"Și poate suntem gata s-o spunem și să zâmbim cu un dram de compasiune și de consolare când vedem că păsăruica se întoarce, se duce direct la retrovizor, începe iar să se izbească zadarnic, sare pe margine, coboară și își ia zborul îndărătnică, halucinată, îndrăgostită. Doar atunci simțim, doar atunci ne dăm seama că ăsta nu e un simulacru în care căutam doar o analogie cu condiția noastră solitară de oameni, de Narciși izolați și excepționali; acum înțelegem că tot ce vedem poate fi spus cu cuvintele care ne păruseră numai acelea de pe partea noastră și că Narcis poate avea aripi sau solzi sau alitre sau ramuri, dar și memorie și dorință și iubire. Pe neașteptate, ne simțim mai puțin separați de freamătul zilei; oglinzile noastre cheamă și reflectă alte imagini, se joacă cu alte dorințe, susțin alte speranțe; nu suntem excepția, Narcis în chip de păsăruică repetă același joc nesfârșit în micul său iaz de mercur, în amăgirea sa de iubire ce cuprinde întreaga lume și făpturile ei."
Pagini neașteptate, Julio Cortázar; trad. și note de Tudora Șandru Mehedinți: ed. îngrijită de Aurora Bernárdez și Carles Alvarez Gariga. – Iași, Polirom, 2010, p. 243
Pagini neașteptate, Julio Cortázar; trad. și note de Tudora Șandru Mehedinți: ed. îngrijită de Aurora Bernárdez și Carles Alvarez Gariga. – Iași, Polirom, 2010, p. 243
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu