in momentul asta tremur destul de tare cat sa ma mir ca inca sunt in stare sa scriu ceva. aveam o gramada de lucruri de facut azi, dar am renuntat la toate dupa ce am trecut de cursul de engleza.
azi, cand am fost la vet, am aflat ca puroiul i s-a extins si in restul corpului. de altfel, i se umflase destul de dubios burta...
asa ca doctorii au decis sa o eutanasieze. e o injectie care provoaca somnul si apoi moartea
apoi o sa o incinereze.
asa ca azi, 25.02.2013, naoki a fost abandonata. da, abandonata. practic am lasat-o pe mainile lor. am lasat-o acolo chiar daca ea ma privea cu singurul ochi ramas neatins de puroi cu atata... disperare
si mie imi e frica de abandon. nu imi e teama de moarte. dar imi e teama de singuratate, teama sa nu raman singura intr-un loc unde nu voi mai putea vedea nimic din ce iubesc
daca animalele simt... trebuie sa-i fi fost tare frica
motiv pentru care am plans vreo 10 minute; apoi gata, s-a dus. nu mai sunt in stare sa plang, pur si simplu nu pot; e ciudat, am ajuns sa nu mai simt mare lucru, scurte momente in care simt durere-fericire-iubire; in rest sunt goala, nu ma intereseaza nimic; un robot.
am iubit-o pe naoki. sigur, mi-am iubit fiecare hamster. iubesc animalele. imi pare rau doar de ea, imi este frica pentru ea si imi este teama de durerea ei. doar atat.
a fost un episod din viata. vor fi multe alte intalniri cu moartea.
ma simt de parca as fi dat mana cu moartea. ca si cum as fi iesit la un suc cu ea si as fi incheiat un targ. ma simt mizerabil. mi-am omorat micuta.
dar cel putin nu o mai doare.
miku.
azi, cand am fost la vet, am aflat ca puroiul i s-a extins si in restul corpului. de altfel, i se umflase destul de dubios burta...
asa ca doctorii au decis sa o eutanasieze. e o injectie care provoaca somnul si apoi moartea
apoi o sa o incinereze.
asa ca azi, 25.02.2013, naoki a fost abandonata. da, abandonata. practic am lasat-o pe mainile lor. am lasat-o acolo chiar daca ea ma privea cu singurul ochi ramas neatins de puroi cu atata... disperare
si mie imi e frica de abandon. nu imi e teama de moarte. dar imi e teama de singuratate, teama sa nu raman singura intr-un loc unde nu voi mai putea vedea nimic din ce iubesc
daca animalele simt... trebuie sa-i fi fost tare frica
motiv pentru care am plans vreo 10 minute; apoi gata, s-a dus. nu mai sunt in stare sa plang, pur si simplu nu pot; e ciudat, am ajuns sa nu mai simt mare lucru, scurte momente in care simt durere-fericire-iubire; in rest sunt goala, nu ma intereseaza nimic; un robot.
am iubit-o pe naoki. sigur, mi-am iubit fiecare hamster. iubesc animalele. imi pare rau doar de ea, imi este frica pentru ea si imi este teama de durerea ei. doar atat.
a fost un episod din viata. vor fi multe alte intalniri cu moartea.
ma simt de parca as fi dat mana cu moartea. ca si cum as fi iesit la un suc cu ea si as fi incheiat un targ. ma simt mizerabil. mi-am omorat micuta.
dar cel putin nu o mai doare.
miku.
5 comentarii:
Oh, scumpete mica. TT_TT
Imi pare foarte rau, Miku. Realizez cat de greu poate fi...
Sper sa treci peste si sa reusesti sa-ti gasesti alt mititel care asteapta iubit si ingrijit si sa ai mai mult noroc cu el.
uHm... nu cred c-o sa mai iau hamster vreodata. Probabil pisica sau caine....
R.I.P.
Sărăcuța. Era atât de drăguță... Îmi pare tare rău de ea. E bine însă că nu a mai simțit durere... Eu am plâns două zile într-una când a murit perușul meu Kiki. A fost primul deces al cuiva apropiat și cred că am fost marcată puțin. Din păcate animăluțele mici se îmbolnăvesc repede și de cele mai multe ori nu își mai revin.
Ai grijă de tine și spor la școală. Gândește-te bine la ce vrei să faci mai departe pentru că ceasul ticăie. E o mare decizie de luat. Te pup.
Da... hamsterii sunt extrem, extrem de sensibili si toata chestia asta a micutei a plecat de la o zgarietura!
Eu am avut 2 canari, au murit cand aveam vreo 7 ani, am plans de m-am snopit. Cand a murit primul, nu voiam sa plang de fata cu tatal meu si m-am dus in dormitor si am cantat la o orga de jucarie, imi amintesc foarte bine faza asta. :)) De al doilea nu mai stiu decat ca a murit instantaneu. Gen: acum un minut zbura, acum s-a prabusit. :(
Apoi am avut un hamster care a fugit: iarasi am plans de m-am prapadit. Apoi un alt hamster care a murit si l-am imgropat cu tatal meu, iarasi am plans.
Apoi micuta asta de care imi pare atat de rau... dar dupa ea chiar nu am plans. Nu stiu, anul asta a fost destul de mortuar, am vazut atatea persoane murind... parca am inceput sa nu mai suport si sa nu ma mai consum...
Trimiteți un comentariu