scriam astă vară despre cea mai urâtă experiență în spitalul nr. 1 din craiova, când nu aveau băi funcționale, adică nici măcar lumină, iar recipientele pentru analize erau refolosite
pentru că e imposibil să treacă o lună fără să ajung într-o situație penibilo-cronică, azi am ajuns la spitalul colțea la urgențe. pe scurt, dacă vreți să fiți tratați ca niște oameni, mergeți în acest spital. e foarte curat, iar medicii sunt mai calmi ca prin alte părți. bine, la urgențe este tot o tensiune continuă, dar au aparatură nouă și acest lucru îți dă o speranță. mai mai că mi-a aduc aminte de anatomia lui grey.
bine, trecând peste faptul că am primit în decurs de 30 de minute 2 diagnostice diferite – încă nu știu ce să cred, care-i cel corect – chiar am simțit că există cineva care, dacă mi s-ar face rău, nu m-ar lega de pat, pentru ca apoi să plece în ale sale, sau să urle la mine de ce am venit la urgențe cu o simplă durere. nu s-a uitat nimeni ciudat când am zis că mă doare în gât și simt că nu mai pot să respir. adică da, practic e puțin exagerat să mergi la urgențe doar pentru o durere în gât, doar că, exact cum credeam, nu era doar o durere în gât. nu, medicul acela chiar a vorbit cu mine, nu mi-a râs în față ca cei din craiova: ai venit la urgențe cu o durere lombară, hăhăhă (timp în care eu abia mă puteam ține pe picioare).
m.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu