Nero

Cerul se întinde în depărtare ca o mare purpurie,

Gheruțe mici, pufoase, se zbat într-o bătaie spumoasă,

Nici-o stea nu se-ntrevede și nici-un înger nu-și întinde aripile,

Lumea e pierdută și Nero stă încă o dată admirând focul –

– focul de purpură spumantă –

Și zâmbește, căci lumea lui nu este oricum aici.

Nero stă liniștit și admiră marea.