am avut o perioadă – ani buni – în care stăteam noaptea până târziu. între 11 seara și 4 dimineața erau niște ore infinite, de parcă orice s-ar fi întâmplat în intervalul ăla era dintr-o altă lume și eram o altă persoană. numai că a intervenit obișnuința. noaptea nu e infinită și orele alea nu mai sunt orele sângeroase.
și nu pot să nu simt niște tristețe când văd că Red savurează nopțile exact cum obișnuiam eu să o fac. nothing lasts forever. nu mai există reacții hipnotice. im damn old.
----------------------miku
și nu pot să nu simt niște tristețe când văd că Red savurează nopțile exact cum obișnuiam eu să o fac. nothing lasts forever. nu mai există reacții hipnotice. im damn old.
----------------------miku
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu