instantanee

# curs la facultate, același prof. căruia i se părea amuzant cum se pișă câinii: mai mult ca sigur fiecare dintre voi, fetelor, ați început câte-un roman sau ați scris câte-un vers într-un colț de pagină, dar nu cred ca vreuna dintre voi să ajungă departe cu scrisul

cu alte cuvinte, don' prof., noi suntem proastele de la curu' vacii, right?
ceva mai târziu, spune împăciuitor: desigur, voi sunteți frumoase, deștepte, vă folosiți de ce aveți și ajungeți departe.
oare el se crede? oare hamsterul meu mort l-ar crede?

# M., acum vreo săptămână: mai știi când ne-am îmbătat acum vreo lună și ai plâns?

de plăcere, dăăă. ca întotdeauna

# e întunecat, m-am săturat de atâta lumină artificială pentru mai bine de jumătate din zi, vremea e rece, în București nu ninge, plouă, e urât, urât

# parcă m-aș reapuca de japoneză, pian, coreană, germană, pictură, design, pilates. cel mai probabil o să le iau la rând și o să-mi mai adaug câte-un capitol din fiecare în memorie. adică o să citesc manga, o să mă prostesc la pianul lui red și o să mai învăț puțin dintr-o melodie, o să mă uit la seriale coreene (cică Heirs e mișto, eu am văzut 2 episoade și meh, nu e cine știe ce până acum, dar e cu Lee Min Ho și ne place, place, place), o să îmi iau cartea de germană de la Craiova, o să pictez vreo chestie pe care s-o atârn undeva (văzusem niște idei drăguțe cu desene pe sulurile de șervețele de bucătărie, apoi agățate cumva – design de Crăciun or smth –, o să modific poziția mobilei prin casă și o să fac pilates până la epuizare.

# "Vremea va fi în continuare nefavorbilă, spune el. O să mai fie calamități, moarte, disperare. Nicăieri nu e nici cea mai vagă urmă de schimbare. Cancerul timpului ne mănâncă. Eroii noștri s-au sinucis sau se sinucid acum. Deci eroul nu este timpul, ci atemporalitatea. Trebuie să ținem pasul spre pușcăria morții. Nu există scăpare. Vremea n-o să se schimbe."

Henry Miller, "Tropicul cancerului", pag 5, Polirom, 2010, trad. de Antoaneta Ralian