vineri, 6 martie 2015

interviu la metrou

îmi fu furat telefonu'. mă crezi, mă, că primul gând fu: ce bine? ce bine că, gata, sunt liberă. că m-am săturat de tehnologia asta care mă urmărește, efectiv, peste tot? m-am săturat să intru într-un magazin și să fie totul filmat, să merg la facultate și să fie totul filmat, să intru în biserică și să fie totul filmat etc

dar de ce?

pentru că am nevoie de o pauză de la lipgloss (deși nici nu folosesc, înțelegeți aluzia), fițe, am nevoie de o pauză și de la cafea (deși de-o săptămână rezist aproape bine fără), am nevoie de viața la țară, de un capăt de lume, de cărți, lumină slabă, mobilă veche din lemn, poate chiar și zăpadă, dar numai dacă e să stau în vârful muntelui.


vine metroul.

și, totuși, cât timp vei rezista?

o zi, cel mult două, îi răspund. apoi voi vrea din nou un telefon dual sim. cu toate astea... chiar o să prelungesc, o să profit de toată situația asta urâtă. și o să beau ceai de la automatul de cafea, cu toate că e printre cele mai proaste ceaiuri posibile. chiar dacă nu e negru ca ochii lui cafea-irish-fără-lapte-zis-înaltul-de-la-facultatea-de –

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog