feelingless bitch

cam așa (titlu) m-am simțit în ultimele luni. cam de prin martie, cred, când s-a întâmplat un căcat și sentimentele mele au decis absolut singure și nesilite de nimeni s-o ia pe-o cale foarte... platonică. adică s-au oprit. e ca și cum te scremi atunci când ești constipat. nu merge, nu merge, nu merge. și nu e vina ta, nu e vina celui/celei din fața ta, pur și simplu nu-ți mai vine. s-a dus, e dus, va fi dus și nici măcar red poate schimba asta. odată ce te-ai plictisit de oameni, nu mai scapi de chestia asta. te vei plictisi din ce în ce mai mult de ei, până când... nu știu încă, dar probabil o să vă anunț curând. am zis că n-o să fac nimic săptămânile astea două până la facultate. adică n-o să bag oamenii în seamă, adică o să stau în casă. n-am citit decât jumate dintr-o carte de 300 de pagini de cărtărescu și un sfert din "pervertirea". într-o seară am început cu red să bem vin. de obicei, alcoolul deblochează chestii. am băut destul, dar n-a mers. mai degrabă m-a luat o stare de vomă, nu mâncasem nimic. ieri am băut 4 pahare de apă, 2 căni de ceai, 1 shot de wiskey, unele după altele. mi-a luat vreo 10 minute cred. nu știu de ce am băut wiskeyul ăla. poate să schimb gustul de la ceai. excesele nu mai au efect. nimic nu mai are efect. se duce totul prea repede, nu mă mai acaparează cu totul ca pe vremuri.

o fi timpul pentru parașutism? da' și ăsta se duce repede.

m.