"Gheisele" de Liza Dalby

In primul rand vreau sa multumesc Librariei online Libris pentru aceasta carte minunata ce mi-a oferit-o spre recenzare.

In al doilea rand, vreau sa spun ca aceasta este cartea cea mai in detaliu despre gheise ce am citit-o pana acum, si o ador!

Gheisele sunt intruchiparea feminitatii, a frumusetii, a traditiei si a regulilor stricte. Pentru Europeni, occidentali in general, gheisele sunt niste simboluri ale japoniei, sau, in cel mai rau caz, femei de companie.
Dar in realitate ele sunt esenta artei intr-o stare pura. Dansul lor, miscarile gratioase, kimonourile colorate vag sau aprins, machiajul asemenator unei masti noh, toate acestea sunt elemente de o frumusete incantatoare in traditia nipona.
Kyoto, cel mai celebru oras datator de gheise, se imparte in mai multe cartiere. Printre cele mai celebre, Pontocho si Gion.
Liza Dalby, in aceasta carte, isi spune povestea vietii ei de gheisa, imbinand date din viata personala, trairile sale unice, cu cele ale celorlalte persoane japoneze, cu cele ale altor gheise.
Liza Dalby este prima gheisa americana. Pasionata de orient, de Japonia, de traditie si cultura, ea studiaza si ajunge sa mearga chiar intr-un cartier de gheise pentru a putea realiza documentare in stare reala.

Sunt atatea detalii care nu le-am putea descoperi in viata de zi cu zi decat daca am trai printre gheise, decat daca am manca cu ele, decat daca am gandi ca ele. Asa ca, in loc sa mergem chiar noi acolo, va propun sa cititi cateva fragmente frumoase:
"Purtarea chimonoului e unul dintre lucrurile care deosebesc gheisele de celelalte femei din Japonia. [...] Splendidul costum de ceremonie negru cu trena si cu decolteu la spate reprezinta vesmantul oficial al gheisei, dar, in realitate, ea nu il poarta prea des. Elementele chimonoului constituie de fapt un cod social."

"Conceptia conform careia gheisele sunt doar niste supuse ale clientilor, indeplinindu-le orice capriciu, nu reprezita decat un stereotip creat in afara Japoniei. Singura indatorire legata de ideea de "a servi" a unei gheise este aeea de a oferi sake oaspetilor, iar aceasta are mai curand o valoare ritualica decat una functionala. Mai mult, este o dovada de curtoazie ca fiecare client servit sa ii ofere inapoi, la randul sau, o ceasca plina de sake fiecarei gheise."

Acestea fiind spuse, recomand cartea pasionatilor de traditie orientala, iubitorilor de adevar japonez stravechi, adus in zilele noastre.
Daca doriti sa o cumparati la pretul de 12 lei, puteti intra aici.

Enjoy the fiction,
`miku

Concurs

Un nou concurs, unde cartea ce se poate castiga este "Cele noua vieti ale lui Chloe King". Concursul este sponsorizat de editura Leda si se termina in data de 31 octombrie 2011.
Pentru participare intrati aici.

Concurs

Stiti cum stralucesc ochii papusilor japoneze cand le place un anume lucru sau sunt fericite? Cam asa imi stralucesc mie ochii cand vad trusa aceasta de machiaj.

Pentru mai multe detalii despre cum o puteti castiga gasiti aici.

Concurs

Pe blogul World of Books este un nou concurs. Intrati aici si castigati!

`miku

Concurs

Pe blogul Bibliophile Mystery este activ un nou concurs. Intrati aici pentru detalii.

Enjoy,
`miku

Eu, ei, Atractie, TVR, emisiune

Daca e vreo persoana pe lumea asta careia sa-i fiu atat de reunoscatoar pentru cate mi-a oferit, atuci aceasta este incarnata in profesorul de muzica. Cred ca-i sigurul care a aratat ca ii pasa de adolescentii cu alte interese decat manele si cluburi.

Ieri am fost sunata de presedinta elevilor liceului [Pedagogic] "Stefan Velovan" Craiova, si, desi cand am vorbit u ea eram adormita, mi-am dat seama ca a spus ceva de o emisiune luni, adica azi, in care suntem invitati cativa din clubul de "Arta sociala" de miercurea al liceului. Nu tu detalii, nu tu nimic. Cand m-am trezit de-a binelea, am crezut ca fusese un vis. Dar aveam numarul in telefon, asa ca mi-am dat o palma si-am zis ca-i o farsa. In primele secunde nici nu o recunoscusem...

Dar azi dimineata cand m-am trezit si m-am pregatit de scoala, am pus intr-o plasuta un sarafan dragut, de un mov ciudat si o bluza mai sofisticata, am zis, in caz ca e real, sa nu apar in blugi si tricou.
Ei bine, a fost real. M-am intalnit cu presedinta la soala, si la 10 stateam in studioul TVR Craiova pentru machiaj.
Ok, poate ca am visat eu candva la asta, dar niciodata nu m-am gandit ca o sa fie real.
Sunt super-mega-extra-entuziasmata de emisiune, desi nu mi-au venit mie cuvintele chiar bine, ca am avut muuuulte emotii.
Pe langa mine, Denisa si Traian, doi adolesenti super-mega-extra talentati, care vor merge sa faca Conservatorul. Ei au cantat, eu am vorbit despre artea mea, Atractie, iar presedinta, Adnana, despre cursul de Arta Sociala.
Probabil ca e o sansa unica pentru mine, de asta sunt atat de fericita.

Asa ca, pentru cine vrea sa vada emisiunea, va fi duminica, 23 octombrie 2011, ora 10:00 am, pe postul TVR Craiova.
Mai mult ca sigur postul nu apare in toata tara, deci voi pune inregistrarea imediat ce o primes. Trebuie neapar sa vedeti si sa auziti cum canta cei doi!

In plus, au fost si un francez [care a vorbit personal cu mine si sunt suuuuuper incantata:X], un grec si...un tip din Bulgaria, [bulgar?], impreuna cu doua fete, care fac parte din proiectul Pheonix, un proiet cu si despre ecologie. Ei au creat diverse obiete din stile, betisoare, cutii de bere etc. Sunt chiar ingeniosi!
Veti vedea atunci ce dreadlocks are francezul, e pur si simplu superb. [=P~]

Enjoy the world,
`miku
P.S. poza este de la lansarea artii la scoala, o sa fac duminica niste capturi si le postez atunci

A patra ora de JAPONEZA

In cea de-a patra ora de japoneza totul a inceput sa prinda culoare. Daca pana acum am retinut alfabetul hiragana litera cu litera, in ordine, acum am inceput sa-l invatam prin practica. Si cum altfel decat citind?

Asa ca am inceput sa citim "Povestea celor 3 purcelusi", "San bikino kobuta". A fost amuzant sa citesc pe litere [:))], avand in vedere ca nu am mai facut asta de acum 11 ani. 

Adevarul e ca saptamana trecuta nu am exersat deloc hiragana, pentru ca nu am avut timp, iar vineri noaptea cand m-am apucat de invatat, m-am gandit pentru prima oara ca s-ar putea sa nu reusesc sa termin de studiat japoneza. Ca asa sunt eu, comoda, si cedez cand dau de greu. Dar am reusit sa retin cat de cat cele 104 caractere ale alfabetului Hiragana si acum mi-a zburat acel gand.

Aseara am stat si am citit de aici ce caractere am stiut si acum sunt la fel de entuziasmata ca dupa prima ora de japoneza. 

Pe langa asta am inceput gramatica si am facut pronumele personal:

watashi 

boku

ore

watakushi 

anata

kimi

kanojo

kare

watashi tachi

anata tachi

kanojo tachi

kare ra

Si particulele, care nu au corespondenta in Lb. Romana:

wa は 

[se scrie ha[は] in hiragana dar se citeste wa]

ga が

wo を

no の

ni に

e え

deで

Music TIME

Cand am fost in Elvetia am vazut un afis in care se facea reclama unui concert al lui Mylene Farmer. Mi-am adus aminte de o melodie care mi-a placut mult. Mai jos, Mylene Farmer - Desenchatee. Melodia e foarte frumoasa, dar conteaza si cine o canta. De exemplu, varianta lui Mylene e parca mai inceata, pe cand varianta lui Kate Ryan e mai puternica si parca suna mai bine. Va las ambele clipuri.

[Mylene Farmer]

[Kate Ryan]

O alta melodie care mi-a mai placut si inca imi place este Moi Lolita, a lui Alizee. Are o voce superba chiar si live.

Tokio Hotel World

Aveam un mare respect pentru baietii de la Tokio Hotel, respect care a disparut cu doi ani in urma, cand Bill s-a schimbat complet, cand Bill si Tom s-au mutat in America, iar Georg si Gustav au ramas in Germania.
Imi dau seama ca v-am luat direct, asa ca o sa fac o scurta prezentare a formatiei.
Desi sunt sigura ca multi ati auzit de ea, poate, cumva, nu ati privit-o direct in ochi pentru a-i vedea sufletul.
Eu am aflat de Tokio Hotel la inceputul clasei a 6-a, adica la sfarsitul lui 2006, de la ora de germana. Am facut de fapt doar vreo 5 ore de germana, pentru ca era la Palatul Copiilor Craiova, si-mi era greu sa merg singura. Acolo mai erau 4 fete, dintre care 2 sau 3 fane Tokio Hotel. Eu nu stiam cine sunt, si tin minte ca m-am holbat cam vreo ora la fetele lor pe tricoul uneia dintre fete, chinuindu-ma sa-mi dau seama daca cel din mijloc e baiat sau fata.
Pana la urma, profa a deschis subiectul Tokio Hotel si astfel am aflat si eu ca e o trupa germana. Tot ea a intrbat-o pe fata cu tricou T.H. daca invata germana pentru ca ei canta in germana, iar ea a raspuns afirmativ. De fapt, intrebarea a sunat ceva de genul: "Si vrei sa inveti germana pentru ei?"
Eu, cu mintea mea de copil tampit si necopt la minte, ma intrebam: cum pentru ei? ca doar nu ii cunoaste!
Dar am trecut peste astea. Am renuntat la ora de germana pentru ca era luni dimineata, pe la 8 cred si, pe langa faptul ca era devreme, era un frig oribil in acea iarna, si mergeam vreo 40 min pana acolo, singura, pentru ca nimeni nu statea in directia mea.

Tokio Hotel este o formatie de patru baieti, Bill Kaulitz, vocalist, 22 ani, Tom Kaulitz, chitarist, 22 ani, geamanul lui Bill, cu 10 minute mai mare, Georg Moritz Hagen Listing, basist, 24 ani si Gustav Klaus Wolfang Shafer, tobosar, 23 ani, care canta pop-rock, la origine, dar care s-a indreptat considerabil spre un pop putin dark in ultimii ani.

In ultimii ani au trecut prin niste schimbari drastice, care i-au facut sa piarda multi fani, dar poate sa si castige cativa. Eu una nu mai ascult ca in prima vara, pentru ca o vara a durat asiunea mea pentru ei, dar din cand in cand imi place sa retraiesc copilaria si trecerea mea spre adolescenta, pentru ca ei au marcat-o, cumva.
Formatia imi aduce aminte de mine si de problemle de atunci, de visele de atunci, de faptul ca voiam cu orice pret sa ajung la un concert de-al lor.
Si de faptul ca am scris nenumarate fan-ficuri cu ei. De fapt, asa am inceput eu sa scriu povesti. Cu exceptia celor pentru scoala si a uneia cu Kaleido Star, un anime, Tokio Hotel au fost cei mai importanti in etapa mea creationista.
Si de-asta imi vor placea intotdeauna, chiar daca probabil totul se va sfarsi candva intre ei.
Spun asta pentru ca gemenii au fost dintotdeauna cei privelegiati in formatie, lucru cu care nu am fost niciodata de acord. Acum Bill Kaulitz lucreaza la un film, ba chiar se zvonea ca va scoate o melodie doar cu Tom.
Eu sper ca acestea sa fie doar zvonuri ale revistelor de scandal.
Intre timp, ei au crescut, avand in vedere ca au debutat cand aveau 13, gemenii, respectiv 14 si 15 ani, iar cariera lor, in plina ascensiune, i-a adus pe culmile succesului. Au castigat zeci de premii, au fost peste saptamani intregi in topuri, au dat mii de concerte, au vandut milioane de albume, au ametit fane nebune [asa ca mine] si au creat suspiciuni. Ce suspiciuni? Ca Bill ar fi gay, desi el sustine mare si tare ca e virgin si-si asteata marea dragoste. Ei bine, prima afirmatie, adica parte in care se spuna ca e gay, e complet falsa, ce-a de-a doua, la fel, ce-a de-a treia...eu cred ca e doar o tehnica de a atrage privirile asupra lui, de a innebuni fanele, de a crea sperante desarte, pentru ca probabil el are sute de fete la arhiva, ca un mare star ce e.
Nu mai spun de frate-su, Tom, care pana acum un an era mare fustangiu, iar acum s-a gasit sa declare a-si cauta si el marea dragoste. Probabil nu i-a mai mers lui Bill faza.
Ma rog, exista sute de stiri care au aparut de-a lungul anilor in presa si care creaza o intreaga lume, o intreaga chimie, prostie...

Nu-mi mai place lookul T.H. din prezent, de fapt, nici melodiile ce le-au scos incepand cu 2010 nu-mi mai plac, dar inca le ador pe cele vechi.
Cu toate astea, Tokio Hotel, pentru mine, e ca prajitura pe care obisnuiai sa o mananci copil fiind. Chiar si peste 50 ani tot o vei savura cu aceasi intensitate si placere cu care o savurai cand erai mic.
Mai jos sunt melodiile mele preferate si cateva poze.

Si acum evolutia lor in imagini:

Cum nu am gasit nici-o poza cu toti patru in care Bill sa-si arate noua coafura, voi pune 2 cu 2.

Enjoy the past,

`miku

P.S. Ei si-au numit formatia dupa numele capitalei Japoniei, Tokyo in care au ajuns abia in primavara anului acestuia, daca-mi aduc aminte bine. Au fost tare entuziasmati, dar totusi nu destul. Eu, in locul lor, cand as fi iesit din avion, as fi alergat pur si simplu....ah, de fapt, as fi facut mult mai multe. Dar ei sunt vedete internationale, chiar nu au voie sa faca nimic.

Concurs

Un concurs nou pe beauty by jules. Intrati aici.
Enjoy,
`miku

Decoratiuni interioare frumoase

Ei bine, in momentul de fata imi place oarecum stilul victorian care tinde spre modern poate chiar futurist. M-am uitat pe cateva poze si am gasit niste camere dragute.
Mie-mi plac incaperile mari, spatioase, dar care sa nu contina mobila mare si greu de mutat, pentru ca ma plictisesc usor si le tot schimb locul pentru a-mi indeplini nevoia de nou. Plus ca ar trebui sa aleg intre decoratiunile sobre, care implica o curatenie acerba, dar care sunt superbe, si intre camere mai clasice, comode, zilnice. Si sunt atatea modele ca nu as putea sa aleg prea usor; mai jos sunt cateva modele, nu sunt din aceleasi seturi, dar sunt dragute.

Living room

[sobru]

[clasic]

Dormitoare [aici le-as pastra pe ambele]:

Bai:

Scari interioare:

Bucatarii:




Bonus, doua imagini dintr-o casa cu adevarat spatioasa.

Imi place cum vine baldachinul pe acest pat; nu-mi plac culorile, nu mi se potrivesc si parca imbatranesc, desi cam asta este stilul victorian. Baldachinul patului meu este de un bleo pal, subtire, dar nu acopera cat as vrea eu. Acesta mi se pare mult mai fin si mai bine prins in decor. 

Michael Jackson - Dirty Diana

Dirty Diana 

She's saying that's ok
Hey baby do what you please
I have the stuff the you want
I am the thing that you need
She looked me deep in the eyes
She's touchin' me so to start
She says there's no turnin' back
She trapped me in her heart 

Enjoy The King,

`miku

Concurs

Un giveaway frumos pe blogul Dee`s Boudoir pentru fete. Intrati aici.

Enjoy,
`miku

Concurs

Un nou concurs sponsorizat de editura Leda pe Booktown Lover. Premiul consta in "Eve" de  si "Cele 9 vieti ale lui Chloe King".

Enjoy the competition,
`miku