Lana del Ray - Chelsea Hotel no. 2

Paloma Faith - Beauty of the end

So I write this letter

That I'll never send

Just so I remember

The beauty of the end

And I write this letter

To my long lost friend

So it stays with me forever,

The beauty of the end.

Falling never hurts but landing does.
-m.

măi oameni buni, voi ați văzut ce s-a ales de hi5?

Mai țineți minte acea platformă colorată care ne ținea in touch prin generală și la începutul liceului? Unde puneam poze și dădeam comentarii tâmpite, unde ascultam și postam muzică? Era un fel de pre-facebook.

Azi dimineață a bătut-o gândul pe M. să își caute contul de hi5, să vadă dacă mai există. L-am căutat și eu. Fotografiile încă sunt acolo, dar în rest nu mai seamănă cu nimic din ce era. A devenit un fel de platformă de online dating, cu un joc ceva cam tâmpit numit Pets, unde poți cumpăra și vinde oameni (prieteni) cu bani virtuali. [!!!]

Ideea e că arată oribil. Și că... mă întreb ce se va alege de facebook peste ani. 

Dar dacă tot am ajuns aici, să vă arăt și niște poze cu mine de prin clasa a 6-a ~ 7-a. 

miku-

echilibru, chirilă

„ Într-o cameră cu pereți de lapte cald

Fără tavan

Întins pe spate privesc cerul senin.

Stelele nu sunt stele, ci găuri într-o catifea neagră care ne desparte de o altă lume, luminoasă.

Stau cu tine în pat, iubita mea, ți-e trupul umbre și alb de reflexele laptelui luminat de lună.

Dacă te ating, atingerea e atât de cumva, încât pare că mă ating pe mine.

Pe mine mă mângâi dacă te mângâi pe tine, iubita mea.

Aș putea să-ți fac un ceai negru cu lapte. N-am nevoie decât să scobesc cu ceașca în pereții casei noastre fără tavan... ”

Tudor Chirilă, Exerciții de echilibru, pag 279

Gregorian - Voyage Voyage

cine se mai uită la violetta?!

Eram cu M. în metrou și am auzit discuția a 2 fete de vreo 13-14 ani. La un moment dat una a deschis subiectul Violetta (serial de pe Disney), cum că soră-sa o adoră pe Violetta și are nu știu câte postere cu ea. Cealaltă îi dă replica: cine se uită la Violetta? e așa nașpa!
Eu și M. ne uităm una la alta, mai să ne bufnească râsul. Vinovate, ce-i drept, ne mai uităm din joi în Paști (probabil ne-am uita mai des dacă am avea T.V. :)) ).
Mai vorbesc ele ce mai vorbesc, apoi revin la Violetta.
– Măi, dar Leon e așa enervant etc etc etc
– Da, știu, dar pe mine mă enervează aia brunetă etc etc etc
Mă uit la M., ea se uită la mine, ne bufnește râsul.

Poate că ipocrizia e prea mare, dar îmi aduc aminte de perioada asta a adolescenței. Când vrei să fii cool, dar de fapt ești penibil. Eh. :))

-miku.

ăsta e sfârșitul? ce naivă! cafea și japonezărisme

' toate ideile astea. nu mai pot să scriu. se vede și pe blog. panică. s-a terminat totul în 2011, chiar când a început? '

Uite ce prostii îmi trec prin cap din cauza vremii. Plouă continuu, e un fel de furtună afară și având în vedere geamul deschis, sunetul amplificat îmi inspiră un thriller. Și imaginați-vă că mă gândesc la toate scenariile astea apocaliptice cu finalul blogului și finalul versurilor, prozei. E drept, n-am mai scris demult ceva cap-coadă, am început zeci de povestioare pe care le-am lasat baltă în medie după vreo 10-15 pagini. N-are rost să scrii la ceva ce nu te atrage, ar fi forțat. Prostia mea stă în faptul că am idei pe care nu mai sunt în stare să le scriu. Ca atunci când ai un lapsus. Pur și simplu știi că e acolo, îți stă pe limbă, dar nu îți poți aminti orice ai face. Și am cam încercat orice mergea înainte: vin, bere, vodcă, noapte, frig. Habar n-am ce s-a întâmplat; poate că într-un fel e sfârșitul. Sau e doar un gap lung, de prin 2011 încoace. O fii, n-o fi. Multe persoane mă întreabă dac-am mai scris ceva. Nu mai merge așa. Sunt prea rațională în scris acum și asta-mi scade enorm plăcerea de scris. E vina facultății. Parcă mi-ar fi spălat imaginația. A dat două rotații și gata, nu mai pot să scriu nimic. Până și blogul s-a cam uscat. Mă rog, mai sunt și zile bune, ca asta, când îți aduce cheful de scris acțiunea de a mânca smochine și curmale. Mă chinuiam să scot sâmburele unei curmale, când mi-a scăpat din mână. O iau pe următoarea, la fel. Și tot așa. Băi dă-l încolo. Cred că prea trăiesc în trecut. Mă pierd în viziuni și prezentul îmi scapă din mână. Gen, m-am îngrășat (prea multe curmale cred; nu-i bai, vine sesiunea). Nu am mai fost la H&M de o lună probabil. Și tot așa.
Punct și de la capăt. Prezentul cere un proiect la pedagogie și multă cafea.

enjoy coffee,
-m.

Armin van Buuren ft. Sharon den Adel - In and out of love

ete de-aia

"accentul bucureștean", care de fapt se bazează pe folosirea perfectului compus în locul perfectului simplu era problema când aveam eu vreo 9 ani; venisem și eu la soră-mea și tooooată lumea de aici vorbea cu perfectul compus; habar n-aveam eu pe atunci că ăla era perfect compus, dar simțeam ceva și am interpretat acel ceva ca un fel de superioritate în vorbire; adică nu-mi plăcea; nu-mi plăcea pentru că era ceva mai ne-sentimental, mai îndepărtat de persoana în cauză, un fel de vorbit politicos exagerat – pe asta mi-o amintesc: "ți-a plăcut muzeul antipa?", în timp ce eram concentrată să mă uit peste revista princess, o adevărată plăcere la vârsta aia; acum mi se pare ciudat că persoane din B. folosesc perfectul simplu, iar eu folosesc perfectul compus mai tot timpul; adică m-am prostit deliberat, că perfectul simplu e perfect în regulă, ba chiar corect gramatical; prostirea mea se datorează oricum unei adaptări ciudate; într-a 5-a eram într-o tabără unde erau persoane din mai multe părți ale țării - în scurt timp am început să prind accentul moldovean, care s-a dus oricum la fel de ușor cum a venit

miku

obsesii

kings of leon guano apes no doubt scorpions sting bee gees modern talking the cure depeche mode gregorian plumb unsun him nightwish perfume within temptation sarah brightman ancafe metallica blink182 nirvana  red hot chilli pappers carly rae jepsen enya queen
blog drinks little black dress orchid purple sea red ats
ș.a.m.d.

m.

Metallica - Nothing Else Matters

Avril Lavigne - Wish You Were Here

shall I burn that flower, that piece of paper?

mmmiku

instantanee

# cele mai bune idei vin pe budă
# momentul în care stai pe scaun la birou și îți aduci aminte că ai o temă; caietele sunt la vreo câțiva metri distanță; întinzi mâna, te întinzi puțin și cu corpul, dar n-ajungi, așa că lași pe altă dată
# am vreo 15 examene. să mă uit la the carrie diaries sau la the vampire diaries? dacă nu te gândești la ce e rău, nu te poate răni. :]]
# ziua în care ai mutat mobila dintr-un loc în altul al camerei și la final ajungi de unde ai plecat, pentru că e cea mai bună opțiune
# V.: nu pleca de la cursul ăsta că sigur nu te mai întorci!
eu: ba mă întorc, las' că vezi tu!!!!
V.: ok...
eu, peste 40 de minute: V., nu mai vin la ultimul curs

-m.

07:07

Eram ieri în tren și mă gândeam că ne învârtim într-un cerc. Un fel de cerc lung, cu bube pe care ori le tratezi, ori te infectezi. Unele sunt mai mici și chiar dacă nu sari peste ele, infecția pe care ți-o dau nu e mortală. Nu te ucide faptul că n-ai cumpărat acea rochie sau acele sandale (pentru că nu mai aveau mărimea ta), dar sunt unele mari, cu puroi, în care te cam împotmolești și nu mai vezi drumul spre ieșire. Sau chiar dacă dibuiești ceva, o altă mâzgă se hotărăște să sară pe tine și uite-așa te afunzi din ce în ce mai tare și nu mai vezi linia cercului, ci îți rămâne în minte ca o idee, un ideal pe care n-o să-l mai poți avea niciodată.

-m.

fumezi?

Merg la control alergologie (am alergie la praf și pisici - ironic, pisici, iar alergia se extinde către astm). Care-i primul lucru pe care mă întreabă doctora? Te-ai apucat de fumat? Nu, zic. Încerc să fiu rațională.
Chiar ieri vorbeam cu A. despre cât de mare e tentația asta. Mă rog, e cam pe același plan cu a lua un cățel și a vizita Tokyo-ul. Dar nu, ăsta să fie singurul lucru pe care să nu-l fac în viață. Ce-ar fi viața fără niște limite? :]]

-m.