Aveam un mare respect pentru baietii de la Tokio Hotel, respect care a disparut cu doi ani in urma, cand Bill s-a schimbat complet, cand Bill si Tom s-au mutat in America, iar Georg si Gustav au ramas in Germania.
Imi dau seama ca v-am luat direct, asa ca o sa fac o scurta prezentare a formatiei.
Desi sunt sigura ca multi ati auzit de ea, poate, cumva, nu ati privit-o direct in ochi pentru a-i vedea sufletul.
Eu am aflat de Tokio Hotel la inceputul clasei a 6-a, adica la sfarsitul lui 2006, de la ora de germana. Am facut de fapt doar vreo 5 ore de germana, pentru ca era la Palatul Copiilor Craiova, si-mi era greu sa merg singura. Acolo mai erau 4 fete, dintre care 2 sau 3 fane Tokio Hotel. Eu nu stiam cine sunt, si tin minte ca m-am holbat cam vreo ora la fetele lor pe tricoul uneia dintre fete, chinuindu-ma sa-mi dau seama daca cel din mijloc e baiat sau fata.
Pana la urma, profa a deschis subiectul Tokio Hotel si astfel am aflat si eu ca e o trupa germana. Tot ea a intrbat-o pe fata cu tricou T.H. daca invata germana pentru ca ei canta in germana, iar ea a raspuns afirmativ. De fapt, intrebarea a sunat ceva de genul: "Si vrei sa inveti germana pentru ei?"
Eu, cu mintea mea de copil tampit si necopt la minte, ma intrebam: cum pentru ei? ca doar nu ii cunoaste!
Dar am trecut peste astea. Am renuntat la ora de germana pentru ca era luni dimineata, pe la 8 cred si, pe langa faptul ca era devreme, era un frig oribil in acea iarna, si mergeam vreo 40 min pana acolo, singura, pentru ca nimeni nu statea in directia mea.
Tokio Hotel este o formatie de patru baieti, Bill Kaulitz, vocalist, 22 ani, Tom Kaulitz, chitarist, 22 ani, geamanul lui Bill, cu 10 minute mai mare, Georg Moritz Hagen Listing, basist, 24 ani si Gustav Klaus Wolfang Shafer, tobosar, 23 ani, care canta pop-rock, la origine, dar care s-a indreptat considerabil spre un pop putin dark in ultimii ani.
In ultimii ani au trecut prin niste schimbari drastice, care i-au facut sa piarda multi fani, dar poate sa si castige cativa. Eu una nu mai ascult ca in prima vara, pentru ca o vara a durat asiunea mea pentru ei, dar din cand in cand imi place sa retraiesc copilaria si trecerea mea spre adolescenta, pentru ca ei au marcat-o, cumva.
Formatia imi aduce aminte de mine si de problemle de atunci, de visele de atunci, de faptul ca voiam cu orice pret sa ajung la un concert de-al lor.
Si de faptul ca am scris nenumarate fan-ficuri cu ei. De fapt, asa am inceput eu sa scriu povesti. Cu exceptia celor pentru scoala si a uneia cu Kaleido Star, un anime, Tokio Hotel au fost cei mai importanti in etapa mea creationista.
Si de-asta imi vor placea intotdeauna, chiar daca probabil totul se va sfarsi candva intre ei.
Spun asta pentru ca gemenii au fost dintotdeauna cei privelegiati in formatie, lucru cu care nu am fost niciodata de acord. Acum Bill Kaulitz lucreaza la un film, ba chiar se zvonea ca va scoate o melodie doar cu Tom.
Eu sper ca acestea sa fie doar zvonuri ale revistelor de scandal.
Intre timp, ei au crescut, avand in vedere ca au debutat cand aveau 13, gemenii, respectiv 14 si 15 ani, iar cariera lor, in plina ascensiune, i-a adus pe culmile succesului. Au castigat zeci de premii, au fost peste saptamani intregi in topuri, au dat mii de concerte, au vandut milioane de albume, au ametit fane nebune [asa ca mine] si au creat suspiciuni. Ce suspiciuni? Ca Bill ar fi gay, desi el sustine mare si tare ca e virgin si-si asteata marea dragoste. Ei bine, prima afirmatie, adica parte in care se spuna ca e gay, e complet falsa, ce-a de-a doua, la fel, ce-a de-a treia...eu cred ca e doar o tehnica de a atrage privirile asupra lui, de a innebuni fanele, de a crea sperante desarte, pentru ca probabil el are sute de fete la arhiva, ca un mare star ce e.
Nu mai spun de frate-su, Tom, care pana acum un an era mare fustangiu, iar acum s-a gasit sa declare a-si cauta si el marea dragoste. Probabil nu i-a mai mers lui Bill faza.
Ma rog, exista sute de stiri care au aparut de-a lungul anilor in presa si care creaza o intreaga lume, o intreaga chimie, prostie...
Nu-mi mai place lookul T.H. din prezent, de fapt, nici melodiile ce le-au scos incepand cu 2010 nu-mi mai plac, dar inca le ador pe cele vechi.
Cu toate astea, Tokio Hotel, pentru mine, e ca prajitura pe care obisnuiai sa o mananci copil fiind. Chiar si peste 50 ani tot o vei savura cu aceasi intensitate si placere cu care o savurai cand erai mic.
Mai jos sunt melodiile mele preferate si cateva poze.
Imi dau seama ca v-am luat direct, asa ca o sa fac o scurta prezentare a formatiei.
Desi sunt sigura ca multi ati auzit de ea, poate, cumva, nu ati privit-o direct in ochi pentru a-i vedea sufletul.
Eu am aflat de Tokio Hotel la inceputul clasei a 6-a, adica la sfarsitul lui 2006, de la ora de germana. Am facut de fapt doar vreo 5 ore de germana, pentru ca era la Palatul Copiilor Craiova, si-mi era greu sa merg singura. Acolo mai erau 4 fete, dintre care 2 sau 3 fane Tokio Hotel. Eu nu stiam cine sunt, si tin minte ca m-am holbat cam vreo ora la fetele lor pe tricoul uneia dintre fete, chinuindu-ma sa-mi dau seama daca cel din mijloc e baiat sau fata.
Pana la urma, profa a deschis subiectul Tokio Hotel si astfel am aflat si eu ca e o trupa germana. Tot ea a intrbat-o pe fata cu tricou T.H. daca invata germana pentru ca ei canta in germana, iar ea a raspuns afirmativ. De fapt, intrebarea a sunat ceva de genul: "Si vrei sa inveti germana pentru ei?"
Eu, cu mintea mea de copil tampit si necopt la minte, ma intrebam: cum pentru ei? ca doar nu ii cunoaste!
Dar am trecut peste astea. Am renuntat la ora de germana pentru ca era luni dimineata, pe la 8 cred si, pe langa faptul ca era devreme, era un frig oribil in acea iarna, si mergeam vreo 40 min pana acolo, singura, pentru ca nimeni nu statea in directia mea.
Tokio Hotel este o formatie de patru baieti, Bill Kaulitz, vocalist, 22 ani, Tom Kaulitz, chitarist, 22 ani, geamanul lui Bill, cu 10 minute mai mare, Georg Moritz Hagen Listing, basist, 24 ani si Gustav Klaus Wolfang Shafer, tobosar, 23 ani, care canta pop-rock, la origine, dar care s-a indreptat considerabil spre un pop putin dark in ultimii ani.
In ultimii ani au trecut prin niste schimbari drastice, care i-au facut sa piarda multi fani, dar poate sa si castige cativa. Eu una nu mai ascult ca in prima vara, pentru ca o vara a durat asiunea mea pentru ei, dar din cand in cand imi place sa retraiesc copilaria si trecerea mea spre adolescenta, pentru ca ei au marcat-o, cumva.
Formatia imi aduce aminte de mine si de problemle de atunci, de visele de atunci, de faptul ca voiam cu orice pret sa ajung la un concert de-al lor.
Si de faptul ca am scris nenumarate fan-ficuri cu ei. De fapt, asa am inceput eu sa scriu povesti. Cu exceptia celor pentru scoala si a uneia cu Kaleido Star, un anime, Tokio Hotel au fost cei mai importanti in etapa mea creationista.
Si de-asta imi vor placea intotdeauna, chiar daca probabil totul se va sfarsi candva intre ei.
Spun asta pentru ca gemenii au fost dintotdeauna cei privelegiati in formatie, lucru cu care nu am fost niciodata de acord. Acum Bill Kaulitz lucreaza la un film, ba chiar se zvonea ca va scoate o melodie doar cu Tom.
Eu sper ca acestea sa fie doar zvonuri ale revistelor de scandal.
Intre timp, ei au crescut, avand in vedere ca au debutat cand aveau 13, gemenii, respectiv 14 si 15 ani, iar cariera lor, in plina ascensiune, i-a adus pe culmile succesului. Au castigat zeci de premii, au fost peste saptamani intregi in topuri, au dat mii de concerte, au vandut milioane de albume, au ametit fane nebune [asa ca mine] si au creat suspiciuni. Ce suspiciuni? Ca Bill ar fi gay, desi el sustine mare si tare ca e virgin si-si asteata marea dragoste. Ei bine, prima afirmatie, adica parte in care se spuna ca e gay, e complet falsa, ce-a de-a doua, la fel, ce-a de-a treia...eu cred ca e doar o tehnica de a atrage privirile asupra lui, de a innebuni fanele, de a crea sperante desarte, pentru ca probabil el are sute de fete la arhiva, ca un mare star ce e.
Nu mai spun de frate-su, Tom, care pana acum un an era mare fustangiu, iar acum s-a gasit sa declare a-si cauta si el marea dragoste. Probabil nu i-a mai mers lui Bill faza.
Ma rog, exista sute de stiri care au aparut de-a lungul anilor in presa si care creaza o intreaga lume, o intreaga chimie, prostie...
Nu-mi mai place lookul T.H. din prezent, de fapt, nici melodiile ce le-au scos incepand cu 2010 nu-mi mai plac, dar inca le ador pe cele vechi.
Cu toate astea, Tokio Hotel, pentru mine, e ca prajitura pe care obisnuiai sa o mananci copil fiind. Chiar si peste 50 ani tot o vei savura cu aceasi intensitate si placere cu care o savurai cand erai mic.
Mai jos sunt melodiile mele preferate si cateva poze.
Si acum evolutia lor in imagini:
Cum nu am gasit nici-o poza cu toti patru in care Bill sa-si arate noua coafura, voi pune 2 cu 2.
Enjoy the past,
`miku
P.S. Ei si-au numit formatia dupa numele capitalei Japoniei, Tokyo in care au ajuns abia in primavara anului acestuia, daca-mi aduc aminte bine. Au fost tare entuziasmati, dar totusi nu destul. Eu, in locul lor, cand as fi iesit din avion, as fi alergat pur si simplu....ah, de fapt, as fi facut mult mai multe. Dar ei sunt vedete internationale, chiar nu au voie sa faca nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu