între câteva like-uri, de fapt nu ne cunoaștem (cu toate că ne știam cândva)

Mă întreb ce e cu toată amețeala asta
care a cuprins mapamondul; încet-încet și pe mine.
Îmi e cald, îmi dau bluza jos,
mai dau câteva like-uri,
apoi îmi dai și tu câteva
și eu mă întreb: măcar știi ce am spus aici? acolo?
E doar așa, de complezență?
Pentru că scriu eu, pentru că ne cunoaștem.
Doamne, dar ne cunoșteam atât de bine cândva!
Mă gândesc că atunci când o să fim față în față nu o să am ce să-ți spun:
dacă-mi vor plăcea ochii tăi, voi vrea să îți dau un like,
apoi să dau scroll mai departe, cumva să mă debarasez de tine.
Vom fi doi oameni, față în față, dar despărțiți de două monitoane în miniatură,
de parcă am fi muți și orbi și surzi fără like-uri și share-uri.
Mă simt de parcă l-aș cunoaște mai bine pe el, cu care vorbesc 5 minute într-o seară,
decât pe eu-tu-noi de două vieți încoace.
Ce spui?
Dacă îmi dai și acum like e clar:
viitorul nostru e la fel de real precum o pereche de chiloți la mâna a doua
și crede-mă, eu nu cred că existe așa ceva.

M.
P.S. e necesar de menționat că tema poeziei nu e nici pe departe iubirea; just in case