Concurs

Concurs Leda, organizat pe blogul Walking on letters. Intrati aici.

GENIUS time - Ronan Park

Mai dau din cand in cand peste genii vocale pe youtube, si raman cu gura cascata, ba chiar salivand, imaginandu-mi ar fi ca eu sa cant atat de bine. [ca tare mi-ar mai placea sa am acest talent]
A participat la Britain`s got talent, dar sincer, nu stiu daca a castigat sa pe ce loc s-a clasat.
Mai jos sunt cateva melodii cantate de el.
Edge of glory, a lui Lady Gaga sincer mi se pare ca o canta mai bine ca ea, desi nici vocea gagutei nu e de negat, cu toate ca are ea un look freak, nu putem sa ii contastam vocea si inspiratia...
Dar invatacelul isi intrece maestrul.

Si cireasa de pe tort:

Proverbe amuzante

In "Antologia proverbelor ciudate", am gasit o multime de proverbe, care, exact dupa cum spune titlul, sunt ciudate, dar deopotriva amuzante.
De exemplu:

"Cine linge tigaia acasa n-o sa fie invins in lupta." - CEHIA
"Bate-ti joc de ce nu poti sa ai." ITALIA [acest proverb este un fel de "strugurii la care nu ajunge vulpea sunt acrii"]
"Domnul Vai-de-Mine si-a pus banii la pastrare, iar Domnul Vai-ce-Bine i-a cheltuit." cehia
"Te enerveaza prezenta vecinului?
Da-i bani de imprumut!" ITALIA
"Daca bei, mori. Daca nu bei, tot mori. Asa ca mai bine bei.' RUSIA

Maxima zilei: pace

''Coboara sabia si ridica paharul."
Probverb polonez, extras din "Antologia proverbelor ciudate" de Stephen Arnott in traducere de Radu Paraschivescu.

Maxima zilei: nedreptate

"Multi iepuri sunt vanati fara sa se fi atins de varza."

Proverb din Polonia, preluat din "Antologia proverbelor ciudate" de Stephen Arnott, in traducere de Radu Paraschiverscu.

A sasea ora de japoneza

In ce-a de-a sasea ora de japoneza am invatat verbul a avea si cateva formule de salut.

Ohayou gozaimasu – buna dimineata

Ohayou – buna dimineata [pentru cunoscuti si prieteni]

konnichiwa – buna ziua 

konbanwa – buna seara

oyasuminasai – noapte buna

oyasumi intre prieteni

Enjoy the orient,

`miku
P.S. am completat cu verbul a fi a cincea ora de japoneza

Vultur cazut

Ca o lună aprinsă într-un pocal de argint,
Ca o rază albă într-o lume întunecată,
Ca un suflet versatil și amețitor
Ștergi cu negru de opal amintirea
Unei păduri stricate și îngrețoșate
De arătările lupilor grandioși
Care-și lasă urmele printre frunzele fluorescente,
Pe un pămant greu.

Și ca un vultur greu, cazi din a ta înălțime,
Și prazi.

WILD time - Ruslana

Cred ca am descoperit-o pe Ruslana prin 2007, si stiu ca-mi placea foarte mult melodia Wild dances, cu care a castigat Eurovisionul in 2004.
Avand in vedere ca melodiile ei imi plac si acum, cred ca asta inseamna sa asculti un artist bun. Nu se schimba cu moda sau timpurile.
P.S. Vestimentatia scenica de la Eurovision 2004 imi inspira oarecum vampirul Eric din True Blood.

De veghe in lanul de secara?

Doamne, cate am auzit despre aceasta carte! Cred ca e una dintre cele mai mediatizate printre profesori, in sensul ca ei intotdeauna o recomanda. Probabil ar fi trebuit sa o citesc cu cel putin 3 ani in urma, dar sincer, atunci toti cei care trebuiau sa o citeasca, au citit-o, si toti povesteau si toti spuneau cate ceva, incat m-am saturat sa aud despre aceasta opveste chiar si numai titlul.
Dar saptamana trecuta am auzit iarasi de ea. De data asta, m-a atras, pentru ca prezentarea ei a fost facuta succint si mai ales, nimeni nu a inceput sa o povesteasca. Asa ca, poate ca o voi citi peste cateva saptamani. Nu de alta, dar vreau iarasi sa uit de ea un timp.
In orice caz...ajung eu sa o citesc.


"O noua traducere pentru tinerii de astazi. La citeva decenii dupa traducerea de referinta, Editura Polirom propune o versiune noua, tinara, a romanului-cult De veghe in lanul de secara. Situata de ani de zile in topul preferintelor cititorilor din Romania, De veghe in lanul de secaracontinua sa fie, la peste cincizeci de ani de la aparitie, cartea de capatii a adolescentei. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, si ai caror parinti s-au nascut, probabil, in aceeasi perioada ca si romanul, e ca trec prin aceleasi episoade, angoase si mirari precum Holden Caulfield. Doar ca el nu folosea atit de des cuvintul „cool” si nu naviga pe Internet. Iar cind simtea nevoia s-o sune pe fata de care era indragostit, ori renunta, pentru ca nu avea chef, ori intra in prima cabina de telefon. Problemele lui ramin insa, si chiar si modul in care sint rezolvate: prin revolta, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Exista voci care se intreaba de ce totusi a avut romanul un succes atit de uimitor, in toata lumea si, deja, de atitia ani. In fond, nu e singura carte care-si pastreaza prospetimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat intr-o scurta prezentare. Poate, pur si simplu, e o carte foarte-foarte buna. Atit. Alaturati-va milioanelor de tineri care au citit-o si veti intelege."

Concurs

Un nou concurs cu o multime de premii pe situl Jully with love. Daca va tenteaza ce vedeti mai jos, atunci intrati aici.

Premiul 1

Fond de ten Estee Lauder Maximum Cover, light/medium

Lip balm strawberries & milkshake

Eye shadows

Premiul 2

Rimel YSL

Luciu de buze Calvin Klein

Eye shadows

Premiul 3

Went n Wild I- sparkle , fard

Premiul 4

Went n Wild I- sparkle , fard

Premiul 5

Estee Lauder Lip gloss

Premiul 6

Stila – eye shadow

Premiul 7

Kiko lac de unghii

Premiul 8

Rimmel lip gloss

Premiul 9

Bourjois – lac de unghii

Premiul 10

Bourjois lipstick

Premiul 11

liquid lipstick

Premiul 12

Barry M lac de unghii

Premiul 13

Bourjois lip balm

Premiul 14

Rimmel lip gloss

OPERA time - Luciano Pavarotti

Adevarul e ca am auzit de mult de el, Pavarotti e un nume foarte cunoscut, stiam si ca el a cantat opera, dar nu stiam daca a trait in secolul nostru, sau a fost un fel de Mozart.
Imi place muzica de opera, imi place sa merg la Opera, desi fac asta extrem de rar, cam o data pe an, pentru ca nu-mi place sa merg singura si sunt tare rari cei care vor sa mearga si nu se plictisesc dupa primele 20 de minute.

Asta seara insa l-am descoperit pe Luciano Pavarotti in muzica. Sunt insa zeci de melodii pe care mintea noastra le-a auzit, daca nu in Tom si Jerry, atunci...prin diferite filme sau, pur si simplu, din intamplare.
Luciano Pavarotti s-a nascut 1756 la Modena, in nordul Italiei si a murit in 2007 tot la Modena. A concertat si in Romania pe 11 august 1999, in Piata Constitutiei, Bucuresti.

Enjoy the opera,
`miku

Am fost al 5,637,231,392 locuitor in viata al planetei

Am vazut azi pe PRO TV ca exista un sistem ce poate spune al catelea locuitor al planetei [si multe altele] esti sau ai fost cand te-ai nascut. Ei bine, cam asa stau datele:
In momentul in care m-am nascut, am fost al 5,637,231,392 al planetei, dar a 80,905,916,662 persoana care a trait vreodata in istorie. 

Cat m-am invartit eu pe acel site, cica populatia a crescut cu 1,750 persoane.

Deci...in curand pamantul o sa explodeze de atatia oameni. De unde explozia asta de populatie? Pai, de prin `80, de cand s-au tot descoperit medicamente pentru boli care duceau la deces, sunt putini care mai mor, de exemplu, de plamani. 

Chiar si cancerul poate fi vindecat daca-i intr-o stare incipienta.

Puteti intra aici si vedea al catelea ati fost. :D

Enjoy our world,

`miku

Wish you were here

Ain`t no sunshine

Ceas japonez

Am intrat aici aseara, dar nu-mi aduc aminte cum. Cert e ca am stat vreo 5 minute si m-am uitat la imaginile ce tot apareau pe acolo:))
Chiar si azi:))
Interesata ideea:d Plus ca eu habar nu aveam ce ora e la ei; deci asa pot afla oricanD ora, minutul, secunda:D

Enjoy the orient,
miku

Maxima zilei: egalitate

"Toti suntem egali, dar unii sunt mai egali ca altii."

Gheisele - intre mit si realitate

Gheișele - între realitate și mit

“Chireba koso                                      

Itodo sakura wa                                       

Medetakere                                           

Ukiyo ni nani ka                                     

Hisashikrubeki”    
                                

“Chiar mai minunate sunt

În căderea lor,

Florile de cireș.

Dăinuiește oare ceva

În această lume a suferinței?”

Povești despre Ise, capitolul 82 (secolul al IX-lea)

Pentru noi, europenii și toți ceilalți din afara influenței asiatice japoneze, gheișele sunt pur și simplu niște femei de lux, care par să se îmbrace într-un mod ciudat, care par să-și picteze fața precum niște măști de teatru și care își pierd timpul și viața într-un mod ireal diferit de al nostru.

Nu este de mirare că s-a ajuns la o asemenea definire a unei gheișe, și anume “prostituată”, pentru că după cel de-al doilea război, multe dintre tinerele femei pretindeau că sunt gheișe și, pentru a câștiga bani, ele ofereau favoruri sexual militarilor americani.

Dar o geiko, adică o gheișă, sau o maiko, o gheișă ucenică, este de fapt atât de diferită de aceast sens dat de cei din afara Japoniei, că noi nu am putea înțelege cu adevărat menirea lor decât dacă am fi cu adevărat parte din comunitatea lor.

Începând cu secolul șaptesprezece, gheișele au dezvoltat un adevărat cult, adevărate cartiere și case de ceai, fiind guvernate de strictețe, ordine și artă. E adevărat că ele sunt dansatoare, dar dansul lor nu se aseamăna cu nici-un dans european. Mișcările lor încete, sau dimpotrivă, frivole, la care se adaugă kimonoul, frumos împodobit, și coafura în stil wareshinobu, în niciun caz nu ne inspiră acel aer senzual ce ele doresc a-l insufla. De fapt, doar băbații japonezi par să fie fascinați cu adevărat de ceremonia ceaiului, de ușoara și seducătoarea mișcare și ridicare a mânecii în timp ce o tânără maiko toarnă sake, un vin de orez foarte tare.

Liza Dalby, autoarea romanului “Gheișele”, pe lângă multe alte articole, documentare și interviuri, scoate în evidență acest lucru. "Conceptia conform careia gheisele sunt doar niste supuse ale clientilor, indeplinindu-le orice capriciu, nu reprezita decat un stereotip creat in afara Japoniei. Singura indatorire legata de ideea de "a servi" a unei gheise este aeea de a oferi sake oaspetilor, iar aceasta are mai curand o valoare ritualica decat una functionala. Mai mult, este o dovada de curtoazie ca fiecare client servit sa ii ofere inapoi, la randul sau, o ceasca plina de sake fiecarei gheise."

Liza Dalby este de asemenea prima gheișă americană din lume.

Cine nu a auzit de celebrul film „Memoriile unei gheișe?” Pot spune că el respectă o mare parte din ideea cărții, dar nu respectă îndeaproape viața reală de gheișă. Arthur Golden, autorul romanului „Memoriile unei gheișe” s-a inspirat de fapt din viața unei gheișe celebre, poate chiar cea mai celebră din câte a cunoscut Gionul, cartierul care încă educă cele mai bune geiko și maiko din Japonia, cartier al bine-cunoscutului oraș Kyoto. Adevărata gheișă, pe nume Mineko Iwasaki, a renunțat la viața de gheișă la douăzeci și nouă de ani, pentru a avea o viață de familie, iar astăzi duce o existență liniștită, dar împlinită, într-o suburbie a Kyoto-ului.

Ea a scris „Adevărata viață de gheișă”, roman memorialistic ce evoca de fapt multe adevăruri din interiorul caselor de gheișe, interior ce rămăsese de secole neatins.

Mineko povestește despre cum și-a început pregătirea la infima vârstă de cinci ani; avea drepturi, dar avea și îndatoriri. Pe atunci, multe familii își vindeau fetele pentru a devenii gheișe, datorită lipsurilor materiale enorme. Mineko însă a fost aleasă de patroana casei de gheise, în japoneză numită okiya, pentru a deveni o atotori. Dacă patroane unei okyia nu avea un copil pentru a fi moștenitor, atunci ea căuta unul, de fapt, o fată, pentru a o desemna moștenitoare. Atotori înseamnă de fapt, moștenitoare. Mineko, cu ochii de un negru perfect conturat, un păr la fel de negru ca al Abei-ca-zăpada a noastră, cu buzele frumos arcuite, ea a vrăjit-o pe patroană, iar aceasta s-a hotărât să o ia pentru a o instrui în arta gheișelor.

După multe rugăminți, părintii lui Mineko au acceptat să o dea, deși deja dăduseră două fete și nu-și mai doreau acest lucru.

Și astfel, ea și-a îneput pregătirea. A învățat să danseze, să cânte, să deosebească chimonourile, să știe cum să poarte o conversație, să fie inventivă și mai ales, să fie o companie plăcută, o bună povestitoare.

Hanamachi, cartierele de gheișe, sunt din ce în ce mai goale. Puține sunt cele care vor să practice această artă în secolul douăzeci și unu; dar există multe diferențe ce atrag privirile de departe. În Japonia, țara modernității, țara electronicelor, gheișele sunt singurele care continuă să meargă cu ricșa, de altfel, în Tokio nu au mai rămas mai mult de 25 sau 30 de ricșe, iar bărbații din Asociația ricșelor nu vor transporta niciodată pe altcineva în afară de gheișe.

Istoria și realitatea gheișelor este complexă. Nu poți învăța niciodată totul despre ele, așa cum nu poți învăța totul despre orice, oricât de neînsemnat ar fi. Dar tradiția japoniei, îmbinată cu modernismul actual par să creeze un adevărat cult.

Haideți să admirăm țara cireșilor în floare, haideți să ne pierdem în trecut și să devenim una cu timpul.

Articol pentru revista liceului. Voi continua sa scriu insa, pentru ca vreau sa fac un fel de documentar. Voi posta putin cate putin.

Enjoy the fiction,

`miku

"Vampirii Sudului" de Charlaine Harris [volumele 1, 2 + sezoanele 1, 2]

Am cumparat, asa cum multi au facut-o, cu revistele Bravo si Bravo Girl seria Vampirii Sudului. De fapt, am cumparat doar cele patru carti ce au aparut pana acum, maine urmand sa cumpar vol. 5.
Trebuie sa spun ca nu mi se pare o serie spectaculoasa. Dar este o serie atragatoare. Avand in vedere ca [idioata de mine!] am vazut sezoanele 1 si 2 in acelasi timp in care am citit si cartea, de fiecare data cand ma reapucam sa citesc din carte, trebuia sa recitesc ultimele pagini pentru a-mi da seama ce se intampla de fapt in carte, pentru ca mai mereu serialul imi ramanea in minte.
Daca in primul sezon am vazut zeci de replici din carte, lucru care m-a mirat, in cel de-al doilea totul s-a cam schimbat. Multe elemente au fost schimbate si exagerate, ba chiar au fost introduse scene care, dupa parerea mea, nu au nici-o valoare artistica.
Bine, nici sezonul 1 nu a dus lipsa de scene exagerate, dar sezonul 2...
Cartile insa sut mult mai temperate, [ma rog, prost spus, ca nici cartile nu-s prea...dar in comparatie cu serialul...] si ametitoare.
In serial, Tara este cea mai buna prietena a lui Sookie; in carte nu au nici-o tangenta, sau daca au, e un aslaba, scurta si pricajita.
In serial imi place de Jason, in carte e cam absent si pare mai temperat. In general, Eric, al carui nume chiar il reprezinta, [mie Eric imi inspira un blond inalt si tare palid :)), cel putin litera "E"] este chiar bine venit. Imi place ca o iubeste pe Sookie, daca o fi dragoste ce simte el.
Nu-mi place ca arata prea mult realitate, adica zilele trecute m-am surprins intrebandu-ma daca dragostea inseamna pana la urma doar sex in zilele noastre.
Bill...marele Bill Compton. In serial ma amuza diferenta de inaltime dintre el si Eric. Bill e de moda veche, el iubeste si nu inseala, desi la sfarsitul sezonului 2 vrea sa dea impresia ca asta face, de fapt, nu din propria initiativa.
El ar apara-o pe Sookie cu propria-i viata [romaaaantic al secolului 19] si Sookie stie foarte bine asta, pentru ca e la fel de nasabuita si la fel ar face si ea. [si probabil toti indragostitii cu adevarat din romanele de acest gen (imi aduce aminte de cuplul Edward-Bella; chiar asa, cand apare filmul Breaking Down 1?)]
Intr-un timp am vrut sa nu mai cumpar aceasta serie, ma gandeam ca si asa nu ma atrage prea tare. Dar totusi nu sunt carti pe care sa nu le pot citi, asa ca daca tot e oferta cu revistele si daca tot m-am apucat sa le iau, voi continua sa le iau.
Abia astept insa sa vad ce mai baga cei de la Bravo dupa aceasta serie; mie mi-a placut mult seria Fortele raului absolut, as mai vrea ceva in genul acesta.

In fine, n e o serie rea. Dar nu sunt eu o fana inflacarata a cartilor vampiresti. Imi plac mai mult cele ale lui Stephenie Mayer, prin comparatie, pentru ca nu au atata violenta [yeah, cat de stupid a sunat asta?] si au ceva mai mult romantism. [romantica din minte spune asta, va sugerez sa nu o bagati prea tare in seama ca o sa se simta mare si tare si-apoi nu ma mai lasa sa citesc carti dark].

Asa, un lucru care mi-a placut, dar m-a si stresat [si inca o face] este ca in titul fiecarui volum exista un derivat al cuvantului moarte: moartea, morti, mortilor etc.
Enjoy the fiction,
`miku

Doua sute de postari!

YAY! Am ajuns la 200 de posturi pe blog:X
Adevarul e ca am postat in aceasta toamna, adica in ultimele 2 luni cat nu am postat in cele 6 luni, adica din februarie pana in august; februarie-august: 85, septembrie-octombrie 99.
Deci wow wow wow:)) M-am intrect pe mine insami.
Nu eram eu blogger addicted, dar m-am cam obisnuit sa scriu mereu cate ceva pe aici si acum scriu cam intotdeauna si cam despre tot ce imi atrage atentia.

So, este aproape Halloweenul, si desi eu nu-l voi sarbatorii ca americanii, voi fi bucuroasa sa ma uit la ceva filme cu aceasta tema si sa citesc in continuare blogurile voastre.

Nu prea mai am eu timp sa citesc atat de repede, dar de citit tot citesc. Scoala ma omoara; incet si sigur.
Imi rapeste tot timpul meu pretios de somn, tot timpul in care as putea face orice altceva in afara invatatului. Bai, si macar de-ar fi un invatamant bine pus la punct.
Dar cand nici macar profii nu sunt interesati...se mai si mira de ce nu invatam noi.
In fine, nu ma apuca acum ca nu ma mai orpesc:))
Si nu de alta, dar chiar trebuie sa ma uit peste lectia la Stiinte, ca ma asculta maine si...am nevoie de note mai mari, daca vreau sa intru la Jurnalism. Fir-ar sa fie ea de viata in Ro.
Succes intr-ale voastre si nu va pierdeti speranta! [si tineti-mi pumnii sa nu mi-o pierd nici eu]

Enjoy everything, [don`t forget, don`t enjoy Ro-only exception - fukin` comunist contry, fukin` stupid sistem, fukin president, fukin` education, fukin`...]
`miku

Motivul pentru care merg mai departe

Se spune ca atunci cand cazi, trebuie sa te ridici. Ei bine, ce se intampla cand nu poti sa te ridici singur? Cand esti prea ranit, cand sangele se strange in jurul tau, cand nici macar nu mai poti sa te plangi, pentru ca durerea e prea mare?

Ce poti face atunci?

Va spun eu: nu poti sa faci nimic. Esti ca pe un camp minat, daca faci o miscare gresita, "pamantul te ataca". Spun pamantul, pentru ca pamantul reprezinta factorii diversi, in cazul nostru, cei din afara. Vedem pamantul care  ne arde, nu vedem cine l-a facut sa fie asa. Vedem ce vedem si credem ce credem.

Si daca stam pe un camp minat, daca nu avem voie sa facem nici-o miscare, pentru ca orice miscare inrautateste situatia, ce e de facut?

Putem noi sa stam pur si simplu si sa asteptam ajutoare?

Ce ajutoare? Oare vor veni candva? Oare macar exista ajutoare? Oare nu au murit si ele? Oare nu sunt si ele inconjurate de acelasi pamant minat, asteptand la randul lor ajutor?

Ce putem face?

Poate e ceva de facut, chiar si atunci cand si visele par indepartate.

Speranta, care nu ne lasa niciodata. Oamenii nu renunta la speranta, oricat de rau ar ajunge.

Speranta e motivul pentru care 90% dintre oameni nu-si iau viata; pentru ca, nu-i asa, suntem cu totii intr-un secol al vitezei, al schimbarilor, al plangerii, al nimicniciei, al non-repaosului...

Asa ca sa continuam sa speram. Maine va fi o zi mai buna ca azi, iar poimaine, chiar de maine va fi rea, poimaine va fi mai buna.

Enjoy the lightness,

`miku

Concurs

Un concurs foarte frumos pe blogul Laurentzyu`s Books, unde se poarte castiga cartea "Nu plange sub clar de luna" de Heather Davis. Cu ocazia Halloweenului, trebuie sa creati o poveste in tema.
Intrati aici pentru detalii.

Enjoy the competition,
`miku

A cincea ora de JAPONEZA

Am zis bine? E a 5-a? Nu pot sa cred ca am ajuns deja la a 5-a ora! Sunt atat de fericita, pur si simplu ador japoeza. Daca as castiga la loto, pe cuvant ca m-as muta in Japonia. Chiar acum as lua primul avion si as zbura direct acolo.

Bine...daca stau sa ma gandesc mai bine, nu m-as muta in Japonia. Mai intai as vizita cam tot ce se poate vizita, apoi m-as gandi la o tara care mi se potriveste. Si cred ca e America, pentru ca "tara tuturor posibilitatilor" probabil mi-ar oferi mai multe posibilitati de dezvoltare.

In orice caz, in aceasta ora de japoneza am invatat verbul a fi.
Este chiar simplu, am retinut ca la interogativ se pune la finalul propozitiei afirmative "ka" si astfel se exclude semnul intrebarii.

"a fi" la timpul prezent afirmativ:

desu = sunt / este

"a fi" la timpul prezent negativ:

dewa arimasen ori ja arimasen = nu sunt / nu este

+++++++++++++++++++++

Examplu dialog:

Sunteţi Domnul Tanaka?

たなかさん　ですか。

Tanaka-san desu ka.

Pronuntie: Tanaca san desca?

Da, sunt Tanaka.

はい、たなか　です。

Hai, Tanaka desu.

Pronuntie: Hai, Tanaca des.

Sunteti student, Domnule Tanaka?

たなかさんは　がくせい　ですか。

Tanaka-san wa gakusei desu ka.

Pronuntie: Tanaca san ua gacusei desca.

Nu, nu sunt student, lucrez la o companie.

いいえ、　がくせい　では　ありません。　かいしゃいん　です。

Iie, gakusei dewa arimasen. Kaishain desu.

Pronuntie: Iie, gacusei deua arimasen. Caişain des.

+++++++++++++++++++++

Vocabular pentru acest articol:

Hai [pronunţie: "hai"] = Da

Iie [pronunţie: "iie"] = Nu

gakusei [pronunţie: "gacusei"] = student

kaishain [pronunţie: "caişain"] = angajat la o companie

Enjoy the orient,

`miku

Visul unei nopti de vara - William Shakespeare

Visul unei nopți de vară, conform originalului din engleză, A Midsummer Night's Dream este o comedie romantică a dramaturgului englez William Shakespeare, scrisă cândva în mijlocul anilor 1590. Acțiunea prezintă aventurile a patru iubiți din Atena și a unui grup deactori amatori într-o pădure luminată feeric de Lună și relațiile care se creează între personajele umane și spiridușii care locuiesc în pădure. Astăzi, această piesă este una dintre cel mai jucate comedii ale Marelui William.
Aici e un mic fragment:

"LYSANDER

Demetrius loves her, and he loves not you.

DEMETRIUS

[Awaking] O Helena, goddess, nymph, perfect, divine!

To what, my love, shall I compare thine eyne?
Crystal is muddy. O, how ripe in show
Thy lips, those kissing cherries, tempting grow!
That pure congealed white, high Taurus snow,
Fann'd with the eastern wind, turns to a crow
When thou hold'st up thy hand: O, let me kiss
This princess of pure white, this seal of bliss!

HELENA

O spite! O hell! I see you all are bent
To set against me for your merriment:
If you we re civil and knew courtesy,
You would not do me thus much injury.
Can you not hate me, as I know you do,
But you must join in souls to mock me too?
If you were men, as men you are in show,
You would not use a gentle lady so;
To vow, and swear, and superpraise my parts,
When I am sure you hate me with your hearts.
You both are rivals, and love Hermia;
And now both rivals, to mock Helena:
A trim exploit, a manly enterprise,
To conjure tears up in a poor maid's eyes
With your derision! none of noble sort
Would so offend a virgin, and extort
A poor soul's patience, all to make you sport. "

Si traducerea:

"LYSANDER

Demetrius pe ea o îndrăgeşte !

DEMETRIUS

(Deşteptîndu-se)  Helena ! Zînă ! Chip dumnezeiesc !

Cu ce pot ochii să-ţi asemuiesc? Mai tulbure-i cleştarul, pasămite;

Ţi-s buzele cireşe parguite, Ce-aşteaptă o-nfocată sărutare,

Şi neaua de pe Taurus îmi pare Mai neagră decît penele de ţarcă.

Fiindcă mana ta mai albă-i parcă. Dă voie

gurii mele să-ţi sărute Pecetea frumuseţii ne-ntrecute !

HELENA

O, iad ! O, chinuri grele ! Văd prea bine Că v-aţi legat să faceţi haz de mine. De-aveaţi un dram de bună-cuvinţă, M-aţi fi scutit de-această umilinţă.

Nu vi-i de-ajuns că mă uraţi cumplit ? Acuma şi-n batjocuri v-aţi unit ? Vi-i chipul omenesc, precat se pare;

O, fiţi la fel de oameni şi-n purtare ! Zadarnic mă slăviţi peste măsură, Cand inima v-o ştiu mocnind de ură...

De dragul Hermiei vă învrăjbiţi, Şi-acum vă-ntreceţi să mă umiliţi. Ispravă-i asta, faptă de bărbaţi, Obrajii mei în lacrimi să-i scăldaţi ? Un om de neam bun n-ar cuteza

Să rîdă de durerea altcuiva,

Cum rîdeţi voi acum de-obida mea.

LYSANDER

Demetrius, eşti necinstit şi rău : Că Hermia ţi-e dragă, ştiu şi eu. De-aceea-ţi jur, mi-e cugetul curat, Ţi-o las, căci o iubeşti cu-adevărat.

Şi-n schimb îţi cer atata doar: fă-mi parte

De dragostea Helenei pan' la moarte !

HELENA

Batjocură, ţi-s vorbele deşarte !

Mie mi se pare ca in engleza suna mult mai bine.

Enjoy the classic,

`miku