Cum am ajuns la Facultatea de Litere

De cele mai multe ori aleg drumul greu. Nu aleg drumul greu însă pentru că aș fi vreo fanatică a muncii sau vreo persoană care să meargă după dictonul "muncești din greu și obții ceea ce vrei", ci pentru că sunt leneșă și îmi e greu de la început să fac un lucru cât e încă ușor. S-a întâmplat să intru la Litere la facultate așa cum s-a întâmplat să intru la filologie în liceu.

Atunci când răsfoiam broșurile cu ofertele liceelor, la finalul clasei a 8-a, am găsit profilul Pedagogic al aceluiași colegiu la care am absolvit Filologia. Nu mai știu exact circumstanțele prin care m-am decis să mă înscriu pentru probele care se dădeau ca să intrii la Pedagogie (muzică, română și sport), o mare parte din decizie au avut-o ai mei, pentru că eu eram nehotărâtă. Bineînțeles, deși m-am stresat pentru ele, probele au fost o nimica toată, iar departajarea s-a făcut tot în funcție de media de la Tezele Naționale (pe vremea aceea, adică 2008, se dădeau Teze Naționale) și eu nu am intrat. Am avut media 9.07 și s-a intrat până undeva în jur de 9.14. Da, detaliile mici fac diferența. Ai mei mă stresaseră tot anul să învăț, dar eu m-am apucat de învățat pentru mirificele Teze Naționale abia cu o lună înainte. Dacă aș fi depus un minim efort pe parcursul întregului an, aș fi intrat lejer la orice profil mi-aș fi dorit. După ce am văzut rezultatele la Pedagogie (cu vreo două săptămâni înainte de celelalte), m-am pus și eu pe treabă și am început să citesc broșurile liceelor. Aveam de ales între mate-info și filologie, științele naturii și stiințele sociale le-am eliminat din prima de pe listă. Prin urmare, când am mers la școală să completăm fișa de aplicare, am pus pe primul plan Filologia. Filologia, pentru că de când eram mică mi-a plăcut să citesc și să scriu. În I-IV citeam aceleași basme și povești în fiecare seară, astfel încât ajunsesem să memorez pasaje întregi – adoram basmele., iar la școală continuam toate fragmentele din manual cu câteva rânduri din capul meu beat.

Acum, în 2013, nu s-a schimbat nimic. Nu am lucrat mare lucru pentru BAC tot anul, abia în ultima lună m-am decis să tocesc la istorie, la română profa' de meditație și-a pus mintea cu mine și mi-a povestit fiecare operă în parte, iar la logică... legat de logică e altă poveste. Ideea e că mă gândeam că aș putea să intru la Jurnalism în București. Nu știu de ce alesesem Jurnalismul, adevărul e că nu se potrivește prea mult necesităților mele. Poate pentru că oamenii tot mă întrebau: unde o să dai? nu te-ai decis deja? ești a 12-a și nu știi unde o să dai?! Sigur că nu știu! Tocmai pentru că sunt a 12-a! Ce știe un om la 18 ani? Nu știe nimic. Nu am participat la niciun curs de-al facultăților, nu știu care mi s-ar potrivi, nu știu dacă mi-ar plăcea, nu știu ce aș putea face cu vreo facultate.

Concluzia e că întotdeauna am ajuns acolo unde trebuia să fiu. A fost bine la Filologie. Am putut scrie, am putut citi, am avut ore de română de specialitate, chiar dacă Doamna D. avea momente în care se purta ciudat și anormal, profilul a fost bun pentru mine. Din moment ce am intrat la Litere, mă gândesc că ar putea fi alegerea care mi se potrivește mie. Jurnalismul nu e de mine (1. nu am față de jurnalistă, 2. nu sunt omul potrivit la locul potrivit). Ați putea fi tentați să credeți că zic asta precum vulpea care, neajungând la struguri, a decretat că-s acrii. Nu e aceeași situație. În momentul de față asta cred, chiar cred că la Litere e locul meu. Nu știu ce voi crede peste o lună, peste cinci, în timpul anului universitar. Poate că voi avea divergențe exact ca în liceu, poate voi fi nervoasă, voi critica, dar momentan suntem în august și în curând o să plec la mare, deci cui îi pasă de ce rele se vor întâmpla în viitor?

with love,
– Miku