Voi n-ati cerut, eu va ofer -

Cum sunt in stare sa gasessc orice portita de pauza de la un invatat pe care nici nu l-am inceput, am inceput sa ma gandesc la cai verzi pe pereti [Smileyyyyyyy] si sa inventez tot felul de povesti. Asa m-am gandit la ce-ar fi facut Cenusareasa daca ar fi avut Internet, ce-ar fi facut Alba-ca-Zapada daca ar fi avut un iPhone si unde-ar fi zburat Aladin daca in loc de covorul magic, ar fi primit un avion privat. Sigur, ce-ar fi-urile mele sunt banale, dar cand esti pe jumatate adormit si mai mult decat plictisit de Baltagul, Harap-Alb (din cauza faptului ca tre' sa-i invat comentariul am ajuns sa urasc povestea asta; cand eram mica era preferata mea. fuck it.), Morometii si multe altele, ai dreptul sa delirezi.
Asa ca mi-am adus aminte ca toamna trecuta mi-am facut ochelari. Da! O-che-lari. De fapt, cand eram mica (in jur de 5-6-7 ani) am mai purtat ochelari pentru ca aveam o chestie: imi fugea ochiul stang in partea opusa fata de care ma uitam - not funny - dar toamna trecuta am mers la un control pentru ca ma cam durea capul cand stateam prea mult in fata pc-ului, asa ca m-am pricopsit cu niste ochelari pe care sa-i port cand citesc, "invat" sau stau la pc. Nu i-am folosit decloc si acum stau aruncati printr-un sertar alaturi de alte chestii nefolositoare. Asa ca m-am gandit sa va arat cum imi sta mie cu ochelari (jaalnic). Bineinteles, nu m-am putut abtine si am facut poze avand cele mai tampite moace posibile, dar aceasta in care lumina de la fereastra estompeaza totul mi se pare chiar... ok. :))
So desu, asta-s eu cu o pereche de ochelaaaari.

Miku.

Rapidus tempus

Bun, nu stiu cat de corect e titlul [in latina], pentru ca cei 4 ani de latina nu au avut nici-un efect pentru mine [si pentru restul de 99% dintre filologii care studiaza latina], dar am o intrebare: voua nu vi se pare ca timpul trece din ce in ce mai repede? Serios acum, mai tineti minte ca saptamana trecuta scriam despre ce vedem pe fereastra? Era exact sambata si azi e tot sambata si ma simt de parca as fi scris postarea aia cu cateva ore in urma, nu cu o saptamana.
Mai e o saptamana din Martie, iar iarna pare sa fi incurcat calendarul, caci zilele trecute (si nu numai, ca vad ca-i cod portocaliu) toata populatia Romaniei a avut de-a face ori cu frig, ori cu ploaie, ori cu ninsoare. Adica wa' da' fuck? De Craciun nu a nins [cel putin in Sud, in Craiova], dar ninge in Martie si in curand Aprilie? Nu stiu cui tot adresez eu intrebarile astea fara sens, dar chiar imi displace vremea asta rece. Serios, e mai frig ca iarna trecuta: mi-am luat manusi si caciula si paltonul de iarna si tot am inghetat, asta dupa ce in ziua precedenta eram imbracata de primavara, iar afara erau vreo 0 grade, si atat de frig imi era incat mi-am pus esarfa pe cap in incercarea de a arata ca Alice in Twilight [sau era New Moon? stiti, momentul acela in care Alice si Bella merg spre un oras din Italia - ca sa-l salveze pe Edward - care nu-mi vine acum in minte, intr-o masina a carei marca nu mi-o amintesc, dar stiu ca era galbena si arata foarte dragut] dar eu am reusit sa arat ori ca o calugarita esuata, ori ca o baba in devenire, ori ca o nebuna.
In afara de asta, de o saptamana incerc sa tocesc 4 comentarii [adica stiu ca trebuie sa le tocesc, dar nu-mi vine sa deschid caietul] numai ca nu pot sa fac asta pentru ca in mintea mea suna continuu cantecelul: nu iti foloseste la nimic sa tocesti atatea comentarii; bacul e o prostie facuta de oameni fara cap; cum sa tocesti 40 de comentarii?; la ce iti trebuie?; ce-o sa faci dupa cu ele? Mda.
Mai mult de atat, e deja sambata si nu-mi vine sa cred ca a mai trecut o saptamana. E adevarat ca peste o saptamana luam vacanta? Nu pot sa cred, intr-un final! Bineinteles, e Scoala Altfel, care anul acesta se numeste intr-un alt fel, dar toata lumea ii spune exact ca anul trecut, dar ma intreb cine naiba se va duce sa piarda timpul la scoala sau cine stie prin ce muzee cand peste doua luni avem nenorocitul de BAC? Daca trec cu bine de BAC, pe cuvant ca nu mai fac nimic dupa. O sa ma-mbat, o sa stau beata 2 luni, apoi o sa incep facultatea [daca intru la facultate:))] si o sa fiu cea mai fericita persoana din lume ca am trecut de BAC.  BAC-ul e cel mai mare non-sens al sistemului educational romanesc. Cum naiba sa tocesti 40 de comentarii a 40 de prostii [poate ca nu le-as considera prostii daca nu as fi obligata sa le citesc]? Vedeti cum scoala distruge orice placere de a citi? De ce citesc eu numai carti care nu sunt in programa scolara? Pentru ca ma atrag, pentru ca nu-s obligata. Omul e FACUT in asa fel incat sa se OPUNA. Iar unii oameni, asa ca mine, se opun si mai tare, pentru ca pur si simplu asta le dicteaza lor creierul beat sa faca.

Mda. O intreaga polologhie pe care am mai scris-o de o mie de ori si probabil o sa o mai scriu. R. zicea ieri ca vrea sa se faca Ministru al Invatamantului si sa reformeze invatamantul. Iti urez mult succes in lumea asta corupta, R. O sa ai nevoie de toate armele posibile. Dar sa stii ca sunt de partea ta.

No, ma duc sa tocesc. Daca va intrebati de ce tocesc, e pentru ca nu poti sa inveti 40 de comentarii. Pur si simplu e imposibil. A invata inseamna a intelege sensul a ceva practic. Dar acestea nu te ajuta, pur si simplu omoara neuronii care in schimb ar fi putut sa se concentreze catre ceva util. Nu, haide sa tocim. Mama lor de ministrii. N-ati fost ma, si voi, odata, demult, intr-o lume paralela, copii/adolescenti/tineri? Ce s-a ales ma de voi?

Miku.

Răsare un trup de noapte

Se sperie noaptea de zarurile aruncate în derâdere,

Într-un joc asmuțit către o lume beată,

Se-mpiedică noaptea de strălucirile lumești,

Și le ascultă dorul împietrit în sânge.

Îi lasă pe oameni să-și joace fiecare dorință,

Zâmbește, se plimbă tăcută și suavă printre ei,

Și când o cuprinde somnul,

Se lasă în voia mișcărilor lui orgasmice.

Kill the monkey!

Okey, nu stiu de unde mi-a venit asta (titlul), dar sunt mult prea obosita ca sa filosofez.
Vreau sa va rog un lucru: daca doriti, cititi ACEASTA postare, dar va rog mult de tot sa lasati un comentariu, pentru ca nu ma ajutati numai pe mine, ci fiecare comentariu postat aduce spre plantare aproape un copac. 15 comentarii inseamna un copac plantat peste 2 saptamani. Multumesc.
In al doilea rand, sunt super-mega-extra fericita ca azi am primit cartea pe care mi-am dorit-o enorm inca de cand a aparut in SUA acum cativa ani: Miles to go(in romana, Calatoria unei stele - mi se pare neinspirat titlul, dar ce poti sa faci?), de Miley Cyrus. Pun pariu ca va uitati stramb la monitor. Dar cam asa sta treaba, am o fost o mega fana Miley C./Hannah M. si mi-am dorit mult de tot aceasta carte (care-i de fapt autobiografia ei). Tre' sa recunosc ca, desi am citit numai 30 de pagini din carte, se oserva usor un stil cursiv si adresant. E ca o poveste despre nasterea unui simbol international. Mdeah, inca-i sunt fana. Cu toate ca frizura ei de acum... no way.

Miku.

Lord of the Boards

Aproape ca am plans de fericire, unde nu mai pui ca mi-am exprimat-o tipand si dansand prin casa cand am dat din greseala pe un post de muzica unde dadeau melodia Sorel a celor de la Ca$$a Locco, si apoi Lord of the Boards a celor de la Guano Apes. Tot citeam azi dimineata pe blogul Arinei despre "vremea noastra" in care faceam chestii complet opuse fata de copiii de-acum (sunt de acord ca daca am avea 9 ani acum, am fi exact la fel). Apropo de asta, va mai aduceti aminte de Ca$$a Locco? Toate excursiile mele din I-IV au fost pline de aceste melodii si de cele de la 3SE sau O-ZONE.  Le super-mega-extra iubeam.
Si nu mai vorbesc de Guano Apes, care erau (in oarecare masura, inca sunt) zeii mei. God, noi chiar am fost fericiti. Serios acum, toate melodiile care apar azi rezista maxim o jumatate de an in topuri si sunt de efect. Chiar si melodiile Adelei.

Miku.

Tomorrow

 Aveam nevoie de un șoc. De ceva care să mă facă să simt ceva, ură, tristețe, teamă, orice, numai să simt ceva pentru un termen mai lung. Nu de alta, dar eu scriu numai sub influeța unor stări negative. Și atât de pozitivă am fost în ultimele zile încât nici măcar pe blog nu am mai putut să scriu.
Așa că azi când m-a întrebat profa de română dacă am învățat, i-am zis nu și mi-a pus un 3.
Dar nu m-a atins. Nu am simțit nimic, nici măcar o tresărire, orice. Nu îmi pasă. Ceea ce e rău. De obicei deveneam frustrată când era vorba de o notă mai miă la școală, nu mai vorbessc de o notă așa mică. Ce m-a făcut să zâmbesc a fost plăcerea cu care mi-a dat nota. Avea un zââmbet diabolic în care se adunase toată nemulțumirea ei din toți acești 4 ani. Oare la ce s-o fi gândit? În sfârșit am prins-o?
A fost mai mult un experiment. Să mă văd pe mine cum reacționez în situația asta, să văd ce simt și ce fac. N-a mers prea bine, pentru că nu mă mai încălzește nici-o notă, nici măcar 10. Nici nu-mi fac vreo problema, oricum nu am mai puțin de 9 la nici-o materie. Adevărul e că știam comentariul pe care mă pusese să-l spun. Trebuise să-l învăț pentru meditație. E oarecum prostesc ce am făcut eu. Foate prostesc. Dar merita încercat.
Per total n-a fost o zi foarte bună. Am avut o moleșeală teribilă. Vremea se joacă cu noi enervant: o zi caldă trei friguroase. La naiba. Vreau să fie august și să fiu liberă.
Încă încerc să înțeleg motivul pentru care învăt 34 de comentarii pentru BAC. Poate că voi găsi vreo minte luminată să-mi explice și mie.

Miku.
P.S. am facut desenul asta imediat ce am ajuns acasa; ador melodia asta de la SR-71

Tudor Chirila e misto. Calatoreste prin lume, face fotografii si canta.
Niciodata nu mi-am dorit mai mult.

Voi ce vedeti cand va uitati pe fereastra?

Mult timp nu m-a deranjat privelistea pe care o vedeam in fiecare zi in momentul in care priveam pe fereastra. Nu m-a deranjat pentru ca nu prea aveam obiceiul sa privesc pe fereastra, sa raman cu privirea goala si sa "meditez". Doar ca de cateva zile (de cand incerc sa invat si-mi tot fuge privirea si gandul) ma tot uit pe geam si tot ce vad sunt blocuri, blocuri, blocuri si absolut nimic altceva. Bineinteles, mai sunt si cate un copac, o floare prapadita si vreo cateva sute de masini, dar ideea e ca vad in fiecare zi absolut acelasi lucru (asta doar daca nu te urci pe vreun bloc de 10 etaje, caz in care vezi constructiile de sus, nu de jos - dar nu e oricum ceva prea atragator) si a devenit absolut enervant. Ma gandeam cat de misto era asta iarna la munte, cand ma uitam pe geam si vedeam padurea de sus, cateva case acoperite de zapada si... pur si simplu totul avea un sens, se imbinau frumos.
Aici, in orasele de la campie, lumea e seaca. Te duci afara, vezi blocuri, constructii, alte blocuri [hoteluri], oricum, numai beton, ciment si piatra. Putinii copaci care au mai ramas nu fac fata, iar acum sunt inca uscati si nu au nici-un farmec.
Singurul loc de unde poti sa iei pe bune o gura de aer este parcul cel mare, dar numai daca nu treci pe langa vulpi (e si gradina zoologica in parc), pntru ca put de-ti cade nasu`. Parcul e chiar misto si poate maine, daca nu voi fi prea nauca, distrusa, epuizata, moarta de oboseala dupa examen, voi merge sa fac niste poze.
A, si apropo de poze. E atat de absolut enervat si groaznic de prostesc sa faci fotografii cu un aparat care e facut numai sa fie. De fapt, nu cred ca unuia care face poze de Craciun, de Pasti si in vacanta i-ar pasa, dar atata timp cat eu vreau sa fac niste fotografii in care sa surprind CEVA, nu il pot folosi. La naiba cu toate.

Miku.

Tarta? Nooo.

Zilele trecute am gasit prin camara niste forme pentru mini-tarte si m-am gandit sa le incerc. Partea funny-weird este ca eu, in timp ce faceam aluatual pentru "tarta", ma gandeam la briose. Adica in tot timpul asta eu am facut o briosa, dar o dadeam inainte ca-i tarta. Bun, chestia asta... nici nu mi-am dat seama ca eu ziceam ca-i tarta pana ce n-a venit mama in bucatarie si m-a intrebat ce fac. Sigur, zic, fac tarta. Si ea: pai asta-i briosa toata ziua. Si eu: da mai, de-aia pufoasa. Si-apoi o intreaga cacealma pana sa-mi dau seama ca faceam briosa. Mie-mi plac mult briosele. Si cum nu am forme pentru briose, am facut briose in forma de tarta. Asa ca pam-pammm:
Iar azi, cand mama facea mamaliguta pentru pranz, m-a traznit o idee: cum ar fiiiiii sa fac mamaliguta in forma de tarta? Si de-aici pana la a face a fost un singur pas. Asa ca pam-pammmmm: mamaliguta in forma de tarta!
Ce urmeaza? Cozonac in forma de tarta! Paine in forma tarta! Mintea mea in forma de tarta! :>

Printre horoscoape

[nu vi se pare si voua ca pluralul de la horoscop suna cam ciudat?:))]

Pentru ca nu am mai postat demult horoscoape pe blog si pentru ca am gasit cateva dragute, am decis sa mai fac insa un post pentru asa ceva. E destul de amuzant sa citesti chestii care se potrivesc intr-un mod ciudat de exact, dar si enervant sa citesti chestii nu prea "de bine" care chiar se intampla. Din privinta asta sunt bucuroasa ca nu-mi stiu viitorul. :)) Prefer sa cred ca il fac eu...

Horoscop: Calitatile nestiute ale zodiei tale
Gemeni (22.05-21.06)
Cuvinte cheie: egocentrism, sociabilitate, superficialitate.
Tie oamenii nu iti fac reprosuri, pe tine doar te iubesc. Le este usor celor din jurul tau sa te placa, pentru ca esti plina de energie, foarte comunicativa, destul de optimista pentru acest prezent si intotdeauna vii cu propuneri incitante. Totusi, in adansul spiritului tau, iti pasa doar de tine si de confortul tau emotional.
Esti cea mai buna la... a face oamenii sa se creada iubiti. Esti foarte prietenoasa, dar esti superficiala in egala masura. Cand cel de alaturi da de greu, se intampla sa fii foarte ocupata.
Zodia opusa: Sagetator.
Piatra norocoasa: agata.

AICI mai multe zodii.

Horoscop: Semnele puterii in Zodiacul arab

BUZDUGAN
ZODIE EUROPEANA: GEMENI
Buzduganul este omul relationarii si al dialogului. Ii plac discutiile savante si are o mare inclinatie catre cunoastere.
Fuge de rutina si de aceea cauta diveristatea in tot ce intreprinde. Improvizeaza usor si cu pricepere, dand impresia ca stie despre ce vorbeste chiar si atunci cand ii lipsesc cunostintele necesare.
Este menit mai degraba pentru profesii care presupun efort intelectual decat cele care necesita munca fizica.
Astrologie Psihologica: tipurile de personalitate ale zodiacului
Proverb arab: Spune-i celui pe care-l vezi calare pe un magar: “O, domnule! Ce fericit trebuie sa fie calul dumneavoastra!”
Compatibilitate: Pumnal arabesc

AICI mai multe zodii.

Astrologie 2013: Zodia ta in Horoscopul chinezesc

CAINE

Anul nasterii: 1934, 1946, 1958, 1970, 1982, 1994, 2006,

Evenimentele din acest an le vor pune la incercare persistenta. Vor avea parte de numeroase provocari dar daca se vor folosi de to zelul lor, deznodamantul va fi unul favorabil.

Cu toate acestea, si ei vor avea partea lor de dezamagiri insa, cu eforturi sustinute, nimic nu le va fi imposibil. Pe plan amoros, vor fi compensati din plin.

Cei singuri isi vor putea gasi marea dragoste in 2013. Daca invata sa-si asculte intuitia si sa nu se indoiasca de capacitatea lor de a lua decizii rapide si corecte, Cainii se vor bucura de un an fructuos.

Compatibilitate: Tigru, Caine

Caracteristici: responsabilitate, compasiune, loialitate

AICI mai multe zodii.

EMMA [VIII]

VIII

EMMA

Primul lucru la care m-am gândit atunci când am deslușit încăperea în care zăceam a fost acela că nu murisem. Nefiind moartă, însemna că ceva se întâmplase, așa că am inspirat adânc și în timp ce o asistentă blondă îmi schimba perfuzia, am început să refac în minte drumul de noaptea trecută. Andrei venise de la serviciu și dorea un tratament special. Eu fusesem dată afară de la muncă și nu aveam nici-o dorință să-i satisfac poftele. Am ieșit din casă, am luat-o pe prima stradă la stânga, m-am oprit în fața unui turn și am urcat scările. Eram speriată. Era întuneric și nu vedeam nimic. Cu cât alergam mai repede cu atât mă împiedicam mai des și îmi jdreleam picioarele, coatele, palmele.

Și-apoi blocul, întinderea de lumini aplatizate și puținul alcool pe care l-am înghițit.

Bineînțeles, nu aveam o imunitate prea mare la alcool. Atunci când unui bețiv oarecare i-a trecut pri minte să salveze o așa-zisă domiță la anaghie s-a zis cu sinuciderea mea.

Și mi-am pierdut orice fărâmă de putere, așa că nu am avut încotro și am acceptat că mai trebuie încă să trăiesc. Sinceră să fiu, m-am întrebat de multe ori de ce e viața așa. De ce unii oameni, să zicem, bolnavi de cancer în ultima fază, încă își doresc să trăiască și ar face tot posibilul să trăiască, iar cei care sunt sănătoși tun, care practic ar putea avea totul, își doresc sa se ducă naibii. Ar fi fost frumos să existe un fel de mașină-transplant care să doneze restul zilelor de viață celor care și-o doresc cu adevărat.

Pe de altă parte, nici măca eu nu mi-am dorit atât de tare să dau colțu`. Impulsivă din fire, aș fi murit fără să-mi dau măcar seama ce fac.

Și din aceeași impulsivitate sunt prinsă acum într-un spital.

Imediat cum am deschis ochii vreo două asistente s-au fâțâit pe lângă mine punându-mi întrebări, verificându-mi tensiunea iarăși și iarăși, căscându-mi ochii și orbindu-mă cu o lanternă puternică, în fapt, făcând tot felul de controale din care am înțeles că ori urmează să decreteze că sunt o nebună și-apoi să mă trimită la un spital în temă, ori, dacă bețivul care m-a salvat nu le-a spus că voiam să mă sinucid, ar putea să-mi elibereze fișa de ieșire din spital și să mă car într-un final acasă unde să ticluiesc un plan mai bun de a mă sinucide. Sigur, nu eram prea convinsă că voi fi în stare să duc vreun plan la capăt, ca de altfel, niciun lucru pe care l-am făcut până azi, dar orice încercare te aduce mai aproape de efectul dorit, nu-i așa?

Cu toate astea, asistentele mi-au spus să mă odihnesc și m-au lăsat singură. Nu menționaseră nici-o boală cu nume extrardinar, motiv pentu care am înțeles că bețivul nu le spusese adevărul. Am răsuflat ușurată și m-am ridicat din pat. Apropiindu-mă de fereastră am observat că salonul în care stăteam era la parter. Cu un noroc chior și deștept, am sărit pe geam, așa în pijamaua ciudată de spital în care eram, și cumva am reușit să trec de paznici nevăzută. E uimitor cât de interesat era unul dintre ei să-și analizeze mucul pe care-l scosese din nas, așa că am fugit până la cea mai apropiată stație de autobuz.

Nu aveam ceas, dar era spre dimineață, poate chiar 6, căci nu era prea multa lume, iar cea care era se grăbea, semn că mergeau spre service. Am luat autobuzul și în vreo jumătate de oră am ajuns acasă. Ușa de la intrare era deschisă și m-am întrebat dacă Andrei era treaz.

Și era.

convorbire cu miku

Eu (cu gura plina): Ce faci?
Miku (se intinde in pat, respira adanc, isi tine respiratia): Vreau sa dorm.
Eu (plictisita): Si? Ce te tine?
Miku (expira si baga in gura o bucatica de ciocolata): Tu. Si gandurile. Si ceilalti.
Eu (putin contrariata) : De ce? De ce? Eu sunt tu, sa nu uiti asta.
Miku (ganditoare) : Stiu.
Eu (enervata de-a dreptul) : Ce stii? Te-am intrebat ceva. Ce te deranjeaza?
Miku (cum un aer de drogat) : Zambetele.
Eu (gandind ca Miku si-a pierdut mintile) : Zambetele?
Miku (ofteaza si-si linge/musca buzele) : Mhm.
Eu (entuziasmata de-a face pe psihologul) : Hai, vorbeste, nu ne aude nimeni.
Miku (vorbind incet, cu gandul in alta parte, privind in gol) : Vreau ceva... ceva care mi se pare real si posibil, doar ca tocmai posibilitatea existentei ma intoarce pe dos.
Eu (filosofand) : Cred ca ai nevoie de o schimbare, ceea ce e si evident, avand in vedere viata ta monotona, peisajul care nu se schimba. Ai putea sa iei un bilet de avion si sa te duci in Grecia. Iti place acolo.
Miku (oftand) :Blufezi. N-am fost niciodata in Grecia, n-am idee ce e acolo.
Eu (cu o mutra serioasa) : Ai vazut filmul ala, cu femeia care era ghid turistic si era incordata, dupa care urla in gura mare ca n-a mai facut sex de cateva luni. Apoi si-o pune cu soferul autobuzului.
Miku (salivand cu gandul la sofer) : Soferul ala arata demential. Era Hercule in persoana.
Eu (dandu-si ochii peste cap): Detalii.
Miku (zambind) : Mda...
Eu (entuziasmata) : Deci? Megem in Grecia?
Miku (ametita) : As vrea eu. Hei! [dintr-o data entuziasmata] Iti aduci aminte de Miku din An Cafe?
Eu (isi da ochii peste cap) : Cum as putea sa-l fi uitat? Ai salivat dupa el ani in sir.
Miku (ganditoare) : Nici ei nu mai sunt impreuna. Vezi? Incerci sa ma pacalesti, nimic nu dureaza, de fapt.
Eu (ii da o palma lui Miku) : Nici n-am zis c-ar dura. Tu doar trebuie sa admiri.
Miku (se pune pe jos, cu picioarele in sus, sprijinite de perete) : Stiu. Stii ce?
Eu (simtindu-se ghiftuita) : Ce?
Miku (apasand play pe butonul de la combina) : Suntem niste fericiti.
Eu (zambind) : Chiar asa?
Miku (aprobatoare) : Chiar asa. Toate partile rele... ce-au a face? Totul se termina intr-o zi. Si chiar daca nu putem sa modificam totul, tot putem sa joglam cu majoritatea. Si e bine. E ceea ce trebuie sa facem.
Eu (mijind ochii) : Mhm...

korean / carly rae jepsen bun

Never ever. Azi am avut simularea pentru LCCI si am stat aproape 5 ore, fara pauze considerabile. Ce-i drept, a fost alegerea mea. Totusi, dupa cele 5 ore eram nauca, ma simteam de parca cineva ar fi suflat intr-o vuvuzela toate acele ore, continuu, exact langa urechea mea. Si stand de la 10 dimineata pana la 4 seara acolo, nici nu avusesem timp sa mananc, doar am baut o cafea tare, moment in care au inceput sa ma ia palpitatiile. Imi cam tremurau mainile si a trebuit sa spun stop. Nu de alta, dar chiar incepuse sa fie plictisitor. Plus ca am mai stat si la o ora de meditatie dupa... God, n-am mai facut atata engleza intr-o zi de cand ma stiu. :))
In alta ordine de idei, mi-am facut un coc coreean, sau coc a la Carly Rae Jepsen, in orice caz, unul care imi plaaaace mult mult mult de tot zilele astea si o sa-l tot fac pana ce o sa ma plictisesc de el. Sigur, in poza asta nu se vede bine, nici parul nu-i aranjat, daaaaaar o sa-l aranjez eu maine si daca nu uit [ca si azi!] sa fac poze, o sa fac o noua postare. Aici si aici niste tutoriale. Anyways, acesta e originalul:

Miku.

i believe in you, whoever you are

hehe. nice