LITERE (sau jurnalism), București? impresii după primul an; pro//contra

- pentru că știu persoane care vor să dea la Litere/Jurnalism și pentru că a trecut un an de facultate -

Anul trecut pe vremea asta terminasem și probele scrise la BAC și așteptam să văd dacă am trecut. De trecut, am trecut și am înțeles că trebuie să nu fi citit absolut deloc pentru a nu trece BAC-ul dacă ești la profil filologic.

Apoi au venit înscrierile la facultate și m-am înscris la Litere și la Jurnalism, atât în Craiova, cât și în București. Craiova era back up, în cazul în care nu aș fi intrat la niciuna în B. La Jurnalism în București s-a dat examen. Am luat 6.75 parcă, dar am fost pe lista de așteptare. Notele nu au fost mari, din ce-mi aduc aminte cea mai mare a fost în jur de 8. Subiectele au fost tâmpițele, lucru care mi-a cam dat de gândit: chiar vreau la jurnalism? Voiam la jurnalism pentru că voiam (50% încă vreau) să fiu redactor la o revistă, nu reporter, nu prezentatoare de știri.

În schimb am intrat la Litere în București. Facultatea de Litere e interesantă, dar în sens extins. Nu știu cum altfel să o descriu într-un cuvânt. Poate frustrantă (din cauza uneor materii dubioase). Sunt câteva lucruri care te bulversează la început. De exemplu orarul. Am stat o zi întreagă să-mi dau seama care-i treaba cu liniuțele alea trase, cu alternanța săptămânilor, cu faptul că mai era încă un orar, pentru Facultatea de Limbi Străine, pentru specializarea engleză.
Apoi au început cursurile... și prima săptămână a fost... albă. Adică săptămâna în care descoperi că se fac cursuri în trei clădiri diferite, în locuri diferite din București (la 12:00 aveam curs în punctul X, la 14:00 aveam curs în punctul Y, pauză între cursuri de 10 minute, numai că, pe jos, între cele două clădiri făceam 30 de minute).
Apoi timpul a zburat. Efectiv și practic. Și au venit examenele, unde nu învățasem mai nimic, tocmai pentru că timpul zburase. Cu o medie de 6-8 ore pe zi (puse în mijlocul zilei), era destul de plictisitor să ajungi acasă și să te apuci din nou de învățat. Nu mai pui că unele cursuri se încheiau la 6 seara, iar în semestrul al II-lea la 8 seara.
Spre deosebire de alte facultăți, noi nu aveam nici o zi liberă (cu excepția weekendului) – la filosofie în Craiova aveau vinerea liberă.

Eu am vrut să merg la facultate în București de mult timp, adică era un fel de răspuns standard pe care-l aveam de ani de zile, chiar dacă nu știam exact cu ce se mănâncă (Bucureștiul în principal; mă rog, nu că aș știi acum mare lucru, dar parcă nu mai sunt așa afonă ca anul trecut). Ce-i drept, mai stătusem eu vara în București, ba chiar și iarna, dar perioade destul de scurte.
Bucureștiul a însemnat o schimbare în bine pe mai toate planurile. Probabil că plecarea în București a fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut pentru mine, ținând cont că acasă mai tot timpul aveam certuri cu ai mei despre tot ce fac – pentru că nu mi-a plăcut niciodată să dau raportul a ceea ce fac.

În schimb, nu toată lumea a fost entuziasmată de București. Am auzit mulți oameni spunând că li se pare mult prea aglomerat, mult prea poluat, mult prea... Lucru despre care am mai scris de multe ori pe blog în decursul anului trecut. Dar mie mi se pare în regulă, la urma urmei, sunt o persoană singuratică ce are nevoie să-și ia energia din masele de oameni ce mișună fără scopuri 100% precise pe afară.

Singurul minus când pleci departe de casă este că... trebuie să cari mereu bagaje (și să speli vasele singur). Iar eu sunt omul care vine cu 2 geamantane și-un rucsac singură... Bine, am zis că n-o să mai fac asta după ce ultima oară aproape mi-am dat sufletul. :))

Anyways, Litere București, PRO. Cu toate minusurile, B. e capitală și e incomparabil mai bine ca în privincie. Plus că am dat și de niște profesori interesanți, care fac ce fac de plăcere, lucru taaaaare rar în Craiova. Deci ai cu ce în București.


Și dacă îmi mai amintesc alte detalii legate de B. și Litere, mai fac o postare... Sau, dacă aveți întrebări, vă răspund cu tot ce știu. :))


Miku-