie pe tine imaginatia. Eu chiar nu inteleg care e scopul, oare vor sa fim mai nationalisti? Parca ne-am intoarce pe vremea lu' Ceausescu. Mai lipseste sa-l si cantam noidimineata si gata, suntem...
Pe cuvantu` meu ca e nu numai stupid, dar foarte, foarte, foarte enervant sa auzi imnu' cantand de doua ori pe ora. Nici nu stiu cum sa-i zic, prostie, ipocrizie, fala, uz de putere.
De ce nu pun si ei Gagnam style? No, no, Roxana, tu esti in consiliu, propune Gagnam! Asta ar transforma scoala in ceva pe jumatate placut.
Cum naiba sa fii atat de cretin incat sa pui imnul tarii ca sonerie la scoala? Nu e ca si cum ai puneo pe Inna sa balmajeasca in engleza, e imnul, e ceva oficial, nu ceva de care sa uzezi asa, cand te taie pe tine imaginatia. Eu chiar nu inteleg care e scopul, oare vor sa fim mai nationalisti? Parca ne-am intoarce pe vremea lu' Ceausescu. Mai lipseste sa-l si cantam noidimineata si gata, suntem...
Pe cuvantu` meu ca e nu numai stupid, dar foarte, foarte, foarte enervant sa auzi imnu' cantand de doua ori pe ora. Nici nu stiu cum sa-i zic, prostie, ipocrizie, fala, uz de putere.
De ce nu pun si ei Gagnam style? No, no, Roxana, tu esti in consiliu, propune Gagnam! Asta ar transforma scoala in ceva pe jumatate placut.
sâmbătă, 19 ianuarie 2013
[fobii] [dex] Chionofobie
CHIONOFOBÍE s. f. teamă patologică de zăpadă. (< fr. chionophobie)
A inceput sa ninga si in Craiova, prima oara in 2013. In timp ce altii inotau prin zapada, noi aveam soare si zile de primavara. Au aparut chiar si ghioceii. Iata si zapada care s-a reintors. Sper doar sa nu creasca mai mult de 2cm. Anul acesta detest zapada. Nu mai are niciun farmec, in plus, am dezvoltat si o fobie ciudata pentru ea, o exagerare a fobiei obisnuite. Uneori am impresia ca zapada e formata din mici gandaci albi care au planuit o invazie. Noroc ca se topesc odata cu aparitia caldurii.
Sper sa revina ploaia. Ba chiar si vantul. Orice, prefer orice in afara de zapada.
A inceput sa ninga si in Craiova, prima oara in 2013. In timp ce altii inotau prin zapada, noi aveam soare si zile de primavara. Au aparut chiar si ghioceii. Iata si zapada care s-a reintors. Sper doar sa nu creasca mai mult de 2cm. Anul acesta detest zapada. Nu mai are niciun farmec, in plus, am dezvoltat si o fobie ciudata pentru ea, o exagerare a fobiei obisnuite. Uneori am impresia ca zapada e formata din mici gandaci albi care au planuit o invazie. Noroc ca se topesc odata cu aparitia caldurii.
Sper sa revina ploaia. Ba chiar si vantul. Orice, prefer orice in afara de zapada.
vineri, 18 ianuarie 2013
de la mall...
Cred ca reintru in perioada dark, pentru ca de la un timp mi-am luat o gramada de chestii tintoase si negre. Azi am vazut la H&M niste pantaloni absolut magnifici, care costa 160lei. Pretul e prea piperat, dar ei merita...Si-apoi am vazut vestuta asta care are niste urechiuse superbe. Nu mai stiu magazinul. Daca ar fi fost hanorac l-as fi luat. Petru urechiuse, evident. :))
tornade
In acelasi spirit. Afara bate vantul cu vreo 90/h. Cred. Nu stiu. Dar ma tine dintr-un somn extra necesar.
Mă întreb dacă îngerii
sau diavolii se-aleargă printre blocurile cartierului ăstuia împuțit,
Dacă se joacă prinselea
și lasă în urma lor urganul ăsta de nisip și ploaie
Și toate vuitele ce
încing șira spinării, sunt toate de la ei?
Nu-i nicio stea pe cer,
și-au stins cadelabrele
Și folosesc stâlpii
nostrii de iluminat pe post de lumânari,
Să fie oare ei la
întâlniri romantice,
Sub clarul de neghiobie
pământeană...
joi, 17 ianuarie 2013
Știți ce cred? Cred că avem o viață perfectă. Trăim pur și simplu, ne supunem unor reguli, ne simțim bine, până când, într-o zi oarecare, dăm cu piciorul în tot ce ni s-a oferit. Și dacă pe moment nu observăm, vedem asta peste câțiva ani. Și atunci când realizăm că nu ne putem întoarce înapoi, sau că nu putem face ceva din cauza a altceva din trecut, totul devine atât de ironic.
[film] Now is Good
Filmul Now is Good este unul dintre cele mai impresionante filme (drama) pe care le-am vazut in toata viata mea. Nu am plans mai mult la un film niciodata. Am plans practic in hohote pentru ca a fost din nou vorba de moarte.
Tessa are 17 ani si are leucemie. I-au mai ramas cateva luni de trait. Si-a facut o lista de dorinte, de lucruri pe care trebuie sa le faca. Primul este sa faca sex, ceea ce si incearca, numai ca tipul e un strain si nu o incanta. Prietena ei cea mai buna ramane insarcinata, Tessa are o oarecare izbucnire si strange toate fotografiile din trecutul ei, gandindu-se sa le arunce. Vede un foc in gradina vecinilor si merge acolo. Il intalneste pe Adam. Si este dragoste la prima vedere. Si toata povestea incepe sa capete sens, pentru ea se indragosteste si lupta pentru a fi cu el. Cu parintii despartiti, locuind cu tatal si avand o mama care nu se pricepe la nimic, Tessa se lasa condusa de dragoste si din depresie trece intr-o stare de fericire.
Dar timpul trece si boala se agraveaza, ii acapareaza tot corpul. Zilele ei se numara invers.
Trebuie sa vedeti filmul, e pur si simplu genial. Am vazut o gramada de filme in ultimul timp care chiar mi-au placut, dar nu a fost niciunul destul de puternic incat sa ma faca sa scriu despre el.
Dar acesta merita. Pur si simplu.
In rolul principal este Dakota Fanning. Dumnezeule, fata asta e o actrita atat de buna. Nu mi-a placut niciodata cum joaca, dar acest rol... a fost divina. S-a maturizat enorm si a creeat un personaj viu, atat de viu ca m-au trecut fiorii pe tot parcursul filmului.
Filmul este insa o adaptare a romanului "Before I die" de Jenny Downham care nu cred ca a fost tradus inca in romana. Daca stiti cumva de el, anuntati-ma si pe mine.
Pe o scara de la 1 la 100, filmul primeste 100. L-am vazut aici.
Tessa are 17 ani si are leucemie. I-au mai ramas cateva luni de trait. Si-a facut o lista de dorinte, de lucruri pe care trebuie sa le faca. Primul este sa faca sex, ceea ce si incearca, numai ca tipul e un strain si nu o incanta. Prietena ei cea mai buna ramane insarcinata, Tessa are o oarecare izbucnire si strange toate fotografiile din trecutul ei, gandindu-se sa le arunce. Vede un foc in gradina vecinilor si merge acolo. Il intalneste pe Adam. Si este dragoste la prima vedere. Si toata povestea incepe sa capete sens, pentru ea se indragosteste si lupta pentru a fi cu el. Cu parintii despartiti, locuind cu tatal si avand o mama care nu se pricepe la nimic, Tessa se lasa condusa de dragoste si din depresie trece intr-o stare de fericire.
Dar timpul trece si boala se agraveaza, ii acapareaza tot corpul. Zilele ei se numara invers.
Trebuie sa vedeti filmul, e pur si simplu genial. Am vazut o gramada de filme in ultimul timp care chiar mi-au placut, dar nu a fost niciunul destul de puternic incat sa ma faca sa scriu despre el.
Dar acesta merita. Pur si simplu.
In rolul principal este Dakota Fanning. Dumnezeule, fata asta e o actrita atat de buna. Nu mi-a placut niciodata cum joaca, dar acest rol... a fost divina. S-a maturizat enorm si a creeat un personaj viu, atat de viu ca m-au trecut fiorii pe tot parcursul filmului.
Filmul este insa o adaptare a romanului "Before I die" de Jenny Downham care nu cred ca a fost tradus inca in romana. Daca stiti cumva de el, anuntati-ma si pe mine.
Pe o scara de la 1 la 100, filmul primeste 100. L-am vazut aici.
înapoi pe linia de plutire. plus a liitle cup of sânge satanic
Sunt încă năucă, n-am dormit destul și am o stare de lasă-mă în pace sau pleci cu toate alea rupte, dar cel puțin nu mai sunt isterică. Nu știu ce m-a apucat zilele trecute, cred că e o prostie care vine odată cu stresul. Am ales să dau la logică, imaginați-vă. Am intrat într-o stare ciudată din care sunt sigură că nu o să-mi mai aduc aminte nimic imediat ce se termină admiterile la facultate.Chiar aș avea nevoie de-o plecare undeva departe, departe, cred că prin Australia, cu toate că mai nou îmi doresc să vizitez Parisul.
În cinstea revenirii mele o să lenevesc toată ziua, ca pe vremuri. Adică așa ca saptamana trecută. Cred că funcționez pe deviza dacă reziști destul, o să fii bine. Chestia asta merge perfect mai ales la cumpărături. Dacă rezist destul de mult tentației, peste două zile deja nu-mi voi mai dori acel lucru. Cu toate că dacă mi se va da oferta de a-l lua, nu-l voi refuza, bineînțeles. :))
Azi voiam sa scriu o grămadă de lucruri, dar nu-mi mai aduc aminte niciunul. Ca o noutate, m-am apucat de Sânge satanic de Cristina Nemerovski și îmi place începutul. Cu toate astea nu-mi plac incluziunile acelea din trecut pe care le povestește M. Mi se pare cumva amuzantă, cumva tragică povestea lui M., pentru că el nu vede viața decât prin băutură, droguri, prin R., iubita lui, și prin B., iubitul lui. Evident, am fost atrasă de ideea iubirii dintre M. și B. de la început. E o carte care se citește pe nerăsuflate și dacă nu aș fi fost complet epuizată aș fi citit-o pe toată la prânz. Dar o rezerv weekendului. Oricum, stilul Cristinei e pur și simplu perfect, e genul care spune direct totul, dar dacă citești a doua oară vezi că de fapt a fost subtil și că toate alea vor să spună altceva. Deja m-am îndrăgostit de B. Hai sa-i facem un fan-club, vreți?
Înspre primul final [probabil o să mai dau din degețele pe-aici azi, deci nu-i ultimul post], să-l aplaudăm pe Adam Lambert. E pur și simplu fabulos, bitches!
Love,
Miku
miercuri, 16 ianuarie 2013
Lumină neagră în deșert roșu
Dă Doamne să plouă din cer aripi de gânduri alese,
Să se împartă către fiecare și astfel să zburăm și noi
Să împărțim adevărul ca îngerii de diavoli.
Lumină neagră în deșertul roșu să cadă peste oamenii amnezici,
Să se întoarcă la originile nebuniei alături de îngeri nebuni,
Să-și lase ființa și păcatul în urmă, să zvânte ruptura ce ne desparte,
Și lasă-ne să iubim, așa cum ai promis.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)