"Apoi am făcut așa, un fel de inventar a tot. M-am schimbat? Poate. Nu m-am schimbat? Într-un fel, nu. Nu conta așa mult. Niciodată nu aveam să nu mai fiu eu, niciodată nu aveam să mă pierd, niciodată nu aveam să fac compromisuri, să mă las călcat în picioare, să devin sclavul patetic al cuiva. Niciodată nu mă voi abține de la a spune ce gândesc, indiferent dacă asta rănește oameni. Niciodată nu voi înceta să simt, chiar dacă asta înseamnă suferință, pentru mine și pentru cei din jur. Dacă voi simți că trebuie să ucid, am să ucid. Lumea din jur poate să existe sau nu, poate să explodeze, poate să se ducă dracului sau, cum va fi cazul cel mai probabil, să se dezintegreze încet și să pută tot mai tare. Nimic nu va fi vreodată mai presus de mine, de tot ceea ce reprezint eu. Am înțeles atunci că asta mă făcea într-un fel nemuritor și, în plus, cea mai mișto ființă care exista pe lume. Singur eram liber. Dintotdeauna fusesem liber.
Apoi mi-am dat seama ce trebuie să faci. Care e singura cale. Trebuie să te retragi într-un loc închis, întunecos, îndepărtat. Să stai acolo și să te gândești la tine."
Apoi mi-am dat seama ce trebuie să faci. Care e singura cale. Trebuie să te retragi într-un loc închis, întunecos, îndepărtat. Să stai acolo și să te gândești la tine."
"Ani cu alcool si sex" de Cristina Nemerovschi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu