instantanee

# Dacă mă gândesc la om ca fiind format din trup și suflet, mi se face greață. Îmi imaginez o halcă de carne umblătoare; sufletul e mult prea subțire pentru a fi controlat, ca și când ai ști că ai aripi, te-ai arunca de pe-un zgârie-nori și ți-ai da seama că nu ști să zbori, că nu ai acest reflex – dar nu e imposibil, poate fi controlat.

# Era o vreme când aș fi vrut să pot schimba câte ceva în jurul meu. Ceva concepții. Concluzia la care am ajuns însă e că mărul stricat le strică și pe celelalte, așa că merele grase și frumoase ar face bine să-și ia codița la spinare și să se țină departe de împuțitele alea mici. Într-o zi or să se strice, desigur, toate, dar ar fi bine să ținem cât de mult putem de partea verde.

# Sunt împrăștiată pentru că altfel aș fi obsedată de curățenie. Nu îmi place calea de mijloc, unele lucruri pur și simplu nu sunt făcute pentru mine. Dacă aș fi fost un președinte totalitar, aș fi fost ori un fel de hitler, dar unul poetic, sufocat de tot sângele care se varsă – pe vremuri aveam un forum, cei de-acolo îmi spuneai hitler; eram prea obsedată de "curățenie" –, ori o FlowerPower cu inimioare roz care într-un final s-ar sinucide de la atâtea dulcegării.