joi, 25 septembrie 2014

"aș vrea note mai mari din partea ta, să fii mulțumită de tine"

nu, replica asta nu vine de la ai mei, ci de la o prietenă(?) de-a maică-mii.

mă sună "din greșeală, voiam s-o sun pe mama ta" și se întinde la vorbă, după care spune că ar vrea ca eu să am note mai mari, "știu eu că tu poți, vreau să le ai mai mari ca să fii mulțumită de tine"
de unde și până unde apar eu ca o persoană nemulțumită de notele mele?!
când am fost eu vreodată o tocilară disperată după 10, care să plângă la 9?
singura mea problemă când am luat note mici a fost să le fac să nu sară ușor în ochii alor mei, că pe ei chiar îi interesa la un moment dat
și de când sunt eu o persoană nemulțumită cu ce am? eu, care în ultimul an am stat să analizez și am realizat că am un infinit de lucruri bune gravitând în jur? da, normal că nu am totul, dar cam pentru asta trăim, să facem lucruri și mai bune, pentru noi și pentru alții.

și mi se pare penibil să vină o străină (în fine, ea nu se crede străină) și să-mi spună că nu sunt mulțumită de mine, de notele mele. mai ales cu replica aia scârboasă rău: "eu știu că tu poți mai mult?" de unde știi tu asta? m-ai văzut de 2 ori în ultimul an, pentru 10 minute, poate și mai puțin. doar pentru că m-ai observat pasiv crescând nu înseamnă că mă cunoști. doar pentru că ai o fată de vârsta mea, nu înseamnă că mă cunoști.

m.

Niciun comentariu:

Faceți căutări pe acest blog