„Salut, tu unică fiolă,
Pe care cu evlavie o iau și cu ardoare.
În tine eu cinstesc umana artă și inteligență.
Tu, a suavelor adormitoare seve chintesență!
Extract plăcut al tuturor puterilor omorîtoare,
Dovadă fă stăpânului de-a ta favoare!
Te văd, se liniștește suferința,
Te iau, se domolește străduința.
Mareea duhului, scăzând, s-a-ntins,
Pe marea-naltă iată-mă împins.
Oglinda apei strălucește-n lung și-n lat,
Spre noi limanuri sînt chemat.”
Pe care cu evlavie o iau și cu ardoare.
În tine eu cinstesc umana artă și inteligență.
Tu, a suavelor adormitoare seve chintesență!
Extract plăcut al tuturor puterilor omorîtoare,
Dovadă fă stăpânului de-a ta favoare!
Te văd, se liniștește suferința,
Te iau, se domolește străduința.
Mareea duhului, scăzând, s-a-ntins,
Pe marea-naltă iată-mă împins.
Oglinda apei strălucește-n lung și-n lat,
Spre noi limanuri sînt chemat.”
„Faust”, Goethe, Editura pentru literatură, traducere de Lucian Blaga, 1962, București, p.36
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu